3,432 matches
-
Gura peșterii era deschisă, simți un curent rece când ajunse în fața acesteia. Ceața nu pătrundea înăuntru. Mânat de curiozitate, Toma se opri și privi spre întunericul din interior. Încerca să zărească ceva acolo dar nu reuși să vadă nimic. Doar răceala aceea răzbătea de dincolo de intrare. Din întuneric se auzea un foșnet ca și cum ceva foarte mare se freca de pereți imediat dincolo de intrare, încercând să se târască afară. Instinctiv, Cristian făcu un pas înapoi strângând cu putere toiagul în mâini, vâlva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
molipsitoare făceau ravagii, deoarece cei mai mulți bolnavi nu voiau să se interneze în spital. Ca buruieni de leacă pentru diferite boli se foloseau: iarba mare (rădăcina) pentru 325 reumatism, floarea de tei pentru vindecarea bolilor de plămâni, floarea de socă contra răcelilor, floarea de mușețel (romaniță) pentru dezinfecție intestinală și pentru răni, floarea și frunza de sunătoare (pojarnița) pentru dureri de stomac, sirop de ceapă pentru tuse, sovârf contra durerilor de cap etc. în tratarea reumatismului se mai foloseau băile cu frunze
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
te mai văd pe-aici ori dacă aflu că te-ai apropiat de Clara pe stradă, Îți jur că te bat pînă te bag În spital, fără să-mi pese nici un căcat ce vîrstă oi fi avînd, spuse el cu răceală. Ne-am Înțeles? M-am ridicat În picioare anevoie și am descoperit că, În sforțarea lui, Neri Îmi ferfenițise jacheta și mîndria. — Cum ai intrat? N-am răspuns. Neri suspină, scuturînd din cap. — Hai, dă-mi cheile, mi-o trînti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atentatului. Bineînțeles că imediat toate indiciile au arătat că a fost vorba de o nouă acțiune criminală a elementelor subversive care continuă, în vechea și nefericita noastră capitală, să submineze stabilitatea funcționării corecte a sistemului democratic, operând, prin urmare, cu răceală împotriva integrității politice, sociale și morale a patriei noastre. Nu cred că este necesar să subliniez că exemplul de demnitate supremă care tocmai ne-a fost oferit de comisarul asasinat trebuie să fie obiect, pentru totdeauna, nu numai al respectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
drumul, ca să scapi de ea, și pe urmă putem să avem și noi o seară agreabilă și distractivă. Am șovăit. — V-a trecut oare prin cap că soția dumneavoastră e teribil de nefericită? — O să-i treacă. Nici nu pot descrie răceala extraordinară cu care mi-a dat acest răspuns., M-a descumpănit, dar mi-am dat toată osteneala să nu mă trădez. Am adoptat tonul pe care-l folosea unchiul meu Henry, preotul, când îi cerea unei rude să subscrie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
timp. — Eu, una, n-aș face așa ceva, zise dna MacAndrew. Eu i-aș lăsa toată libertatea pe care o dorește. O să se întoarcă el cu coada între picioare și o să se reinstaleze aici foarte comod. Dna MacAndrew o privi cu răceală pe sora ei: Poate că uneori n-ai fost destul de înțeleaptă cu el. Bărbații sunt niște creaturi ciudate și trebuie să știi cum să-i manevrezi. Dna MacAndrew împărtășea părerea răspândită între semenele ei că un bărbat este întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a răspuns chicotind: — Așa ți se pare când te uiți la mine? Pari pe jumătate mort de foame. Chiar sunt muritor de foame. Atunci hai să mergem să mâncăm ceva. — De ce mă inviți? — Nu din filantropie, i-am răspuns cu răceală. De fapt nu-mi pasă nici cât negru sub unghie dacă mori sau nu de foame. Ochii i se aprinseră din nou: — Atunci vino, zise el, ridicându-se. Mi-ar plăcea o masă ca lumea. XXI L-am lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la o intersecție. M-am oprit la marginea trotuarului: — Încotro mergi? l-am întrebat. — Cu tine, mi-a zâmbit. — Mă duc acasă. Vin la tine să fumez o pipă. — Ai fi putut să aștepți o invitație, i-am replicat cu răceală. Aș aștepta-o dacă ar fi vreo șansă să mi se adreseze. — Vezi peretele ăla din fața ta? l-am întrebat arătându-i-l cu degetul. — Da. — În cazul ăsta credeam că poți să vezi tot atât de bine și că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că Împărțim aceeași autoritate. Pe care eu Încerc să o cinstesc cu vrednicie și cu iscusință, În timp ce dumneata o jignești cu meschinărie și cu viciu. De altminteri, la biserică cu sfinții și la cârciumă cu Îmbuibații. Scandase aceste cuvinte cu răceală, ridicând glasul. Nici o ușă nu se deschise când trecu, dar el nădăjdui că și ceilalți se treziseră deja și că Îl auziseră. Deschise larg ușa odăii sale, cuprinzând cu o privire nerăbdătoare interiorul micii chilii. Părea să fie totul acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
patru stele așezate Într-o cruce perfectă. Ca pentru a semnifica originea adevăratei religii, ori pentru a-i arăta destinația. Dar Îmi Închipui că altceva vrei să afli dumneata. Emoția de pe chip i se stinsese. Ultimele cuvinte le rostise cu răceală. - Ai spus ceva de o ultimă călătorie, zise Dante căzut pe gânduri. Florența devenea un punct de trecere obligatoriu către sfârșit, se gândi el cu amărăciune. - Am mai călătorit pe pământurile necredincioșilor. Dar rana pe care am căpătat-o mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu o undă de ironie. - Voi veni la timpul cuvenit, să nu Îți faci griji, Îi răspunse Dante, Întunecat la față. - Dar timpul cuvenit se apropie cu pași mari, știi? Suntem deja la idele lui august, Îi replică omul cu răceală. De pe chipul său ciupit de vărsat dispăruse orice urmă de amabilitate. - Domenico, Împrumutul meu e garantat de fratele meu, Francesco, știi bine, și de pământurile familiei mele, Îi replică poetul, agasat. Se Întreba de ce cămătarul devenise atât de obraznic. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oboseala, legănându-se precum fumul lumânărilor care se aduna În aer. Încetișor, Își dădu drumul să lunece pe covor, ghemuindu-se În dreptul tablei de șah, În timp ce Închidea ochii, În căutarea odihnei. Probabil că se mișcase În timpul somnului, alunecând de pe covor. Răceala pardoselii Îi intrase În oase și o durere intensă Îi punea stăpânire pe membrele care Îi amorțiseră și Îl furnicau. La un moment dat, i se păru că cineva se apucase să deplaseze oglinzile În alte poziții, În centrul sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care celălalt o considera de la sine Înțeleasă. Se hotărî să schimbe vorba. - La școala lui Elia da Cortona ți-ai deprins subtilitatea? Încercă el să glumească. - De la el și de la alții. Însă de la el am deprins căldura cercetării, pe lângă răceala raționării. - Se spune că era intim al Împăratului Frederic, continuă Dante. Arrigo Încuviință În tăcere. - Până Într-acolo Încât să-l slujească și În lucrările sale de arhitectură, insistă poetul. Se pare că al său era proiectul unui castel ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aruncă pe jos furioasă. - O grămadă de vorbe fără rost. Cleștele de foc continua să strângă fruntea poetului. Clătinându-se, Își dădu drumul să cadă pe pat. Pietra Îi urmărise mișcările. - Din nou boala aia a ta? Întrebă ea cu răceală În glas. El nu răspunse. Fata făcu un pas, apropiindu-se până când aproape că Îi atinse fruntea cu sânul. Apoi Îi trecu o mână pe după ceafă, Împingând-o cu delicatețe spre trupul ei și trecându-și degetele peste tendoanele gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare. O lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste grumaz și o durere ascuțită urcând dinspre baza gâtului. Apoi atacatorul Își retrase arma ca să lovească din nou. Între timp, cu o smucitură puternică, izbutise să se elibereze; Își roti orbește brațele În față, căutând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și nenorociții de pe galeră? Îl zori poetul. - Cu nimic! Nu știu despre ce vorbești! se bâlbâi sienezul. Redevenise circumspect. Aruncă o privire nervoasă peste umăr, ca și când s-ar fi temut de o capcană. - Nu-i nimeni, Îl liniști Dante cu răceală. - Ți-am mai spus-o și mă jur pe ibovnica mea, Becchina cea sfântă, și pe coarnele pe care mi le pune. - Cecco, știu totul. Monerre mi-a dezvăluit planul. Dar pe cine voiați să urcați pe tron? Pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puțin, vederea devenea mai limpede. Desluși profilul filosofului, așezat pe micul scaun din dreptul mesei de scris, și Întrezări albeața hârtiei. Omul părea aplecat să scrie ceva, În ciuda luminii insuficiente. - Arrigo, trebuie să te justifici, adăugă el cu mai puțină răceală În glas, apropiindu-se. Tonul său hotărât se fisura. Acea certitudine absolută În privința vinovăției sale, care Îl dominase În ultima oră și care Îl condusese până acolo, se clătina dinaintea dimensiunii gestului pe care era pe cale să-l facă. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de aur sau bronz, pietre, aur peste aur. Muntele îți dă înapoi tinerețea dacă meriți și n-ai trădat, n-ai mințit groaznic, că așaaaa, toți mințim câte puțin, minciuni catolice (nu ești bolnav, nu ai nimic, e o simplă răceală!!!, e o minciună catolică, nu?, necesară adică), peștera aia are porțile închise și ele se deschid o dată pentru fiecare om, intri acolo și te judecă Zeul-Moș, ăla de ne-a lăsat și zăul!!!, că jurăm pe Zamolxis, nu pe Zeus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
avea s-o anihileze -, dar la cincisprezece ani Îl Îndemna să se considere mult mai nereușit decât alți băieți... lipsit de scrupule... animat de dorința de a-și influența semenii În toate privințele, chiar și În rău... cu o anumită răceală, o lipsă de afect ce putea degenera În cruzime... cu un simț al onoarei schimbător... un egoism necreștinesc... și un interes tainic, uluit, față de tot ce ține de sex. Mai era și o curioasă vână de slăbiciune, care străbătea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Of, nu mai fi atât de al naibii de femeie! Buzele ei s-au curbat ușor. — O să fiu exact ceea ce-mi place. Amory se Înfrâna destul de greu. Își dădea seama că nu are nici un dram de afecțiune reală pentru Isabelle, dar răceala ei Îl călca pe nervi. Dorea s-o sărute, s-o sărute de multe ori, dar știa că dimineața ar fi putut să plece de lângă ea fără să-i pese. Dar dacă n-o săruta, avea să fie neliniștit. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gaura buricului, alunecă ușor în pădurea de păr creț unde se scărpină puțin și apucă mica excrescență călduță. Domnul Popa își trecu limba pe deasupra mustății de trei zile. Închise ochii. Se lăsă ușor pe marmura care-l îmbrățisă cu o răceală prietenoasă. Îl strigă în gând pe Mișu. Domnul Popa își imagină că Mișu, Mariana, nevastă-sa, domnul doctor și nevasta domnului doctor privesc acuplarea lui ritualică cu Contesa. Mișu era puțin trist. Doamna Popa se aplecase să vadă mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Iubirea lui nu conține nimic altceva în afară de iubire. În timp ce dă la o parte corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în gândul lui spune slavă Domnului că nu pleacă Sophie, așa vom putea să rămânem un cuplu și să studiem împreună. În ochii albi ai Annei s‑a cuibărit moartea, privirea îi devine total transparentă, iar din adâncul ei o răceală se revarsă în exterior ca oxigenul lichid. Anna se lasă pe spate și nici o frumusețe a peisajului nu mai poate să ajungă până la pupilele ei. Informația pe care a aflat‑o a distrus‑o, plecarea în străinătate, atât de tentantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mod paradoxal, mă făcuse să tremur fără să-mi dau seama de ce și fără să mă pot stăpâni. Am sunat la birou pentru a anunța că nu puteam veni la muncă, spunând că am febră. Nu simțisem nici o brutalitate sau răceală În acea voce, dar părea să spună clar că nu dorește să primească nici un mesaj de la cineva care nu sună cu un scop bine precizat. Dar nu, parcă nu asta vroia să spună. Până acum avusesem ocazia să ascult nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu simțeam nici un efect fizic sau psihic concret. M-am uitat la ceas: trecuseră mai bine de patruzeci de minute de când Înghițisem fiecare câte o pastilă. Un medicament pentru durerea de burtă și-ar fi făcut deja efectul, unul pentru răceală mi-ar fi provocat deja o ușoară toropeală. „Un curcubeu În sufletul dumneavoastră“, așa mă anunțase Porcușor. Un curcubeu? Nu vedeam nicăieri nici un curcubeu, nici În suflet, nici pe ceafa lui Akemi Yokota, nici pe pereții acestui bar, sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]