2,217 matches
-
Învățase ceva din anul petrecut în Dobrogea despre cum se trăiește într-o localitate rurală. Abia aștepta să sosească la Ciocănești în modesta locuință a iubitei, pentru a profita de liniștea oferită de serile cu lună plină într-o locuință răcoroasă construită din chirpici, cu tavanul pe care îl atingea cu mâna întinsă și de care atârna o lustră cu două brațe și becurile chioare. Aici parcă simțea cu adevărat cum seva pământului îi dădea viață. Auzea greierii țârâind lângă cuptorul
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
spre creasta muntelui, unde se află casa părintească. Acolo, până sus pe munte, nu te mai poate ajuta niciun motor. Ce frumos e să mergi pe jos, pe cărare de pământ bătătorit, ascultând susurul pârâului de alături, cu pajiștile verzi, răcoroase de-o parte și alta a pârâului, cu brazii înalți foșnind sub cerul senin! Referință Bibliografică: Distracție pe roți / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
pe jumătate deschise, lumina intră în odaie ca într-o pădure. Atunci Corina apare cu părul desfășurat pe umeri și poetul îi admiră ca un sculptor trupul gol. Alteori momentul este suav, e revărsatul zorilor, la ceasul când aerul e răcoros și privighetoarea cântă. O altă elegie reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuși ca să fie dus la buze atunci când puella își sigilează tabletele, să alunece în sânul ei, sau să intre cu ea
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
jocul galbenilor. De atunci nu s-a mai auzit nimic despre dânșii. Gândul că li s-a întâmplat ceva îngrozitor îi înspăimântă pe localnici și de atunci nimeni nu mai îndrăzni să verifice vigilența necuratului. Noaptea nu era atât de răcoroasă pe cât tremurau de teamă pentru neprevăzutul ce putea să apară din clipă în clipă. Întunericul acapară întinderile și spaima îi cuprinse și mai mult. Așteptau cu nerăbdare răsăritul lunii când deodată, la câțiva pași în fața lor, o flacără galben-albăstruie începu
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
încetul cu încetul și un soare strălucitor începea să-și împrăștie domnia în puzderie de raze din înaltul cerului peste feeria de basm a munților. Trebuia să oprească, să simtă pământul sub picioare, să se tăvălească pe iarba udă și răcoroasă ...” (Eliza Roha - „Întoarcerea”) „Armata nu-i mai dădu răgaz să se gândească la dragoste. Cele opt ore de instrucție, dormitul în bordeie făcute din nuiele, ploile, mai întâi și, apoi, căldurile excesive, comportarea brutală a comandanților, aplicațiile de noapte făceau
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele său ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
începuse să se încălzească și la propriu și la figurat. Soarele se ridicase deasupra stâncilor de pe malul de vizavi și mângâia cu razele sale pământul. Aburi se ridicau de pe vârfurile stufului și de pe luciul apei, semn că fusese o noapte răcoroasă pe baltă, nu fierbinte, ca la mine în apartament. Transpirați, ne-am aruncat gecile de pe noi. Miruna a împrumutat de la mine o cămașă și un pantalon scurt, care îi veneau atât de bine, că o mâncam din priviri. Eram veseli
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
un vânt de seară furișându-se în jurul dealului a înverzit ideea unei vegetații. Și cum evident exista sămânța de alb și de verde a apărut firava floare primăvăratecă, vestitoarea tuturor florilor chiar de atunci de la începuturi. Și în creșterea-i răcoroasă a visat cu putere un gând gălbior și a mlădiat un violet divers și au apărut brândușele galbene și violet intens sau pal și era normal să pună și culoarea lui în fascinanta brândușe albă. De drag si de voie
POVESTEA ÎNĂLŢIMILOR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344537_a_345866]
-
sinea lor, știu că nu au dreptate. „Monitorizăm guvernul domnule, ce vrei să le cântăm în strună? De-aia se cheamă că suntem în opoziție”. Noaptea care a urmat, am avut un coșmar cu câini care lătrau tot timpul. Zi răcoroasă de toamnă cu ploi subțiri și adieri prevestitoare de iarnă grea. Cu cocori de pe aripile cărora se scutură și bruma noastră de speranță, atât cât mai rămăsese. Cu nopți din ce în ce mai lungi și cu amărăciunea neputințelor legate de gâtul nostru. Cu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
care compensează, ca la simboliști, neajunsurile prezentului autohton, poetul se visează un peregrin zănatic, neostoit, care bântuie cu visarea țărmuri exotice din nord, cu fiorduri și burguri. Toate preumblările sunt însă doar iluzorii visuri: „Dar, ce păcat, e-o seară răcoroasă // Pleoapele mi se deschid ușor // Și mă trezesc; alăturea pe masă // Surâde trist, o hartă bicolor” // (Vis) Uneori, poetul e dispus să negocieze și să cumpere „visuri”: „Hei! Voi cu visuri de vânzare // N-aveți unul mai ieftin? // Vi-l
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
hrana se sfârșise de mult, doar săculețul de pânză îi ardea pielea din dreptul inimii. Căldura îi fulgera creștetul și lui i se părea c‑o să plouă, înaintea ochilor i se făceau pânze de păianjen pe care se țeseau oaze răcoroase și se târa spre ele pe nisipul mișcător ca pe un val de mare. Dar dacă mănâncă doar o firimitură din pâinea cea uscată? Va prinde puteri și va ajunge mai repede! Vrea să desfacă sforile pânzei, însă degetele cu
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
născută pe malul Dunării. Mereu îi fusese teamă de apă, așa că nici acum nu avea curajul să ajungă la balize unde apa avea cam un metru jumătate adâncime, dar pentru ea era mult prea adâncă și periculoasă. Revenite în camera răcoroasă, fiind protejate ferestrele de umbra plopilor înalți din grădină, și-au făcut câte un duș călduț, apoi s-au culcat, urmând să servească prânzul pe la ora unu. Nu au stat pe plajă mai mult de jumătate de oră, restul bălăcindu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
aglomerația de dimineață, iar valurile erau mai liniștite. Au întins prosoapele, s-au uns din nou cu soluții antisolare și s-au întins una lângă cealaltă, astfel încât să atragă asupra lor toate razele soarelui după amiezii. Adia o briză mai răcoroasă, nu caniculară ca prima dată. Discutau nimicuri să le treacă vremea mai ușor, privind la turiștii din apă cum se scaldă în valurile molcome ale mării. O ambarcațiune cu motor acostă lângă dig să-i debarce pe cei din ea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
Impact > Scrieri > CUM SĂ FIE ZĂPADA Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cum să fie zăpada Câmpurile uscate de geruri și vânturi să prindă adierea de-abia perceptibilă a unei brize răcoroase de la miazănoapte, iar ramurile golașe ale copacilor să înceapă să freamăte, fluturând puținele frunze care au mai rămas pe vârful rămurelelor. Negura grea să acopere cerul și văzduhul și văile și pădurea, departe, în toate zările, iar nori mari și
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
pentru început. Putea să fie și o babușcă minusculă. Așa am "udat" minciogul, cum zic pescarii și am scăpat "de arap"[ii], știu ei pescarii despre ce vorbesc. Din când în când, mai vedeam bambina cum se ridică. Dimineața era răcoroasă și eu stăteam pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu portiera deschisă. Din această cauză am ratat și multe înțepături. La fixă încă nu se mișca nimic. Era ora opt și în minciog aveam câțiva cărășei. Nimic de
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ADRIAN BOTEZ - POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului SFÂNTUL VALAH sfânt miezul nopții tace: e răcoros pe pajiști și îmi aprinde candeli în ochii de prieteni s-au fost făcut biserici în limpezimi de rariști un munte-ntreg slujește cu-mpărății de jnepeni cad stelele-n cristelniți și vântu-ngână psalmii cu boli de nemurire se preamărește
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
să faci asta de fiecare dată când adrenalina își potolește prima alergare vitejească prin trupul tău, când abia răsari iar de după cortina nebuniei din timpul șocului. Voi fi acolo să-ți cuprind palmele. Mă vei simți ca pe o căldură răcoroasă în inimă și toate culorile fricii vor deveni culorile toamnei. Haide! Toamna te-ai născut și dacă toamna ar fi fost anotimpul tristeții, tu nu ieșeai atât de optimistă deși te-au lovit buchete de fulgere în plină furie întreaga
FRICĂ, FRUNZE, LINIŞTE, TOAMNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350244_a_351573]
-
în cioc? Eu am văzut. Pentru un pictor firimitirile de pâine sunt filigrane pe masa tăcerii. Când noaprea este prea fierbinte, stele devin colțunași. Mi-ar plăcea ca după ce voi fi decapitat, capul meu să fie coborât într-o fântână răcoroasă, adâncă. Nu uita niciodată - soarele răsare pentru tine, nu răsari tu pentru el. Boris |Marian Referință Bibliografică: Viața pe creștet / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 376, Anul II, 11 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris
VIAŢA PE CREŞTET de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361820_a_363149]
-
Prin Legea Divină totul se împletește Într-un mister al vieții ce dăinuiește. Aura mea se interferează cu a ta La fel cum munții sărută Cerul, Și valurile se nasc unele din altele. Razele soarelui din zori Sărută pământul cu răcoroși fiori, Razele Lunii, marea sărută, Și roua pe flori coborâtă. Privește Răsăritul! Dragostea mea La orizont se naște Curcubeul Din împreunarea Soarelui cu Marea La fel cum sărutul înflorește în noi. La Asfințit, roșul Curcubeului Se topește în Mare, Cum
SĂRUTUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361840_a_363169]
-
hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu astăzi este deosebit, se scaldă direct în mare. Păcat că sunt valuri, altfel l-ați fi observat mai bine cum apare în răcoroasa apă a mării. De altfel, puteți urmări Ursa Mare, Ursa Mică și celelalte constelații în liniște. Doar zgomotul valurilor sparte de dig vă va tulbura contemplarea. Este un cer superb pentru romantici ... Păcat că nu este marea liniștită să aveți
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
încetul cu încetul și un soare strălucitor începea să-și împrăștie domnia în puzderie de raze din înaltul cerului peste feeria de basm a munților. Trebuia să oprească, să simtă pământul sub picioare, să se tăvălească pe iarba udă și răcoroasă ... ” (Eliza Roha - „Întoarcerea”) „Armata nu-i mai dădu răgaz să se gândească la dragoste. Cele opt ore de instrucție, dormitul în bordeie făcute din nuiele, ploile, mai întâi și, apoi, căldurile excesive, comportarea brutală a comandanților, aplicațiile de noapte făceau
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
și mai larg, pe o distanță de peste șase sute de kilometri, să se îmbrățișeze cu Dunărea, ca împreună să se dăruiască mării printr-o încrengătură de brațe. Era o zi plăcută de primăvară târzie, când vara cea toridă la câmpie, mai răcoroasă la munte, bătea la porțile anului. Trăia din plin mulțumirea că a părăsit monotonia vieții din capitală, care cel puțin pentru el se referea doar la orele de curs, grădinărit și problemele diurne ale întreținerii casei sale. Aici era scăpat
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
meu gând de care nu mă voi rușina niciodată, este la noaptea ce-a trecut. Iartă-mă că n-am putut fi mai bună decât roua dimineții de primăvară, decât apusul crepuscular al soarelui sau decât această dimineață limpede și răcoroasă! Iartă-mă că m-am îmbolnăvit de tine! - Da Adriana, ai dreptate. Și eu sunt sigur că te am în suflet ca o explozie de miresme, te simt în sânge ca un glob de foc, te port în mine ca
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
că, în acest caz, orgoliul era mai presus de orice jurământ, că nu îi păsa de nicio pedeapsă oricăt de aspră s-ar dovedi a fi. A fost condus la corpul de gardă și trecut în arest. Ghemuit în încăperea răcoroasă a arestului și-a recăpătat respectul față de sine. Făcuse ceea ce trebuia făcut. Vestea arestării lui a ajuns la locotenentul-major Mănescu, medicul batalionului. Papp, sanitarul, i-a adus la cunoștință motivul arestării cât și alte considerente împărtășite de mai toți camarazii
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
care odrăslește țărâna sfântă a Neamului. Trupul Crucii sale hristice, E mustit din Via lui Dumnezeu, ca sens al credinței, al suferinței, al jertfei, al iubirii și al biruinței Strămoșilor. Munții saltă de bucurie, iar văile cântă în apele limpezi, răcoroase, ce duc Doinele noastre spre zările serafice, dincolo de senin, în arealul dumnezeiesc. Armoniile se regăsesc, se întregesc și se înalță în sufletul celor ce se dăruiesc Frumuseții lui Dumnezeu, frumuseții Neamului creator. Gândurile albe, melodioase curg liniștite în șiragul cuvintelor
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]