629 matches
-
încerca să împletească un comentariu (psihologic) cu o substanță epică (mărturisirea subiectului). Nici una, nici alta nu a interesat pe cronicarul de la Orizont. Opacitate? Nu aș crede. Mai degrabă iritarea pricinuită de „Hîrtii uitate”, în care a văzut (complet eronat) o răfuială a autorului cu critica, în realitate bietul autor nefăcînd altceva decît să imagineze un model pentru acel tip de critic ce-și pune o serie de probleme insolubile. În sfîrșit, toate mi se par inutile, inclusiv rîndurile acestea. }ncerc de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
partidelor democrate, alianță electorală eterogenă constituită și dirijată din umbră de partidul comunist În vederea alegerilor generale din 19 noiembrie 1946). n. Evreul a comis „fapte” dar „nu am dovezi” Odată cu ascensiunea rapidă a comuniștilor În vârful piramidei Puterii, Începuseră și răfuielile personale ale liderilor cu cei pe care nu-i aveau la rânză. Evreii Înglobați În CDE n-au făcut excepție de la regula impusă de tovarășii români iar autorul acestor rânduri, dar și al unor cărți speciale pe această temă, a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se semiexcite fără procese de conștiință la unele dintre sadismele lor), iar faptul că ei sînt atît de sadici îi autorizează pe cei buni să fie și mai sadici (și pe spectatori să juiseze nedisimulat la fiecare detaliu oribil al răfuielii finale). Adevăratele satisfacții ale acestui tip de spectacol sînt sadice și voyeuristice, dar existența unui cadru moral de tip după faptă și răsplată rămîne importantă pentru marele public, care contează pe realizatori să-i creeze condițiile necesare pentru a se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fost ucis pentru că, vezi Doamne, se împotrivise în 1945 sovieticilor și promovării comuniștilor formați, ca și el, în U.R.S.S. (!) Un lucru este cert: Alexandru Iliescu a fost lichidat prin împușcare, în 1945, de către persoane rămase neidentificate, ceea ce indică o răfuiala politică, având în vedere întreg trecutul istoric al lui "Ignat", inclusiv cel de delator al propriilor tovarăși de drum din grupul lui Ștefan Foris, comunistul care a încheiat pacte de colaborare atât cu Moruzov, cât și cu Cristescu, șefi SSI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și ne urează tot ce se poate mai bun. Cât de nesigure și de grele erau acele vremi atât de potrivnice! În Europa Hitler înghenunchiase Marea Franță, aliata noastră tradițională și asedia Anglia pentru a avea liber în războiul și răfuiala pe care o avea cu Uniunea Sovietică, pentru câștigarea acelui spațiu vital către câmpiile și stepele întinse spre Caucaz. La noi în țară, cu granițele sfârtecate, mulțimi de oropsiți ai nemiloasei soarte se deplasau în căutarea unui loc de refugiu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spune Stanciu. Am nădăjduit că vechea ură s-a stins. Și-apoi aveam tractate, jurăminte, aurul Papii, primejdia comună... Dar... să mă lase de tot singur... Singur! Mateiaș aista n-a înțeles că aicea nu e vorba de o măruntă răfuială între două țări. E în joc "Creștinătatea"! spune cu un zâmbet ironic. Suntem doar ,,Oștenii lui Hristos"! hohotește el batjocoritor. Că mult îi arde lui Mateiaș de război, de "Creștinătate"... E obosit, ca mirele după nuntă în luna de miere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
favorabil. Îmi amintesc de vehemența lui Dumitru Țepeneag sau a lui Dimov; mai ales „mareșalul Dimov”, cum inspirat îl numise, dacă nu mă înșel, chiar Țepeneag, șeful oniricilor, pe marele poet, emana un aer foarte marțial. Aveau loc și mici răfuieli, cărora le cădeau victime conformiștii din anii ’50. Chiar un coleg de-al nostru, de la Gazeta literară, a cam fost strâns cu ușa de un mic „grup de comando”, ceea ce ne-a determinat, dovedindu-ne mai degrabă sentimentali decât principiali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
venit cu traista plină de promisiuni. De promis că se va trăi mai bine toți și toate partidele au promis cu superlativele cele mai frumoase, dar odată ce și-au văzut boii la car, au uitat de promisiuni, ocupându-se de răfuieli, recompensări pentru cei ce-au sprijinit direct și indirect succesul partidului respectiv, afaceri personale, ca multe altele neștiute de românii de rând, dar care încet și sigur au rămas fără serviciu, ajungând șomeri. Pentru ca afacerile a celor de la putere să
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Oare până când o să acceptăm ”că nu avem cap de neamț”, „nu suntem paroliști ca cei din vest” ș.a. Pentru a dobândi măcar aceste două atribute ne este necesar o unitate deplină fără invidie, fără șmecherii, fără minciuni și ipocrizii, fără răfuieli, iar afacerile cu bunurile țării cu diverși asociați, cumpărători să fie făcute corect, nu cu șperțuri, cu dividende personale, iar munca oamenilor din țară să fie remunerată corect. O asemenea educație trebuie să înceapă din vârful piramidei și până la cea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
venit cu traista plină de promisiuni. De promis că se va trăi mai bine toți și toate partidele au promis cu superlativele cele mai frumoase, dar odată ce și-au văzut boii la car, au uitat de promisiuni, ocupându-se de răfuieli, recompensări pentru cei ce-au sprijinit direct și indirect succesul partidului respectiv, afaceri personale, ca multe altele neștiute de românii de rând, dar care încet și sigur au rămas fără serviciu, ajungând șomeri. Pentru ca afacerile a celor de la putere să
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Oare până când o să acceptăm ”că nu avem cap de neamț”, „nu suntem paroliști ca cei din vest” ș.a. Pentru a dobândi măcar aceste două atribute ne este necesar o unitate deplină fără invidie, fără șmecherii, fără minciuni și ipocrizii, fără răfuieli, iar afacerile cu bunurile țării cu diverși asociați, cumpărători să fie făcute corect, nu cu șperțuri, cu dividende personale, iar munca oamenilor din țară să fie remunerată corect. O asemenea educație trebuie să înceapă din vârful piramidei și până la cea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
coastă, către creasta muntelui, însă drumul trece inevitabil prin centru, unde puritatea acestei zile se pierde între casetofoane cu muzică lălăită, țigănească, pusă la maximum. (Nu știu de unde moda asta de zgomot maxim; probabil că este o manifestare agresivă, o răfuială, crispări și frustrări oculte.) Tarabe cu reviste de fotografii cu dame frumoase, slabe, cum tot moda pretinde, și de o nerușinare totală. (De altfel "rușinarea" a căpătat un alt înțeles, legat mai mult de sărăcie, de criterii de viață conform
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
turnătorul își rezolvă un interes personal: scapă de o pedeapsă sau de un șantaj, se menține într-un post, capătă o poziție greu accesibilă, primește bani, primește avantaje materiale (butelie de aragaz, casă, mașină, iaht etc.) sau simbolice, își rezolvă răfuieli și frustrări personale, distruge termenul de comparație (sindromul „eticii mioritice”, cum îl numesc eu). În democrația noastră infantilă delațiunea se practică în presă, pe ecrane, pe orice suport de informații. Nu știm dacă ceea ce dezvăluie „cruciații purității” este exact, dacă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
derivă din latinescul «custodie, refugiu». Există nenumărate grote, săpate din vremuri străvechi pentru extracția pietrei tuful, care a servit pentru «păzirea și păstrarea» rezervelor de grâne și vin, ori ca ascunziș pentru populație în timpul raidurilor hoardelor barbare ori a continuelor răfuieli dintre padovani și vicentini. Acum, această localitate era pe punctul să devină «casă și refugiu» pentru mulți copii orfani. Marele război se terminase de puțină vreme: la 4 noiembrie 1918. Un război victorios pentru Italia, care a costat milioane de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
era numit Perciunus internaționalis, constatau cu satisfacție că poetul se preocupă de "vieață" (e titlul unei reviste vlahuțiene), de soarta proletarilor. Ion se duce, în cutare schiță, nedumerit de socoteala ce-l scoate mereu dator, la boier. Vătaful îi face "răfuiala" bătîndu-l până la sânge. "- Da' ce-i asta, Ioane? - întreabă femeia lui. - Dă, nevastă, vezi și tu ce-i... socoteala boierului, nu l-ar mai răbda Cel-de-sus!" În altă parte vedem grozavele condiții sanitare în care moare țăranul, după ce am aflat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
actor Petre Liciu (1871-1912) compunea și el spirituale monoloage. Capitolul XXIII ROMANCIERII LIVIU REBREANU Nuvelistica lui Liviu Rebreanu (1885-1944), fără a da indicații asupra valorii de mai târziu a romancierului, prevestea totuși un observator al proceselor sufletești obscure, aproape bestiale ("răfuieli" fioroase, iubiri crâncene de pungași, blazări burgheze rezolvate în bătăi). Ion este epopeea, mai degrabă decât romanul, care consacră pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric. Ca și în Mara lui Slavici, eroii nu sunt indivizi cu viață unică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dialogul dintre haiducul mândru - „Nalt la stat, / Mare la sfat / Și viteaz cum n-a mai stat” - și natură este preponderent lirică. Acțiunea se precipită dramatic odată cu apariția lui „Manea, slutul și urâtul, / Manea, grosul și-arțăgosul”, pornit pe cruntă răfuială cu străinul care a cutezat să îi calce meleagurile. Drept răscumpărare, Manea îi cere calul. Dispus să ajungă la o înțelegere, Toma îi întinde plosca să bea, dar Manea îl lovește mișelește și fuge. Conflictul social, caracteristic baladelor antifeudale, este
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
spirit critic serios și cinstit tinde să devină caracteristic literaturii române contemporane. Cauza acestui oportunism o văd în bună parte și într-o greșită interpretare a gustului public” (despre care autorul crede că e mediocru și facil). Acum, odată încheiată răfuiala cu „obsedantul deceniu”, alte mari conflicte nu se întrevăd. Prinde contur o proză cu aluzii vizibile doar la microscop, mai curînd umoristică decît gravă. *Ne despărțea doar biroul. I-am văzut oboseala de pe chip. Și un ennui copleșitor, paralizant. Era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înghită tot ce întîlnește și să digere ce i se pare bun! Ceva asemănător cu vorba cunoscută a lui Molișre: «Je prends mon bien où je le trouve». O. are aptitudini de «transformism» (plagiator e prea mult spus). Dedesubturile acestei răfuieli sînt însă, din cît intuiesc, altele, prozaice”. N-am mai apucat să i le expun, căci a venit N.: palid, încovoiat, ținîndu-se cu o mînă de stomac. „Mă arde”, a zis așezîndu-se în fotoliu. *De la moartea părinților, martie e luna
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fiica pictorului Vermont, confruntată cu demolarea casei memoriale a tatălui ei, își punea capăt zilelor. În total, peste o sută de sinucideri în întreagă această strămutare de populație fără precedent în istoria modernă a Bucureștiului. Dar nimic nu poate opri răfuiala lui Nicolae Ceaușescu cu capitala României, cu istoria și cu locuitorii ei. Fiecare vizită prezidențială, fiecare gest, fiecare ordin înseamnă un nou atac. Zi și noapte, excavatoarele, echipele de muncitori vor nărui casă după casă, stradă după stradă, cartier după
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
țărăniștii fluturau în fața maselor populare și lozinci sociale. Liberalii erau puși la stâlpul infamiei și ca reprezentanți ai plutocrației bancare. Cu toate că evreii dispuneau de marea majoritate a capitalului din România, nicăieri nu auzeai un cuvânt despre ei. Democrația permitea o răfuială între partide, dar nicidecum între români și evrei. Evreii arătau o preferință vădită față de naționali-țărăniști. Cu liberalii s-au întâlnit pe terenul exploatării bancare, așa că o armonie perfectă nu se stabilise încă. În acest sector două capitaluri de pradă se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pentru că procesul le ia prea mult spațiu în gazetă. Secretarul de redacție Samson, afirmă următoarele : „E foarte rău că noi, un stat mic, ne războim acum cu America și Anglia, căci în fond tot procesul nu e este decât o răfuială cu anglo-americanii.” Generalul D. Cibuchi, din str. Sf. Constantin nr. 1 face următoarele reflexii cu privire la proces: „Sunt numiți trădători cei care au comunicat englezilor și americanilor, adică foștilor noștri aliați, știri despre viața și activitatea noastră economică. Dar Guvernul actual
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
directori devin Tudor Șoimaru și I.C. Legrel. Săptămânalul are aspect de bazar politic, dovedind puține tangente cu literatura. Cele mai interesante rubrici sunt „Film parlamentar”, „Ecranul”, „Mingi, pumni, iepe”, „X... în halat și păpuci” (confesiuni-interviu), „Politică în vacanță”, „Svonuri, fapte, răfuieli”, „Omul săptămânii”. Rubrică din urmă conține portretele unor oameni politici, precum Armând Călinescu, O. Goga, Mitiță Constantinescu, dr. N. Lupu, Grigore Iunian. Revista este consacrată cu precădere vieții politice (ruptură Averescu-Goga, disputa Vaida-Maniu etc.), literatura fiind prezenta sporadic prin semnăturile
INCOTRO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287540_a_288869]
-
Litania mioritică unită cu o neașteptată vizualitate, de vigoare aproape argheziană, dă un timbru aparte poemelor din Puiul de rouă (1941), scrise la moartea copilului său. La polul opus poeziei, proza reprezintă scena de desfășurare a unei realități dure. Necazuri, Răfuieli mărunte, Notele unui om necăjit cresc din amărăciuni și ostilități, A. rămânând adesea la relatarea faptului brut, primitiv. O privire trist-resemnată, pătrunsă de compasiune, prinde scene din viața micilor slujbași, luminând fie amarul singurătății, ca în romanul Orașul dărâmaților (rămas
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
În județul Bacău, ziua de prășit, socotindu-se câte 1/5 pogon pe zi - ceea ce face tocmai 6 prăjini - se plătea cu 1 leu 30 parale, și ziua de cărat cu 4 boi se plătea 18 lei. Acuma să facem răfuiala, admițând că s-a făcut căratul numai cu 2 boi, și prin urmare să socotim numai cu 9 lei ziua de cărătură. 27 zile prașilă câte 1 leu 30 parale, fac - 47 lei 10 parale. 3 zile tăiatul câte 1
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]