1,185 matches
-
ÎN NUMELE VIEȚII În numele vieții, câți semeni n-au murit? Auză-le cum pașii mărșăluiesc prin ploaie Și glasul lor prin toamne, cum strigă răgușit Sub cerul de-amintire, ce-ngreunat, se-ndoaie... În numele vieții!...În numele vieții!... Mărșăluiesc prin ploaie pași firavi și virtuți Și de demult, din vremuri, ecoul dă cetății Un aer grav din jertfa, acelor dispăruți... Vezi, bobul care astăzi l-ai strâns
?N NUMELE VIE?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83808_a_85133]
-
Își sprijini bărbia pe umărul meu și privi la manechinul care stătea lângă mine, cu picioarele Încrucișate seducător, cu fața În mâini, coatele pe genunchi și ciucurii de pe sfârcuri deplasați puțin de pe centru. —Uită-te numai la ea, șopti el, răgușit, privind-o fix pe fata care părea cea mai tânără dintre toate. Uită-te cum le imită pe celelalte manechine, cum le urmărește mișcările șoldurilor, ochii, gurile și face la fel, pentru că știe că e sexy. De-abia se obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta ar însemna că ne cam apropiem de vreo gară - a presupus un glas răgușit. ― Doar n-o fi chiar capătul drumului nostru, căăă... ― Că nu ne-am trezit încă? Lasă că te trezește el majurul. Să vezi cum îți dă un bocanc numărul patruzeci și doi și altul numărul patruzeci și patru. Capela îți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
când să ne întoarcem. Așa că de mâncare aveam, rachiu aveam, nu trebuia să facem nimic altceva decât să hălăduim prin pădure, strigând din când în când: „Măi Traistă, unde ești? Vino încoace!” Se făcuse de chindie, iar noi eram deja răgușiți și de Traistă al nostru nici pomeneală. Pădurea se rărea, semn că suntem în marginea ei. Se vedea deja un islaz întins până hăt departe. „Dacă se întunecă, adio Traistă și cai” - și-a spus părerea camaradul meu. „Ai dreptate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
încuviință: — Ăhă. Apoi au cântat la o petrecere particulară. Marty ce-a făcut? — A fost asasinat. Mulatrul încercă să inhaleze fumul de țigară și se înecă. Tuși, chiștocul îi căzu din gură și îl călcă cu piciorul, întrebând cu voce răgușită: — Și cine credeți c-a făcut-o? Danny spuse: — Nici tu, nici Sultanii. Dar hai să încercăm ceva: își făcuse Goines vreun obicei murdar? — Poftim? Nu fă pe prostu’! Marfă, prafuri, prize, heroină... Managerul făcu un pas înapoi. Io nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în spatele unui Packard alb, întrebându-se unde putea fi Cadillacul blindat al lui Mickey și cine era prin zonă ca să-i dea plicul. Când ajunse la ușă, apăsă pe butonul soneriei. Prin plasa de țânțari a geamului se auzi vocea răgușită a unei femei din Sud: — Intră. Buzz deschise ușa și o văzu pe Audrey Anders stând la masa din camera de zi și lovind clapetele unei mașini de calculat. Fără machiaj, în blugi și cămașă cu monograma lui Mickey, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu vrem să-și dea seama că aici, cu tine, am fost eu și nu Mickey. Audrey lăsă țigara să-i cadă și o stinse cu piciorul gol, fără să simtă vreo durere. Îi zise: — Foarte bine. Avea o voce răgușită, de fumător. Buzz zise: — Iei toate așternuturile de pe pat și le arunci în incinerator. În saltea și în perete sunt gloanțe. Le scoți și le arunci. Și nu spui la nimeni! Audrey spuse: — Zi-mi că totul o să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai la îndemână „Dragă Ioana“, dar to nul era necuvenit de familiar. Atunci, cu degetele tremu rânde, i-am format numărul de telefon, neavând nici cea mai vagă idee ce urma să-i spun. Mi-a răspuns o voce puțin răgușită, care se precipita pe măsură ce descoperea cine era la capătul firului. — Vino repede, rosti ea, cu o frenezie de neînchipuit. Am 85 de ani, nu vreau să mor înainte să te cunosc, din toți ai mei numai tu mi-ai rămas
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Paris, i-am telefonat Ioanei ca nu cumva, furată de mondenități, să uite că so seam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucă țică de hârtie pe genunchi, schimbând în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
țineau cu aceeași grație paharul. Dar, dincolo de tainele vizibile ale descendenței, din prima seară ne-au uimit pe amândouă bucuria regăsirii, firescul cu care ne adresam una alteia, efervescența comunicării. 18 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Deși era foarte răgușită, având de mai demult o difi cultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment dat s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
m-ai mai găsit nicăieri. Parcă intrasem în pământ. Pe când făceai drumul îna poi, gata să izbucnești în plâns, ți-a apărut în cale o doamnă de o anumită vârstă, cu părul alb, cu gesturi mai în cete, cu vocea răgușită. S-a apropiat de tine întrebându-te: 79 „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
răspunsurile de rigoare, compătimiri, "te doare rău", "treceți la loc" etc... și totul se sfârșea ca bine! Un truc pe care nu l-au făcut decât doi inși: Copoiu Matei și cu mine, pentru că cerea talent de imitație, era "vorbitul răgușit". Stam în clasă foarte liniștiți și, dacă ne scotea la lecție, ne ridicam și spuneam gâjâit, ca și când am fi avut cea mai autentică laringo-faringită: ― Vă rog să mă scuzați, dar nu pot vorbi!... Cel mai des folosit dintre toate trucurile
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
unde cu altele! - Ce o fi făcând Rim? zise. Totodată stele mici, ascuțite, îi înțepară privirea nebuloasă. Se 32 deșteptă din închipuiri și nimic nu o mai interesa decât cerul acela nou, iv,'. ac ilo la orizont. --- So vede! zise răgușit moșul. în adevăr, era Cetatea vie. Mii de lumini mici punctau întunericul. Mini se scula, se așeza nerăbdătoare, deranjând pe cele două, amorțite pe perinile trăsurei. Pâcla deasă, din care ieșeau acele scântei, era orașul. Mini fu deodată cuprinsă de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce răgușită, batjocoritoare. Lăsând privirea în jos, îl vede pe cerșetorul bătrân, cu picioarele lipsite de vlagă. Bărbatul cerșise dintotdeauna în acest loc, din cât și-l amintea. Figura lui trasă era plină de praf, pielea avea culoarea cărbunelui, marcată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de ceva neplăcut. Pe tavă printre bolurile cu ingrediente de paan, se află un cuțit lung, curbat, bine ascuțit. Urmărindu-i privirea speriată Khwaja-Sara ia cuțitul și-și trece degetul noduros peste lamă. — Nu mă puteți opri aici, murmură Pran răgușit. Vreau să plec. Am fost adus aici împotriva voinței mele. Vorbele lui au fost o mare greșeală. Foșnind din mătăsurile cu care era îmbrăcat, Khwaja-sara se ridică brusc în picioare, rotind amenințător cuțitul. — Voință, spui? scuipă el vorbele, împrăștiind betelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
școlară și dus pe un coridor lung. La capătul acestuia, se află niște uși duble, prin care răzbate lumină și se aud râsete. Escorta dispare și Pran rămâne să se întrebe ce ar trebui să facă. Apropiindu-se, aude vocea răgușită a maiorului. — Nici vorbă! Nu-ți face probleme. O'Dwyer va ține lucrurile sub control. — Dar... răspunde vocea tărăgănată a lui Firoz, acești indivizi care-mi fac probleme, sunt sprijinți. Și în afară de asta, sunt foarte mulți ignoranți gata să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Este menirea lor în India. Pe platoul palatului sunt așteptați, printre alte minuni uitate de Dumnezeu, de o altă formație. O formație militară de fluierași. Îmbrăcați în costume cenușii și - oare așa este? da, în fustanele roz, rostesc hârâind ceva răgușit și amenințător, care seamănă cu Skye Boat Song. Formația, ca o procesiune, își mărește numărul și, pe moment, sunetele se suprapun, howdah-ul devine piscul unui munte, iritat de o invazie de zgomote. Sir Wyndham este sigur că unii dintre muzicieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Când vânătorii sunt pe poziții și au fost trase frânghiile, deja e întuneric beznă. Se pun pe așteptat. Pran doarme. Este trezit de fotograf, care arată de parcă, la rândul său, abia s-ar fi sculat din somn. Are vocea groasă, răgușită și pare agitat. — Grăbește-te, șoptește. Am întârziat. Focul de tabără s-a stins, a mai rămas doar cenușa. Bărbații au dispărut, tigrii, și ei. Fotograful își adună lucrurile și împreună calcă peste crengi, ghimpi și plante, care li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu un chip pământiu, în timp ce un tânăr cu același chip de cartof se rezeamă nesigur de spătarul scaunului ei. Ochii copilului, ca niște nasturi, îl privesc acuzator din fotografie. — Erai și tu tare plăpând, zice mătușa Berthilda. Da, mormăie Jonathan, răgușit. — Știi, practic eu l-am crescut pe tatăl tău. Eram ruda lui preferată - presupun că ți-a spus ceva din poveștile... Când vede că Jonathan nu-i răspunde, îi spune ea una, relatându-i cum Bridgeman senior stătea pe genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost mai la îndemână „Dragă Ioana“, dar to nul era necuvenit de familiar. Atunci, cu degetele tremurânde, i-am format numărul de telefon, neavând nici cea mai vagă idee ce urma să-i spun. Mi-a răspuns o voce puțin răgușită, care se precipita pe măsură ce descoperea cine era la capătul firului. — Vino repede, rosti ea, cu o frenezie de neînchipuit. Am 85 de ani, nu vreau să mor înainte să te cunosc, din toți ai mei numai tu mi-ai rămas
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
spre Paris, i-am telefonat Ioanei ca nu cumva, furată de mondenități, să uite că soseam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucățică de hârtie pe genunchi, schimbând în răstimpuri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ei, iar mâinile subțiri cu degete lungi țineau cu aceeași grație paharul. Dar, dincolo de tainele vizibile ale descendenței, din prima seară ne-au uimit pe amândouă bucuria regăsirii, firescul cu care ne adresam una alteia, efervescența comunicării. Deși era foarte răgușită, având de mai demult o dificultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment dat s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
m-ai mai găsit nicăieri. Parcă intrasem în pământ. Pe când făceai drumul îna poi, gata să izbucnești în plâns, ți-a apărut în cale o doamnă de o anumită vârstă, cu părul alb, cu gesturi mai în cete, cu vocea răgușită. S-a apropiat de tine întrebându-te: „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
său părea o pelerină aristocratic umflată de vînt; sclipea de parcă ar fi avut solzi. Dintr-un fund de gang, un individ se repezi deodată către noi. Smulgîndu-și basca de pe cap, i-o întinse lui Orăscu cu gest teatral și scrîșni răgușit: - Maestre, v-o las în cinșpe lei. - Ho-ho, făcu poetul, Nenorocitul nu știe că ieri am dat-o p-a mea cu șapte... Din ce în ce mai mult îmi căutam satisfacțiile în lectură. Aproape cu disperare mă adînceam într-o patimă care avea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spre locul unde era Maeda. — Nu intrați în panică! Nu vă faceți de râs! Genba, care fugea și el în aceeași direcție, însoțit de un grup de călăreți, sări din șaua sa stacojie, începând să-și mustre trupele, cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză, greoi, pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]