3,990 matches
-
brațul, privind În jur cu mai multă atenție. Flacăra continua să tremure. Se Îndreptă precaut spre ceea ce părea a fi originea fluxului de aer. Văzut de mai aproape, peretele se dovedi a fi un zid impunător construit din stânci neregulate: rămășițele din fundația edificiului mai vechi. Undeva era o zonă de umbră ceva mai Întunecată. Nu era vorba, pur și simplu, de o variație a culorii rocii, ci de o nișă, un pasaj prin care abia putea Încăpea un om. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și mă plec dinaintea funcției dumitale, a Învățăturii și a tăriei credinței dumitale. Faptul că Însăși căpetenia Inchiziției Împarte atâta milostenie e un izvor de speranță pentru noi toți. Aceasta Întărește credința umililor păcătoși cum sunt și eu. Dar inspectarea rămășițelor pământești face parte din riturile de rămas bun? Credeam că domniilor voastre vă e rezervată Îngrijirea spiritului și pioaselor femei aceea a trupurilor, răspunse ironic poetul. Dominicanul rămase impasibil. Dante se apropie și mai mult. Era nerăbdător să a priceapă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a ataca din nou. — Și apoi, ce te-a adus În aceste Încăperi, În afară de perfida dorință de a ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o mișcare bruscă de nerăbdare. Nu am nimic să Îți explic. Sfânta Biserică romană măsoară ceasul binelui și al răului, răspunse el cu un aer de superioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
i se pregătea În bucătăriile de la Palatul priorilor. Se aruncă asupra vinului aproape cu disperare. Orice ar fi mâncat, Începea să se simtă mai bine. Ar fi vrut să mai rămână câteva minute să se odihnească, dar asediul insectelor la rămășițele de zeamă devenise insuportabil. Își luă bocceaua și ieși, după ce lăsase o monedă printre resturile de mâncare. Cel puțin, nemernicul de cârciumar avea să-și murdărească și el degetele, dacă voia să o capete. Cardinalul putea să nu aibă deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puține despre marinărie. Sau o fi vrut să Închipuie cine știe ce alegorie nemaivăzută. Ai spus că era printre planurile lui? O lumină pâlpâia confuz În depărtare. Dante recunoscu cele două felinare care marcau intrarea În casa monnei Lagia, ridicată tot peste rămășițele unei vile romane, ca și taverna lui Baldo. Toate casele depravate păreau să prindă corp din rămășițele străvechilor părinți, ca viermii dintr-un hoit. Dar, În locul acela, transformările erau mai puțin evidente. Construcția Își menținuse forma inițială: o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
planurile lui? O lumină pâlpâia confuz În depărtare. Dante recunoscu cele două felinare care marcau intrarea În casa monnei Lagia, ridicată tot peste rămășițele unei vile romane, ca și taverna lui Baldo. Toate casele depravate păreau să prindă corp din rămășițele străvechilor părinți, ca viermii dintr-un hoit. Dar, În locul acela, transformările erau mai puțin evidente. Construcția Își menținuse forma inițială: o serie de camere Încăpătoare la parter se aliniau pe laturile unei curți interioare pătrate, cu o galerie la exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
niște dungi roșii. Trebuie să fi fost carminul care Îi preschimba pielea Într-un triumf de bronz. Își frecă degetele de haină, mânios. În curtea interioară, străbătu din nou orbitele celor șapte planete și Își dădu drumul să cadă pe rămășițele fântânii. Apa susura dulce lângă el. Își Înmuie o mână În băltoacă și o duse la frunte. Contactul răcoros Îl făcu să Își revină de-a binelea. Efectul vinului se risipea Împreună cu orele nopții celei mai adânci. Simțea cum ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
moment dat, am fost pe punctul de a mă da bătut. Cele câteva cuvinte Îmi sunau În urechile proprii aiurea, foarte vag asemănător cu timbrul Magistrului, și nici repetatele Înregistrări pe banda reportofonului nu erau de natură să-mi fortifice rămășițele firave de optimism pe care Încercam să le conserv cu orice preț. Cu prețul Încăpățânării disperate chiar. În același timp, nu Înțelegeam de ce Eveline nu recurgea la soluția simplă și sigură a Înregistrării glasului lui Wagner pe reportofonul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
inocenți În materie de organizare paramilitară, să spunem, care pot să părăsească locul pentru intervale de timp mai mari ori mai mici, după nevoi. După ce vei depune jurământul și tu, te vei putea plimba În voie oriunde poftești. - Jurământul? - Da, rămășița unui ritual de fidelitate cu conținut și valoare mai mult simbolică, moștenit probabil din vremuri romantice, când jurământul mai Însemna ceva. Pentru niște savanți, e o chestie cam puerilă și cam ridicolă, trimițând cu gândul la organizații secrete, loji masonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în eterul nesfârșit al cosmosului cu atâta tandrețe încât aș putea spune că stăteam pe loc. Mă mișcam încet, cu pas domol, prin șoapta zilei nocturne. Mângâiam Paradisul și am întâlnit un înger: Luna. Dădea din aripi și lăsa ca rămășițele să împodobească cerul. Privesc lumina lunii cum se sparge în mii și mii de cioburi care la rândul lor se sparg. Îmi doresc să merg acolo sus la ea, în casa ei, să pot admira izvorul infinit al luminii din
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
căruntă, devenise dintr-odată ceva palpabil, ceva pe care aproape că-l puteai atinge cu mâna. Datorită șederii în oraș, membrii familiei Sayah aveau o vagă idee despre, turiștii îndrăgostiți de noi orizonturi și chiar despre arheologii hotărâți să găsească rămășițele unor strămoși îndepărtați în cele mai neobișnuite locuri, dar știau la fel că nici arheologii, nici turiștii și nici alți călători nu aveau ce căuta în locul unde se aflau ei. Mult mai la nord, în Masivul Tassili, existau peisaje superbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lipsește orice trăsătură, eu sînt cel care trebuie să-i dau fizionomia mea, cu tot ce am ales ca fiind al meu În alții, dar cînd toți acești alții În care mă pot găsi dispar brusc cum dispar peste noapte rămășițele unei case demolate, ce se Întîmplă cu ființa mea? Am să-mi inventez afinități cu vecinii. Am să-mi adaptez tot ce este neasemănător În mine la un prototip universal, intru de bunăvoie În patul lui Procust. Mă scufund. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sudică, degeaba se făcuse deja mare. Chiar și până la iubitul ei, tot soldații au dus-o, câteva luni mai târziu, cu camionul. Mi se părea doar că e acolo. Dar nu m-a potolit, atât de mult țineam la aceste rămășițe. După o jumătate de oră, când obuzele țiuiau deja peste tot, Edit a ieșit în curte după apă. Și n-am reușit să-mi dau seama nici până în ziua de azi dacă a fost o întâmplare sau știa cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bere, cele din urmă majoritatea pline cu mărunțiș. Ce drăguț. Am decis cu hotărâre că asta nu va fi una din acele petreceri unde dau gata jumătate de sticlă de votcă și apoi mă târăsc undeva să mă îngrijesc de rămășițele personalității mele. în acest spirit de maturitate am desfăcut o bere în loc să mă uit în frigider după spirtoase. Nu era mâncare, bineînțeles. Nici nu mă așteptam să găsesc. Baby Thompson și-a vârât capul în bucătărie și din nefericire m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
râd în hohote. De unde ar fi trebuit să încep cu povestitul? —Mulțumesc pentru ofertă, dar nu se acceptă. Nu m-a forțat. * * * După ce am închis mi-am dat seama că mai am câteva ore bune. Aveam două variante, să ciugulesc rămășițele de pește și cartofi sau să mă duc la sală, și am făcut alegerea cea virtuoasă. Dar în timp ce-mi căutam tricourile vechi și pantalonii pe care îi port la sală, mi-am adus aminte de caseta mea preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-mi imaginez evenimentele care au dus la moartea ei. Voiam să cred că a fost un accident fatal. Nu de dragul lui Paul, ci pentru Lee. Nu voiam să-mi imaginez că cineva a momit-o în spatele curții, acolo unde erau rămășițele de la grătar, că s-a aplecat la pământ, găsind o cărămidă prin iarbă și apoi a așteptat momentul să o lovească în cap cu ea, tare și rapid. Nu voiam să-mi imaginez aceeași persoană aplecându-se peste cadavrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
această clipă directorul învie, nemulțumit. Cineva îl deranjase. - De ce mă deranjați? Cine e? întrebă el, buimac, încercând să înțeleagă ce se petrece. V-am spus să nu mă futeți la icre... Reuși cu greu să se acopere cu cele câteva rămășițe sfâșiate ale pantalonilor. - Sunt Roxana Dobrescu, domnule director, de la a VIII-a C, bâigui fata. S-a întâmplat ceva groaznic, altfel nu vă deranjam... Vă rog să veniți... Michael, mort, deși mișcând, asemeni nouă tuturor, niciodată născut, hălăduia de momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a întâmplat ceva groaznic, altfel nu vă deranjam... Vă rog să veniți... Michael, mort, deși mișcând, asemeni nouă tuturor, niciodată născut, hălăduia de momente bune prin cameră, fără un scop anume, bâjbâind poate în căutarea propriilor haine. Abia acum observă rămășițele lui Teleferic, cu îngrijorare crescândă, enervându-se treptat cumplit. - Mda, nu, bolborosi Clossettino incoerent, destul de încet. Nu vreau! spuse apoi mai tare, privind pereții devastați ai camerei. Am... nu mă simt bine, am răcit! Pleacă! - Domnule director, vă rog, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
din urmă văzând sărutul mustății. Discriminare!, iar în clipa următoare smuci detonatorul ascuns sub haina de Moș Crăciun. Tot în clipa următoare se produseră explozia și o mare de lumină, cutremurând întreg orașul. Era ora 16.00 PM. Înăuntru, în rămășițele magazinului Marks & Spencer, în praful, durerea și muntele de tencuială și pereți prăbușiți, un posibil regizor de film vizitator ar fi văzut imagini care cu siguranță l-ar fi inspirat. Haina de Moș Crăciun, de exemplu, atârnând de o fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cruzime nemaîntâlnită, iar acum îmi era peste putință să-mi mai amintesc ceva. Sigur, așa trebuia să fie. Și totuși, nu înțelegeam... ceva nu se lega... În ce nemărginit de ascunse și abjecte vecee ale pământului putusem spăla de sânge rămășițele defunctei ori defunctului, căci la fel de bine era posibil să fi omorât pe oricine altcineva, astfel încât să nu las nici o urmă a oribilei mele crime pe oriunde treceam? Cum era posibil? De ce, mai ales, făcusem asta, având în vedere că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pămîntești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într-o mină părăsită...“ O comisie ad-hoc va Întocmi un proces-verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
femei, despre cai, despre artilerie.) Cărată În ranițe militare, citită și răscitită, acea carte mai păstra ceva din strălucirea de altădată a celebrei ediții. Pe paginile-i Îngălbenite rămăseseră dungi ale unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pămîntești. X compară cele două cărți. Chiar la Începutul cărții anonime dădu de un pasaj care i se păru cunoscut: „Ce le țin În frîu pe aceste bestii care se devorează reciproc și care Își spun oameni?“ era scris acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îndreptare scrise vreodată pentru uzul personal al dictatorilor moderni, ori pentru cei care doresc să devină, iar după Norman Kohn va prefigura cu o luciditate necruțătoare totalitarismele secolului douăzeci. „Tristă nemurire“, va adăuga el. 14 În privința perioadei de descompunere a rămășițelor pămîntești ale omului (problemă pe care o studiase Flaubert din motive pur literare, dacă este să-i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni pînă la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arătat oamenilor în 1993, când a murit fiica, Titina Boteanu. Când, în 2003, împreună cu fratele meu, am pomenit la biserica din Lunca pe părinții noștri, mormântul familiei Rosetti - Boteanu nu mai era; oameni răi și făr suflet le-au împrășștiat rămășițele pământești și le-au ocupat locul de veci. „Vasile Rosetti (1864-1949), fiu al lui Dumitru Rosetti și al Eufrosinei Krupenski, a fost crescut de o guvernantă franceză la Bârlad. La șapte ani este trimis la Cernăuți unde a făcut clasele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sprijineau pe rege și monarhia. Când acești sprijinitori au dispărut, monarhia a fost îndepărtată la 30 decembrie 1947, ziua abolirii monarhiei și proclamarea R.P.R. După această dată se poate spune că avem în țară un regim politică comunist, deși unele rămășițe ale vechilor forțe politice au fost păstrate până în 1952. Regimul comunist a fost o dictatură a proletariatului (clasa muncitoare în alianță cu țărănimea), declarată, care a folosit forța de reprimare a organelor statului și statul întreg, subordonat partidului unic, pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]