1,075 matches
-
toți ai casei, în special de la Ana”. De ce “în special”? După amiază făcu cumpărături în oraș, noaptea dormi la mine, și a doua zi dimineața la orele 8, îl condusei la gară. Când trenul se urni, ne rostirăm din nou rămas bun, el de la geamul compartimentului său. Mă întorsei acasă, și îmbrăcat cum eram mă lungii pe divan. Trenul se afla acum în plinul câmpiei din sud și Ana îl va aștepta nerăbdătoare. „Cum spui că nu ți-ai dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
oară când mă târam iar spre ajunul plecării mele la New York. Ce se întâmplase? Am invitat-o pe Selina la o cină într-un restaurant scump. Ne-am certat cumplit din cauza banilor. Ajunși acasă, a urmat o ședință amoroasă de rămas bun, bogată în amănunte, cu o Selină plină de talente și suferință, și eu mai carnal ca oricând. După care, din câte îmi amintesc, au urmat câteva păhărele și pregătirea de calcare. Cu alte cuvinte, o seara cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunasem la Londra, și cața aia mică era în fine acasă. „Da“, spusese ea, „nu, e bine. Întoarce-te repede...“ Întâlnirea asta cu Martina... îi telefonasem în toiul pregătirilor de călătorie, plin de dorința de a evada, ca să-mi iau rămas bun, dar imediat mi-am spus: stai așa, calm. Părea indispusă, mult mai indispusă chiar când i-am spus la revedere. Iată-ne, deci, pe amândoi prezenți la această întâlnire, care nu avea nici o desfășurare, era vorba pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
simțit lipsa lui Ghidale. Aproape că mă podidiseră lacrimile când m-am așezat pe scaunul înalt și când, cu obișnuitu-i hârâit în voce, domnul Albrechtino mi-a șoptit la ureche: „Dacă vrei, poți plângi, baiat la tom Ițac plecat, tu rămas. Dar eu dăm voie la tine să vină citiți jurnal când vrei, chiar făr’ băiat lu’ tom Ițac“. Chiar și acum, instinctiv, când intru într-o frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ningând peste tine și tu, în fața ta stând, ridicând paharul și ciocnind cu tine, să-ți zâmbești surâzându-ți bucuros de regăsire, în cârciuma devenită dintr-odată găoacea din care, după ce beția se va sfârși, celălalt va pleca, iar tu, rămas singur, ai să uiți care, de fapt, dintre voi a plecat, unde s-a pierdut, ce hău izbăvitor l-a mistuit. Ocoleam biserica aceea, gândindu-mă cum numai cu un an înainte fusesem cu Ester la Văcărești. Un an doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Se gândește dacă astfel de cadre ar putea fi trase pe peliculă prin procesul numit „noapte americană“. Din locul În care a ajuns poate vedea În contralumină (În puțina lumină a lunii, desigur) turnul din zidul de apărare al mânăstirii (rămas nedărâmat de vitregia vremurilor) și turla bisericii. A doua zi de dimineață (29 ianuarie) am fost trezită de niște plânsete. Plângea o călugăriță. Îi era teamă că Înapoierea mea să nu aducă vreo nenorocire pe capul maicilor. Ciubac i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
treziseră Încă, dar nici mult timp nu mai era până la ora când kata-urile de dimineață aveau să alunge stafiile nopții, deschizând calea de lumină și meditație spre o nouă zi. Ștefănel Încercă să aștepte ora cinci, pentru a-și lua rămas bun de la prietenii pe care și-i făcuse la Shaolin. Dar simțise că fiecare clipă pierdută În așteptare va fi greu de recuperat pe lungul drum care Îl aștepta. Avusese tot mai limpede sentimentul că o nenorocire se apropia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și să rezistăm arșiței verii. Du-te la cărțile tale, la celelalte flori - flori ale sufletului, scrise și menite oamenilor pentru a-i face mai înțelepți și mai buni... Primesc cu plăcere mulțumirile lor, le mai arunc o privire de rămas bun și, cu inima bucurată, mă îndrept spre masa de lucru pentru a-mi așterne pe hârtie gândurile și simțămintele care mă asaltează. Cine iubește copiii, florile și soarele iubește viața! Bobiță Așa se numește un cățel care aparține unei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
prin ele zvonuri de departe Ascult ecoul cuvintelor domol Desprins din imnul orelor deșarte Mușcă noaptea târziul ruginit în văl să-mi prindă gândul de pripas E doar un vis atât de ofilit Când îți citesc în ochi un bun rămas Clipele ca ploile de ieri E timpul numai clipe nesfârșite Prinse toate-n sfera nemișcării lor Ca niște gânduri lungi și adormite Pe când în suflet rănile mai dor Se scurg clipele ca ploile de ieri Cuprinse-n iureșul ce stă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că mă aprind, Patricia dispărea. Nu știu de ce aveam senzația că din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să inventariez iatacul: pe lîngă cele observate mai înainte, înregistrai o față de masă din macramé cu volănașe roz, o cuvertură destrămată pe divan ș-un covoraș pe jos, țesut din iută. Fata revenea senină, instalînd între dînsa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Înapoiate În stare perfectă). Până la urmă, Însă, tot se lăsă cu bătaie. „Tu cât ai Împins, mă, de ți-a dat zece zile? Ce face tac’-tu, de unde are atâția bani? E chelner, măcelar, șef de alimentară?” Întrebă invidios un rămas. Cel agrăit răspunse ocolitor: „E pe pizda mă-tii, aia e, ce te fute grija?”. „Păi, mă fute, că eu n-am avut decât o hârtie de cincizeci și n-am căpătat nimic pe ea. Mai bine Îmi luam țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
patru picioare; pereții rămăseseră goi de tot, căci cuiva Îi dăduse prin minte gândul cel bun și mutase În altă Încăpere portretul zâmbitor al Marelui Conducător al Țării, ca să nu se apuce careva să Îndruge vrute și nevrute la vederea lui: În locul rămas gol, dar și În alte părți, atârnase ștergare țărănești țesute În casă, la război; scaunele așteptau cuminți, aliniate. Pe la șapte, din bucătărie Începură să iasă miresme de mâncăruri regești. Cele două neveste, chiar dacă nu vorbeau una cu alta, se Înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
slabi și mâinile străvezii, Hanbei părea o fetișcană. Închise strâns gura, părând că-și controla respirația. În cele din urmă, se aplecă atât de adânc, încât dădu impresia că se frângea în două. — Se apropie momentul când îmi voi lua rămas bun, în seara asta. Încă o dată, trebuie să-mi arăt gratitudinea pentru numeroșii ani ai marii dumneavoastră bunăvoințe. Tăcu un moment. — Fie că frunzele cad sau înmuguresc, că trăiesc sau mor, dacă reflectăm profund asupra acestui lucru, vedem că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani, anul ăsta, iar a face asta e o plăcere unică pentru mine. Dar, de vreme ce am fost atâția ani plecat pe câmpul de luptă, în ultima vreme n-am mai avut parte deloc de plăcerea asta. Ei, acum îmi iau rămas bun, dar voi rămâneți cât de mult doriți. Hideyoshi fu primul care plecă de la banchet. În timp ce ieșea și pornea pe coridorul lung, nimeni nu se ridică să-l oprească. Dimpotrivă, ceilalți seniori găseau mai înțelept din partea lui că plecase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorul Hideyoshi să ne fi dat nimic în scris, acordul ăsta nu va părea puțin cam neserios? În ziua aceea, înainte de a pleca, emisarii se duseră din nou la castel, pentru a se întâlni cu Hideyoshi și a-și lua rămas bun de la el. Lângă intrarea principală așteptau câțiva slujitori și cai, iar solii își spuseră că probabil Hideyoshi primea vizitatori. Dar, de fapt, Hideyoshi însuși era cel care pleca. Ieși chiar în acel moment din corpul principal al cetății. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Echizen. Atunci, vom muri împreună! Cu sufletele unite într-un legământ al morții, cei trei frați rămaseră, fără să șovăie, sub stindardul de comandant. Shosuke nu mai insistă ca frații săi să plece acasă. Cei trei frați băură apa de rămas bun dintr-un izvor limpede și, în timp ce un spirit înviorător le trecea prin piepturi, se întoarseră cu toții în direcția încotro se afla casa mamei lor. Rugile pe care le rosteau în inimile lor nu erau greu de ghicit. Inamicul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
predestinat. Un asemenea răspuns din partea lui însemna o despărțire completă de Katsuie cel de pe vremuri. Dar nu părea nici chinuit, nici derutat. Când sosi sake-ul, Katsuie luă cu plăcere o ceașcă și, presupunând că avea să fie cea de rămas bun, le turnă și celorlalți doi câte una. Se servi cu poftă din mâncarea simplă pe care o ceruse Inuchiyo. — În viața mea n-am mâncat ceva mai gustos ca orezul de azi. N-am să vă uit nicicând bunătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe lângă sunetul curgător al fluierelor, se auzeau și bătăi de tobe. Cântece populare, încărcate de accentul provinciilor din miazănoapte, pluteau până la urechile lor. — Oamenii din castel știu că e ultima lor noapte și probabil se bucură de un banchet de rămas bun. Ce trist! Atacanții din jurul castelului îi compătimeau pe locuitori. Atât oamenii din castel, cât și cei de-afară fuseseră soldați sub comanda clanului Oda și nu exista nimeni care să nu cunoască trecutul lui Katsuie. Fie și numai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eu și tata auzim vorbele răspicate spuse de director, dar parcă nu ne vine să credem. Nu știm dacă trebuie să plecăm din birou, sau să mai rămânem. Văzându-ne nedumeriți, Paul Constantinescu îi întinde tatei mâna în semn de rămas bun și ne spune și mai răspicat: „Domnule, lasă băiatul aici și vom vedea ce putem face acum. E păcat ca un asemenea băiat să rămână la coarnele plugului”. Și am plecat eu la clasă și tata acasă și neagra
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
moschicești, iarăși moschicești, și mai mult și din pricina strămutărei lui Antonie ce au fost mitropolit, carele lăsând eparchia, s-au dus cu moscalii în țara lor și au luat și el cu sine bucatele și altele ce au fost mai rămas a Mitropoliei”. --Și când te gândești că vodă se închina în fața mitropolitului - a îndrăznit să spună frumoasa. --Uite însă că nu scăpăm de mitropolitul trădător. Dăm peste numele lui într-o scrisoare a lui Gavril Pilat vornic, care, la 7
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
purtați prin judecăți este și Vasile abăgerul, care este „dat rămas din toată legea țării” pentru o datorie veche către Mihăl hahamul (persoană care taie vite și păsări la evrei). Și care-i pricina pentru care abăgerul a fost dat rămas? Asta o aflăm dintr-un zapis de vânzare făcut de haham la 11 iunie 1752 (7260), în care se spune: „Adică eu, Mihăl haham jidov, făcut-am zapisul mieu la mîna...giupînului Ianachi abăger...precum să se știe că, fiindu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
după cuviință. După aceea, văzând și făcând... Nu uita însă că somnul vine mai ușor dacă deschizi o carte și încerci să citești câte ceva. Când te vei trezi, am să trec să te iau... Cu aceste spuse, s-a retras. Rămas singur, am luat primul volum din cărțile aflate pe fundul sipetului și întinzândumă în crivat am început să citesc. În timp ce citeam, mi-am adus aminte de sfatul călugărului: „Să bagi de seamă ce se spune mai ales când îi vorba
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gurii. Până atunci fă bine și mai umblă prin cărți, poate mai dibui câte cevașilea... Când voi termina treaba, am să dau zvon din corn... Când a terminat de vorbit, nici nu-i nevoie să spun că era deja departe... Rămas singur, am pus mâna pe cărți și m-am apucat să descâlcesc câte un hrisov. Primul care mi-a căzut în mână a fost cel din 12 februarie 1618 (7126), scris la Târgoviște de „Gavril Movila voievod a toată łara
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să zic ? N-am nimic de zis. Mâine dimineață o să fie În avion, către vechea lui viață. Iar eu voi rămâne aici, cu viața mea. Tot restul zilei parcă am plumb În picioare. Toată lumea nu vorbește decât de petrecerea de rămas bun pe care o dă Jack Harper, dar eu plec de la serviciu cu o jumătate de oră mai devreme. Mă duc direct acasă și-mi fac niște ciocolată caldă. Când Connor descuie ușa de la intrare, mă aflu pe canapea. Ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
așezându-mă mai bine În scaun și ascuțindu-mi violent creionul. Din fericire, toți ceilalți sunt prea ocupați cu bârfa pentru a mă băga În seamă. Jack e gay ? Jack e gay ? De asta nu m-a sărutat azi-noapte de rămas bun. Vrea să rămânem doar prieteni. O să-mi facă cunoștință cu Sven, iar eu va trebui să mă fac că nu mă deranjează absolut deloc, ca și cum aș fi știut tot timpul... — Jack Harper e gay ? spune Caroline uluită. — Așa cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]