1,687 matches
-
proaspăta văduvă nu putea lipsi Tautologia românească a fixat întotdeauna, într-un capitol important, practicile privitoare la mort, la chipul în care el trebuia pregătit pentru „viața de dincolo”. Din această „Carte românească a morților” - cuprinzând paragrafe (peste „timpi ai răposatului”, de fapt) despre expedierea defunctului pe „calea cea bună” și despre asigurarea unui traseu lesne de parcurs, în acel interval de timp când sufletul, încă nedesprins definitiv de „lăcașul” său, își caută cel mai proprice drum pentru a se plasa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acestor programe (evocate în pisaniile de ctitorire), întemeiate pe un schimb acceptat - acte pioase și bunuri oferite săracilor, prin intermediul Bisericii, contra unor făgăduieli privind mântuirea -, văduvele se văd nevoite să-și asume noi inițiative pe acest palier. Salvarea sufletelor celor răposați era asociată - am văzut - cu conservarea amintirii („nemoarta pomenire”) lor - cea de-a doua fiind, evident, subsidiară și plasată pe palierul laic - cu fixarea lor în memoria comunității (fie ea restrânsă sau de mari dimensiuni). Văduva trebuia să se îngrijească
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
venea biata lui soție [o preoteasă din Târgoviște - n.m. D.H.M.] să ardă tămâie în jurul mormântului și punea o lumânare aprinsă în partea unde era capul mortului și așezând pe pământ, cânta o povestire lungă și plicticoasă spre lauda soțului ei răposat, povestindu-i viața, într-un fel de cântec tăiat de suspine și plânsete și această lugubră cântare de dimineață a ținut un an întreg, mai ales în zilele de sărbătoare...”74; „cu nimic nu por fi asemuite dovezile durerii pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei, jupânița Anca, le-a înfrumusețat această piatră ca să le fie veșnică pomenire. în anul 7096”78. La fel în alte - foarte multe - cazuri. Spicuiesc: (trad. din sl.) „Această piatră a făcut-o și împodobit-o Doamna Dafina Domnului ei, răposatului înainte de dânsa Io Eustratie Dabija Voevod, Domn al țării Moldovei, și s-a pus în ruga sa, mănăstirea cea nouă ce se chiamă Bârnova, în anul 7174 [1665], luna lui septembrie, 11 zile, 2 ceasuri”79; „Și s-au pus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acei oameni”), și-a plătit „datoria” omenească și a fost înmormântat la Mănăstirea Bârnova, terminată de el. împlinindu-și obligația, văduva a avut grijă de mormântul soțului : (trad.) „Această piatră a făcut-o și împodobit-o Doamna Dafina Domnului ei, răposatului înainte de dânsa Io[an] Eustratie Dabija Voevod, Domn al țării Moldovei, și s-a pus în ruga sa, mănăstirea cea nouă ce se cheamă Bârnova, în anul 7174[1665], luna lui septemvrie, 11 zile, 2 ceasuri”260. Note 1. Maria
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
medievale ale României. Orașul București, p. 711, inscripția nr. 1050. 74. Călători străini ..., vol. VIII, p. 385. 75. Ibidem, vol. X, partea 1, p. 400. 76. în fosta biserică a Mănăstirii Cotroceni: „Supt această marmură odihnesc oasele a luminatului și răposatului bun creștin Io Șerban Cantacuzino voevodŭ, nepotul răposatului Șărban Basarabŭ voevodŭ, pre carele miluindu-l D(u)mn(e)zeu cu do(m)niia aceștŭ țărî, de au domnit 10 ai. Ș-au chivernisit țeara bine și vrednicéște cu totu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nr. 1050. 74. Călători străini ..., vol. VIII, p. 385. 75. Ibidem, vol. X, partea 1, p. 400. 76. în fosta biserică a Mănăstirii Cotroceni: „Supt această marmură odihnesc oasele a luminatului și răposatului bun creștin Io Șerban Cantacuzino voevodŭ, nepotul răposatului Șărban Basarabŭ voevodŭ, pre carele miluindu-l D(u)mn(e)zeu cu do(m)niia aceștŭ țărî, de au domnit 10 ai. Ș-au chivernisit țeara bine și vrednicéște cu totu cinstit neamul lui, apărându-o de toți vrăjmașii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să fie celor rămași dintr-înșii și fiilor lor”, consfințind deciziile luate de logofătul Balaur și de soția sa Ana. Câteva decenii mai târziu, la 8 iunie 1580, Mihnea Turcitul întărea („am văzut Domnia Mea și am citit și cartea răposatului părinte al Domniei Mele la Alexandru voievod”) ocinile și vecinii jupâniței Neaga, văduva armașului Danciul, lăsați ei (în Ciocorăști și Văcărești) prin diată de soțul ei („ocinile și vecinii din Cocorăști și din Văcărești și casele și viile câte sunt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare al ibovnicelor - și al Teodorei [Tudora] Cantacuzino, soră a lui Iane banul. Oltea (de fel, probabil, din țara de Jos, de pe Valea Trotușului; se știe că Ștefan cel Mare a ridicat, prin 1493-1494, o biserică la Borzești „întru pomenirea răposaților înaintașilor și părinților lor”; zidise ctitoria împreună cu fiul său, Alexandru) mai avea trei băieți - Iachim (Ioachim), Ion și Cârstea - și două fete - Maria și Sora (amândouă măritate cu mari dregători ai fratelui lor) dintr-o căsătorie anterioară. Nu fusese, însă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
botezase cândva pe cel ce era acum mire. Safta a rămas văduvă în 1746 (Iordache Crețulescu murise în acel an și fusese îngropat în biserica Mitropoliei din București). La 1 martie 1747, semna - împreună cu fiii ei și în calitate de „soție a răposatului Iordache Crețulescu...” - un zapis prin care dona Mitropoliei din București trei moșii. în scurt timp a răposat și ea, tot în 1747, urmându-și soțul în lăcașul de veci. Ancuța, soție a postelnicului Nicolae Ruset, a murit în 1730 în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
membrii familiei (Pană, fratele Doamnei Marica, nu s-a alăturat surghiuniților), și boierii credincioși (mai târziu, prin 1746, unul dintre ei va pomeni într-un zapis acele timpuri „când eram eu surghiun la Chiuta Lia cu răposata Doamna Marica a răposatului Constantin Vodă Brâncoveanul și cu ginerii Mării Sale...”). Brâncovenii au stat în apropierea Munților Caucaz până în primele luni ale anului 1717. „Șef al familiei” era acum văduva (căreia îi mai rămăseseră în viață cinci fete și nepotul Constantin - cu care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hrisov datat 19 mai 1626), satul Mărăcineni, jumătate din Brănești și un sălaș de țigani (sălașul îl răscumpără, de fapt, fiindcă fusese vândut de fiicele lui Cernica); același Alexandru Coconul îi întărește (la 9 iunile 1626) Caterinei „vistiereasa”, văduvă „a răposatului Vasile vistiiariul”, un rumân (îl chema Radu și dăduse mită - 4 galbeni - pentru a cumpăra mărturia „Albului și lu Vlad” „cum n-au fost rumân”) „să fie volnică cu ceastă carte a domniei méle, de să ție pe Radul, să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la iunie 1464 - și Mușei, și fiicei sale, Cerna, nevasta lui Petru Oțelescul. în fața lui Ștefan cel Mare s-au înfățișat și Marușca, fiica lui Ion Cupcici, și Grozea, fiul lui Vasco, cel de-al doilea pretinzând stăpânirea asupra averii răposatului Cupcici. Ștefan cel Mare o declară, însă, proprietară peste bunurile tatălui ei - la 26 august 1474 - pe Marușca (și pe nepotul ei, Mihno). Judecau - cum ziceam - și boierii, căci Domnii practicau adesea ceea ce Nicolae Iorga a numit „administrarea prin delegație
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Hronograful țărei Rumânești de la 1764 până la 1815). Nevoite, la rându-le, să se împrumute (după moartea lui Dan Danilovici, Vlada - sau Vlădaia -, văduva lui, „a căzut cu datorie la un turc din Giurgiu”; „Iar apoi când a fost în zilele răposatului Mihnea voievod, după moartea lui Ivașco vornic, iar jupânița lui Elina vorniceasa a luat de la Mihnea voievod 1000 de galbeni de bani ca să-i schimbe în țara Ungurească, să-i facă galbeni de aur. Iar apoi, jupânița Elina vorniceasa ea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îndreptățire”, emis ulterior de cancelaria voievodală - un soi de prezentare a împrejurărilor, a lucrărilor din „divanul cel mare”, a sentinței și a comutării ei, ne spune că actul urmașilor postelnicului (îi enumeră: „dumneaei jupăneasa Elina, ce au fost jupăneasă fericitului răposatului Costandin Cantacuzino biv vel postelnic”, „Șerban vel spătar”, „Costandin postel[nicul]”, „Mihai postel[nicul]”, „Mateiiu cuparul”, „Iordache post[elnicul]”, „Pârvul postelnicul cu frații lui, feciorii răposatului Drăghici spătarul”) era îndreptățit. „Și au vădit pre Stroe aiave” - continuă cronicarul, căutând pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că actul urmașilor postelnicului (îi enumeră: „dumneaei jupăneasa Elina, ce au fost jupăneasă fericitului răposatului Costandin Cantacuzino biv vel postelnic”, „Șerban vel spătar”, „Costandin postel[nicul]”, „Mihai postel[nicul]”, „Mateiiu cuparul”, „Iordache post[elnicul]”, „Pârvul postelnicul cu frații lui, feciorii răposatului Drăghici spătarul”) era îndreptățit. „Și au vădit pre Stroe aiave” - continuă cronicarul, căutând pentru ucigaș referințe biblice: „Vrând să să ascunză, ca Cain de sângele frăține-său, lui Avel” - cu „3 răvașe scrise cu mâna lui cătră un hoț asémenea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1 d. Văliat ot sătvorenie miru 7190 [1681]”319), înainte de a pleca în pelerinaj la Locurile Sfinte, călătorie plănuită mai de mult - știe ieromonahul Ștefan că era „făgăduită încă mai denainte vréme de demultu, de cându trăia împreună cu soțul dumeaei, răposatul Costandin post” („ajungând eu la vărsta bătrânéților, cugitat-am în inima mia cătră preabunul Dumnezeu ca să călătorescǔ cătră Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde au fost îngropat preacuratul trup al Sfinții Sale, să plângǔ mulțimea păcatelor mele”320), repetat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
repetat acea decizie (redactată în termeni ce țineau cont de tradiția juridică a familiei: „așa am tocmit de bună voia mea, mai vărtos luând izvod de la moașe-mea, răposata jupâneasa Mariia ot Coiani și au tocmit pren zilele tătâne-meu, răposatul Șerban-vodă”330) și în partea ei, care îi excepta de la moștenire pe frații mai mari. Hotărârea a fost atacată, chiar dacă jupâneasa Elina a scris acea „carte” (evocată în diată) prin care a „ales den toate moșiile [...] niște sate întregi, care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în care-și declara și originea drăculească: „Acest acoperământ l-a împodobit Io[an] Bogdan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Ștefan voievod, nepotul lui Radu voievod, și l-a pus pe mormântul întru sfințenie răposatei sale mame, Maria, doamna lui Ștefan voievod, în anul 7021 [1513], ianuarie 30”578. Alături de soțul ei, Petru Rareș, la Probota (Mănăstirea Probota Nouă), a fost înmormântată Elena Ecaterina Brancovici („Doamna lui Petru Voevod, fiica lui Despot țarul”; lespedea funerară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marii arhistratizi Mihail și Gavriil, care iaste de dânșii făcută, făcându-se pogrebaniia și alte sfinte slujbe dumnezeești, păn se dédură moaștele ei în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Costandin Cantacuzino biv vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”. „Vécinoe pameat!” - exclamă Stoica Ludescu, greșind genul adjectivului slavon. Și Doamna Stanca Brâncoveanu, născută Cantacuzino (o putem vedea în marile ansambluri genealogice din ctitoriile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Al. Lapedatu), are o înscripție laconică în ceea ce o privește pe soția lui Șerban Cantacuzino: „într-această sfântă mănăstire den un lemn, supt această piatră să odihnescu oasele celor de bună pomenire luminaților: Mării sale Doamnei Mariei a Mării Sale răposatului Io[an] Șărban Băsarab Voevod [ce-au] fost Domn țării Românești, care au trăit ani 78 și [au răposat] la anul 1725, la noemvrie 16...”, dar ne spune și că, împreună cu mama lui, își doarme aici somnul de veci și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
toate, primordialul feminin), simboluri ale nașterii perpetue, ale regenerării ciclice a lumii. „Ce numai ce știu pe albină” - zice Neagoe - „că să ostenește și ia multu, că acéia niciodată de dulcețile florilor nu să poate sătura, nici de osteneală.” Mama răposată le covărșea, însă, pe vietățile alese spre comparare, întrucât eforturile ei n-au cunoscut nici o întrerupere: „[...] iar pre tine, o draga mea maică, eu te aleș mai ostenitoare ca dânsa [albina - n.m., D.H.M.]. Pentru ce? Pentru că albina noaptea se odihnéște
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
său Miloș, să fie înmormântată alături de bărbatul ei, „marele viteaz Albul, marele clucer”, care murise în 1574. Peste trei ani l-a urmat și Irina și gropnița de la Mănăstirea Vieroș i-a primit pe amândoi: „A răposat Doamna Irina, fata răposatului Io[an] Miloș Voevod și soția marelui viteaz Albul marele clucer, cea împodobită cu toate lucrurile bune, creștinești, în zilele blagocestivului Ion Alexandru Voevod, în anul 708..., luna februarie 6 zile” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, p. 144). 585. Vezi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
594. Ed. cit., pp. 240-242. 595. Pe marginea pietrei funerare a Voievodului Scarlat Matei Ghica, de la Mănăstirea Pantelimon, se află scris: „† 1759, Mart 14, pristăvindu-se întru fericire și Măriia Sa Doamna Zoița, s-au pus oasele tot într-aceastǔ mormânt al răposatului întru fericire Domnu Grigore Ghica Voevod, iubitu soțu Mării Sale, întru al șaptelea an după răposarea Mării Sale, viindu de la țara Moldovii cu preaiubitul fiu Mării Sale Io[an] Scarlat Ghica Voivod [...] și însuși Măriia Sa, viindu cu alaiu și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
jubiliar, fragment din romanul 1907), Victor Ion Popa, Dragoș Protopopescu, Alexandru Călinescu. În sumar este inclusă sporadic o pagină de literatură, cronică și critică literară, în care sunt prezenți Vintilă Horia (Reabilitarea fantasticului, articol despre Mircea Eliade, Mateiu I. Caragiale, Răposatul Sadoveanu), Ovidiu Papadima (Creangă și mitul românesc, Poezia lui Lucian Blaga, În actualitatea literaturii noastre), Nichifor Crainic (Actualitatea gândirismului), Ștefan Baciu (Esențele romantismului german), Ion Șiugariu (Octavian Goga dramaturg și eseist, articol la moartea scriitorului), Vladimir Dogaru, Ovid Caledoniu, Septimiu
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]