604 matches
-
altor legionari, era marcată fizic de privațiuni și suferințe, sufletele însă li se luminaseră și mai mult. De la dânsul am învățat nu numai să mă rog mai bine, ci mai ales să pătrund cu lama sabiei „Cuvântului Adevărului dumnezeiesc” până în „rărunchi”, în adâncul duhului, scoțându-mi pe altarul arderii în pocăință faptele, cuvintele, gândurile, cugetele și cele mai mici intenții, voite sau nevoite, întâmplătoare sau permanente, izvorâte din inconștiență, prostie sau venite din afară și primite cu bunăvoință în casa sufletului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
i-am mursicat cu muierile noastre, Doamne, că-s mai iabrașe ca ienicerii și spahiii lui Suleiman. Copii nu le dăm nici noi turcilor, că ne apărăm sărăcia, și... nevoie! Mai bine-i vindem la Râm sau la Inglitera, pentru rărunchi și pentru maiuri, că pe-acolo au mare trebuință, iar ei or recunoaște că avem viță evropinească. Așa că șezi binișor acolo și hodinește fără pace, Măria Ta! Mai bine ar veni înapoi văru’ Vlad, al lui Drăculea, că am ajuns
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
presă, dar care nu s-ar fi despărțit de 0,01% la sută din averile lor fabuloase pentru a trimite bani de hrană nenorociților de acolo, care sunt în acest moment aproape de haos generalizat și canibalism. Pentru că a urla din rărunchi că arta trebuie să vizeze o țintă socială și că statul are obligația de a întreține, din bani publici, tot felul de ciudați alergici la muncă e simplu și aducător de beneficii atunci când ești sponsorizat de fundații occidentale. Când însă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cloroformizată din cauza veneticilor. Și pentru Caragiale, trupul românesc era unul „bubos” politic sau chiar un „cadavru sângerând”, fie din cauza veneticilor, fie din cauze interne (Caragiale nu era obsedat doar de culpa străinilor, chiar dacă aceasta este adeseori pomenită). În articolul intitulat Rărunchii națiunii, Caragiale propune o soluție insolită: harakiri - România fiind proiectată în ipostaza unui bărbat care, ca să se curețe și purifice, trebuie să-și spintece burta pentru a extrage „puroiul” și „lăturile” din sine. Să fie acest gest singurul capabil să
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
meu pentru scorțișoară (acesta fiind, de altfel, și titlul primului capitol al cărții), Bastarda Istanbulului (Editura Polirom, 2007, traducere din limba engleză și note de Ada Tănasă) chiar răspândește aroma mirodeniilor multicolore din bazarul Istanbulului. Vânzători ambulanți strigând din toți rărunchii „Mandarine proaspete!“, forfota interminabilă de pe străzile orașului, parfumul stins al cadânelor, rugăciunea de prânz învăluind clădirile și aerul strident-modern al unei tinere femei încă țintuite de tradiție fac parte din farmecul romanului. Și - cei care l-au vizitat o știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
de Pola Negri, de Ramon Novarro, Rudolf Valentino, Lon Chaney, Clara Bow, Emil Jannings știam tot atât de bine ca și ea. Iar muzica de pian a lui Chopin ce acompania acțiunea melodramelor a pătruns atunci atât de adânc în mine, până în „rărunchi“, încât nici azi nu pot asculta valsurile, impromptuurile, baladele, nocturnele lui fără să nu trezească în mine un iremediabil kitsch melancolic. Altă escapadă, estivală, mă purta la ștrandul foarte departe de casă, în parcul orașului, unde intram tot clandestin, sărind
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pauză. În afară de Țara surâsului de Lehár, cu tenorul cel scund Joseph Schmidt, îmi aduc aminte de alte două filme: Victoria și al ei husar (melodramă probabil tot austriacă - mă încânta husarul...) și Iancu Jianu, film românesc, în care vibram din rărunchi pentru haiduc; amintirea lui mi-o redeșteaptă și azi partea ultimă din Simfonia scoțiană de Mendelssohn - se vede că această muzică acompania filmul. Atracția sexuală față de ostașul din casă a continuat și ea să se manifeste. Seara, după ce-și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
duplicitatea și superficialitatea unora. LV. Unde te simți mai acasă, la Londra ori la New York? ES. După atâția ani, tot la New York. Când mă duc acasă, mă simt de parcă mi-aș fi ținut mult timp respirația. Pot să oftez din rărunchi și pot vorbi tare, pot fi extrovertită ca toată lumea din jur. LV. A influențat New York-ul imaginile tale poetice? Care e pecetea New York-ului asupra sufletului tău? ES. Zumzăitul traficului pe podul Brooklyn a fost fundalul muzical al copilăriei mele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ne trebuie, deci, stat constituțional cu libertate, egalitate, fraternitate și suveranitate, deoarece "libertatea e libertate de a exploata, egalitatea e egalitatea de a deveni tiran, fraternitatea e un moft ilustrat prin ghilotină" și, mai ales, pentru că "țăranul oricît său la rărunchi ar avea, bani n-are și statul modern are nevoie de bani"... Să nu facem, așadar, un stat modern, ci să ne întoarcem la vremurile pîrcălabilor..." (Istoria civilizației române moderne). Publicistul foii conservatoare atenționează: "Producția națională nu se poate nici
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a nu mai vorbi de reglarea lor. În acea rotire aberantă a lumii, băiatul apucase un acordeon găsit prin preajmă și, ca pentru a pune bărbătește umărul la covorul fermecat ce-o purta pe ea pe deasupra tuturor abisurilor, slobozi din rărunchi: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u-u-u făăăă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". Alergând pe clapele instrumentului, mâna-i dezmorțită se ușură de bună parte din frustrările suferite recent. Pentru că în sufletul Marietei răsunau deja muzicile altor sfere, se simțise
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Între trupurile lor înlănțuite furtunos clipea calm, migdalat, ochiul urgiei. Străbătu în iureș oral stepa vălurită a pielii ei, purtat de strigatele sălbatice ale hoardelor de dincolo de orizont, ce și-l încoronaseră han suprem cu însuși vortexul devenirii. Cereau din rărunchi prăpăd. Îi vâjâiau pe la urechi săgeți și ascuțișuri dure îl botezau în durere. Imobiliză antebrațul femeii pe saltea; fu atunci aproape orbit de sclipirea stelară a brațării ieftine de aramă ce-i împodobea încheietura. Era semn că Tengri, zeitatea mongolă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cerșetori sau fel de fel de indivizi și individe care-ți oferă ceva sau formulează cereri de ajutor. La autogara Deva, lângă gară, popas obligatoriu pentru cei ce tranzitează, o lume agitată și pestriță, agresivă, grupuri pitorești care răcnesc din rărunchi cu frenezie și o promiscu itate care te anesteziază. N-am văzut un McDonald’s mai mizerabil nicăieri În lume. Cineva Încearcă o justificare: vine Paștele, e agitația dinainte. Să treci de la acest peisaj Într-o lume normală, deși și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
vechii adversari să i se alătureț”. La-la-la. Evident, după ce i-a apărat pe rupte, dnii Manolescu și Liiceanu chiar s-ar dovedi niște lichele, dacă nu i s-ar alătura cu grăbire dlui Breban și n-ar urla din toți rărunchii: „Trăiască Nicolae Breban în frunte cu Nicolae Breban!”. (VII) „țOricum, dacă aș scrie vreodată un roman al ingratitudinii, nu l-aș alege pe Tudoran drept erouț”, scrie dl Breban în Cotidianul. Răspund: iată unul dintre puținele lucruri în care nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
dl Constantinescu într-o șa de ciulini, să-i pună în dreapta o ciuvică drept lance și în stânga un gogoșar drept scut. Apoi, îi trage peste chip viziera de carton și, aprinzând cu bricheta coada mârțoagei de paie, strigă din toți rărunchii: „Pă ei, Milucă, fă-i praf!”. De cine se alege încă o dată praful nu mai contează, atâta vreme cât dna Petre are pe cine da vina pentru „mlaștina de indulgență” în care băltește azi țărișoara. „Profundă” ori doar „pitorească”, România este psihanalizată
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Aplic învățămintele mai ales în piața Timișoara 700 și când ies din supermarketul Bega. De fapt, doar îmi închipui că fac tot baletul cu suveica și țesutul, că scot limba mai să mi-o smulg și că strig din toți rărunchii hua. Dar și așa, discret, pe muțește, într-o secundă prind puteri și mă simt un fel de Nikita, G.I. Jane, Lara Croft sau Yu Shu Lien din Tigru și dragon. Arunc rucsacul în spate ca pe-un fulg, înșfac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Trebuie să piară odraslele unei mame odioase ! (V, p. 685). Drept act suprem de răzbunare, își înjunghie ginerele și fata sub privirile soțului neputincios : Bine că ești de față, sub ochii tăi să piară urmașii sângelui tău. Să simți până în rărunchi nelegiuirea (trădării tale) ... Și să rămâi singur (V, p. 686). Femeia înșelată își ia revanșa distrugându-i pe cei implicați în conjurația împotriva ei. În final, deasupra tuturor răsună un cântec ce proclamă omniprezența morții ineluctabile : Te legănai, te legănai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se va dezlipi de la patria-mumă o provincie a ei?... Suvenirurile Rusiei în Basarabia? Dar ale Rusiei sunt de un secol și ale noastre de 17. (Aplauze.) Dar din al Rusiei ori al nostru sânge este plămădit pământul acestei țări până în rărunchii lui?“ („Adunarea Deputaților. Ședința de la 26 ianuarie 1878“, MOF., nr. 21, 27 ianuarie/8 februarie 1878, pp. 447 și 449). La 31 ianuarie se încheie armistițiul între turci și toți beligeranții: termenul de renunțare la armistițiu e de trei zile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
l-am auzit pe Victor lătrând în curtea noastră. - Mimi nu vrea ca Hanson să mai joace Doom. - De ce? întrebă cineva. - Zice că e un joc de care se folosește armata Statelor Unite ca să-i instruiască pe soldați. Un oftat din rărunchi. Singurul lucru care separa casa noastră de cea a lui Allen era un gard viu foarte scund, dar casele erau atât de îndepărtate una de alta, încât orice reclamație privitoare la o eventuală lipsă de intimidate devenea nerelevantă. Încă îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oi sui la tine,/ Zău că mi-i păți-o bine!” (CioacaHunedoara). Substituirea fetei în ciută este transparentă în provocarea pe care aceasta o lansează tânărului. În alte colinde, după ce împarte ciuta la diferiți meșteșugari, eroul păstrează „limba ș-un rărunchi” pentru a se dezvinovăți în fața boierilor. Gesturile au un caracter fast, sunt o împărțire mistică a manei: „Dete sânge locului/ Și mana pământului,/ Dete păr la trăistari,/ Pelea la tăbăcari,/ Carnea la măcelari,/ Oasăle la fluierari,/ Mațăle la strunari,/ Unghele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
împărțire mistică a manei: „Dete sânge locului/ Și mana pământului,/ Dete păr la trăistari,/ Pelea la tăbăcari,/ Carnea la măcelari,/ Oasăle la fluierari,/ Mațăle la strunari,/ Unghele la păhărari,/ Bălegar la grădinari./ El nimica nu-ș luară/ Luă limba ș-un rărunchi/ În basma lenvăluiară” (Costache-Negri - Galați). Diferența între cerb și ciută este cea dintre animalul ghid și animalul belșug. Sacrificarea cerbului denotă simbioza eroină - vânat, în timp ce împărțirea ciutei construiește o „societate”, nu doar o imagine în miniatură a cosmosului: „Cu cita
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-ului, stînd de vorbă Într-o cafenea cu un agent de la Narcotice. Mereu cu aceeași față slabă, de șoarece, cu haine ponosite, demodate, și cu vocea ascuțită și plîngăreață. Lucrul cel mai insuportabil la Gene era vocea. Te pătrundea pînă-n rărunchi. Prin vocea asta am luat prima dată contact cu existența lui. Nick tocmai ajunsese la mine cu niște bani de marfă, cînd a sunat interfonul. - SÎnt Gene Doolie, a spus vocea. Îl aștept pe Nick și-l aștept de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a ajuns ceva mai devreme la locul convenit. O bătrână tuciurie, așezată pe treptele de ciment de la intrare, l-a îmbiat să cumpere semințe prăjite din coșul ei de răchită. Mai încolo, un vânzător ambulant de înghețată striga din toți rărunchii: Proaspătă și răcoritoare aveeeeem! Victor a trecut pe lângă ei și s-a oprit la panoul unde era afișat programul cinematografului: n-a mai apucat să citească ce film rulează, probabil unul sovietic, căci s-a auzit strigat: -Victor! S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
noastră ar behăi deodată, s-ar cutremura pământul. Și nimeni nu s-ar mai întreba dacă e o formă de luptă cuviincioasă, eroică sau ridicolă. Nici n-ar mai semăna cu un behăit, ci cu un oftat gigantic din toți rărunchii. Poate că nomenclaturistul nu și-a dat seama că-l lustram. Nu conta. Ce a contat a fost faptul că am avut și eu un punct de vedere asupra situației. Drept pentru care vin și insist: dacă toți românii, deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întrebat de ce-oi fi pus acele trei exclamațiuni, m-am simțit obligat să sun, să spun cum mă cheamă și să mă scuz că nu notasem și cui îi aparținea. M-am trezit înjurat de mamă, țigănește, din toți rărunchii, cu senzația că mă paște și o bătaie. Ceea ce însemna că uitasem esențialul: semnele de exclamație mă avertizau să nu formez niciodată acel număr! Lângă numărul de telefon al fostului coleg din Nürenberg adăugasem un mic semn de întrebare. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-o pe mama! În sfârșit! O făptură umană abătută, încovrigată, ghemuită, sprijinită cu fruntea în zăpadă, stătea nemișcată, aparent moartă. La unison și ca la o comandă venită brusc din străfundurile ființei noastre, am strigat-o pe mama din toți rărunchii, din toată inima, din tot sufletul nostru: Mama! Maama! Maaaama! Sonoritatea și amploarea strigătelor care se repetau insistent au aprins undeva, pe circuitul neuronilor un beculeț, au declanșat un semnal. Mircea și Lică, fiecare de câte o mână au ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]