608 matches
-
își propuse să stârnească hazardul. Pe Omar îl iubise? Mai mult ca orice. Când se măritase, își dorise să-l mănânce cu pâinea, să-l bea cu apa. Dar acum era altceva: era o neliniște secetoasă, care o ardea din rărunchi. Un vertij în creier, fiindcă nu mai gândea. Sebas devenise chemarea nechibzuită care o umplea dimineața, când se trezea, până când adormea din nou. Alerga, pur și simplu asta făcea, biciuia secundele, orele ca să-l vadă, atât, fiindcă altceva nu putea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înfipt un ac în braț. Violet începu să hohotească. — Am simțit că mă înțeapă și am intrat în panică, știam ce încearcă să facă. Ținând-o încă pe Sophie de mână, se lăsă în brațele lui Janey, plângând din toți rărunchii, dezlănțuindu-se cu putere. Janey o mângâia pe cap și-i șoptea cuvinte de îmbărbătare la ureche. Mi-am ridicat privirea și am surprins-o pe Helen. Strângea din buze, care nu erau acum decât o linie subțire. Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cari răscolite, fulger apele încet. Și de-odată-n codrul mândru el aude de departe Răsunând un glas de fată, ce venea din lunci deșarte (260) Și urechia i-o desmeardă; el ascultă sub un trunchi Și cântarea durearoasă îl pătrunde în rărunchi: Greeruș ce cânți în lună Când pădurea sună, Cum nu știi ce am în mine, 30 {EminescuOpVI 31} (265) Greere străine? Că te-ai duce de-ai ajunge Noaptea de te-ai plânge, Ca o pasăre măiastră La noi în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
inundase pământul cu aerul ei cel negru și răcoare. - Mă arde-n spate! - zise fata. Făt-Frumos se uită înapoi. Dintr-o volbură naltă, verde, se vedeau nemișcați doi ochi de jeratec, a căror raze roșii ca focul ars pătrundeau în rărunchii fetei. - Aruncă peria - zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și de odată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze și de un urlet flămând de lupi. - Înainte - strigă Făt-Frumos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dacă sînt pus în situația de a o comenta în fața telespectatorilor, cum mi s-a întîmplat zilele trecute. Mă lasă la fel de perplex ca și celelalte formulări din aceeași familie, precum adînc îngrijorata „S-a schimbat țăranul român ?” sau, complementar, din rărunchi oftata „Nici țăranul nu mai e ce-a fost !”... Mă exasperează și mă lasă perplex cu atît mai mult cu cît aceleași personaje sînt cît se poate de conștiente și vor povesti oricui vrea să le asculte despre schimbările dramatice
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Fiecare participant știa precis ce are de făcut. În sfârșit, a sosit momentul să atragă lighioana. La început, un strigat prelung ieși din pieptul unui vânător: "bida-ruuuu!, bida-ruu!", după care, cu toții în cor au urmat aceluiași îndemn, strigând din toți rărunchii chemarea solemnă, repetată de zeci de ori în timp ce loveau pietrele de cremene între ele pentru ca zgomotul să fie cât mai puternic. Lighioana uriașă a răspuns la provocare. După ce cu orificiile ei largi, cu ajutorul cărora se orienta, a reperat locul de unde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
răget asurzitor, nebun și turbat de mânie și durere, ce băga groaza în tot ce era viu, străbătu câmpia de la un cap la altul, în timp ce ceata de vânători cu sulițele ridicate în aer striga într-un singur glas, din toți rărunchii: "bida-ruuu!", "bida-ruuu!" Auzind răgetul de moarte al fiarei, mânați de foame și de bucuria victoriei, cei rămași în peșteră au ieșit la același îndemn, pentru a veni în ajutorul bărbaților. Precum sar broaștele de pe mal în apa unui lac stătut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a gândit, cu purtătorul căruia nu s-a mai întâlnit de când hăul și pârăul; numai că, simpla amintire a acestuia, îl luă cu călduri. Ca să se răcorească, nefiind nimeni în jur, i-a venit să chiuie a pagubă din toți rărunchii, de mai multe ori. Poate ar fi făcut-o și pe asta, dacă o rafală de vânt, stârnită din senin și pe neașteptate nu i-ar fi zburat șapca cu cozoroc mare rostogolind-o ca pe un balon umplut cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cunoscute, deși nu le văzuse niciodată, se agitau întruna și nu se opreau din vorbit. Supărat la culme, deoarece își lăsase familia fără sprijin, mânios pe faptul că nici nu știa unde se află, îi venea să urle din toți rărunchii, cu gândul că poate îl va auzi cineva și îl va trimite înapoi la câinii săi înhămați la sanie, flămânzi și lăsați de izbeliște. Fără ajutorul lui, vor murii sărmanii, sfâșiați de sălbăticiunile ce cutrieră flămânde întinderile de zăpadă în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Să trăiți bine! Să fiți fericiți! Ura!" Uraaa! răspunseră cu toții într-un singur glas. Ce noroc pe amărâții aceștia! gândi cu zavistie Bidaru, moment în care simți nevoia să li se alăture, să strige și el același lucru din toți rărunchii, când, ca din senin, să îi apară chiar în față conturul estompat a doi cerșitori... apoi a două genți... din care una cu cinci fermoare ce trebuia să fie burdușită până la refuz... Privi mirat la ea... Da, o avea chiar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu trei sute de oi când, țărăncuțe cu bujori în obrăjori și cu bundițe noi, țigani adevărați îndrăgostiți de pirande, când niște bieți pribegi cu cavalul în mâini ce-și deplâng soarta prin câte o doină șuierată însă izvorâtă din adâncul rărunchilor. Urmau apoi romanțe, canțonete italiene, cântece și melodii rusești. Nu era necesar să se repete aceeași melodie. Le avea pe toate în memorie. La școală colegii, chiar și profesorii de muzică, când îi puneau în față compoziții muzicale abia scoase
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu o gandurah albastră, fără mâneci, peste alta albă și o pungă mică sau o amuletă din piele roșie agățată la gât. Sergentul îl întrerupse cu un gest; s-ar fi zis că un oftat de ușurare îi scăpa din rărunchi. — El e, fără îndoială, zise. Nemernicul ăsta a avut curajul să intre aici și să-i taie gâtul căpitanului sub nasul nostru. Caporale! închide-l pe Mulay. Dacă scapă, ordon să fii împușcat. Pe urmă, fă-mi legătura cu capitala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aproape dens și părea că refuză cu încăpățânare să coboare în plămânii lui. Deliră, dar gâtlejul lui uscat și limba învinețită nu izbutiră să emită nici un sunet. Apoi, o zvâcnire a mehari-ului și un geamăt ce se năștea în rărunchii bietului animal îl readuseră la viață și deschise ochii, dar trebui să-i închidă din nou, învins de albeața fulgurantă a salinei. Nici o zi, nici chiar aceea în care îl pierduse primul lui născut, ce scuipa sânge și bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Și pe toți ai tăi. A scăpat doar un bătrân sclav negru și el a spus: „Te așteaptă la guelta din Huaila ca să te omoare...“. Trebui să facă un efort ca să-și oprească hohotul de plâns ce-i urca din rărunchi și încercă, mai mult chiar decât o făcuse în „pământul pustiu“, să-și stăpânească emoțiile. Unde i-au dus? întrebă în cele din urmă, cu voce aparent liniștită. — Nimeni nu știe. Poate că la El-Akab... Sau poate chiar mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mă aruncă în mîinile celor răi. 12. Eram liniștit, și m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit; a tras asupra mea ca într-o țintă. 13. Săgețile Lui mă înconjură de toate părțile, îmi străpung rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt; 14. mă frîng bucăți, bucăți; se aruncă asupra mea ca un războinic. 15. Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am prăvălit capul în țărînă. 16. Plînsul mi-a înroșit fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
comic. — N-ai stat niciodată într-un hamac. Dumnezeule, Eric. Regret s-o spun, sincer regret, dar e tipic pentru tine. Ești (o scurtă pauză) un necondimentat. — Necondimentat? — Da, scumpule. Își lipsește condimentul viu al experienței. Am râs din toți rărunchii. — Du-te-n mă-ta. — O, făcu ea, ca și când înjurătura mea ar fi fost cine știe ce revelație profundă. Mă privi în ochi. Ești furios, Eric? Ți-e teamă? — Dacă mi-e teamă de hamacuri? Ea îmi mângâie mâna. — E în ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Încet, pronunțând mental o cifră. Toate cifrele erau importante, concentrarea nu trebuia să slăbească nici un moment; dar cele mai importante erau patru, opt și desigur șaisprezece, ultima cifră. Când se va ridica, după ce va fi pronunțat cifra șaisprezece expirând din rărunchi, va fi un om absolut nou, gata În sfârșit să trăiască, să intre În curentul existenței. Nu va mai cunoaște nici frica, nici rușinea; se va hrăni normal, se va purta normal cu fetele. „Azi este prima zi a restului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
particulare, în culisele căreia capitalul își pregătește propria sa flexibilitate. Asta a preluat noul film german din America învingătoare. În America a fost dintotdeauna posibil să încalci o graniță, de exemplu în Texas, unde există granițe între pășuni. Oftând din rărunchi ca aisbergurile, concernele se unesc în uniuni de concerne. Apa țâșnește învolburată. Divorțul devine și el o temă de discuție, fiindcă partenerii au în sfârșit destul timp ca să se despartă; tema acumulării de capital dispare, pentru că nu trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o fugărească prin cameră. Mi-l și Închipuiam: chelios deja, burtos, cu cârlionții grizonați ai pieptului sleiți În ulei parfumat, tropăind În jurul mesei ca să pună mâna pe Laura. Însă Laura nu sesiza umorul situației, a Început să urle din toți rărunchii, Pârvu s-a speriat că aud vecinii și i-a dat pace. Cam atât deocamdată despre Pârvu, cel care ne acuzase În direct de terorism. Dar rolul lui În viața mea și a Celebrului animal nu se va mărgini la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am apucat să tragem de bulumac. Cu greu l-am clintit din loc și, În clipa În care am reușit În sfârșit să-l târâm spre apă, auzirăm chiotul ascuțit al unui pândar. - Hai! răcni Runa și, icnind din străfundul rărunchilor, izbutirăm să rostogolim trunchiul În apă. Bulumacul păru să se ridice drept În sus, iar noi ne și repezirăm asupra lui Enkim și-l Îmbrâncirăm și pe el În apă, cu tot cu culcușul din crengi și cu mormanul de blănuri, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Tek aținti mâna Înspre un loc anume de pe Marea cea mare, Între două stele strălucitoare, și ne spuse, sigur pe el: - De acolo vine. Acolo e tare departe. Iar am aprins focurile și ne-am apucat să chiuim din străfundurile rărunchilor dar, În afara slabelor mirosuri pe care, și-așa, nici nu le simțeau toți, nu căpătarăm alt semn. După ce a răsărit soarele, i-am chemat pe toți Vindecătorii la mine și le-am spus că Îl voi face Vindecător pe primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și fârtați, Și de mor, și de scap! De cum Încheiarăm cântul, ni se Îngustară privirile și nu mai văzurăm decât dușmanul. În clipa aceea, mi-am luat sulița micuță pe care mi-o dăruise Kikil și am strigat din străfundul rărunchilor: - Poate mor, poate scap! Ceilalți Îmi răspunseră la fel și atunci, ne repezirăm spre vrăjmași, urlând precum fiarele, ridicând sulițele și topoarele, În timp ce arcașii noștri se dădură de-o parte și prinseră să azvârle săgeți după săgeți Înspre vânătorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
parcă i-a apucat alte alea. Vă rog să urmărim împreună comentariile (pentru autenticitate transcriu textul exact ca în ziar): „Bibi Cucernicu : Are dreptate ăl de mai sus. Unii care l- au votat au ajuns să-l urască din toți rărunchii. Frați pupinbăsei, foști și actuali, eu Bibi Cucernicu declar în deplinătatea facultăților mintale liber și nesilit de nimeni că eu doresc, ca Băsescu să fie cât mai longeviv. Oricum va trăi mult, fiindcă îndeobște se știe, ticăloșii mor ultimii. Ha-ha-ha
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dihorește ca naiba. Al dumneavoastră cu sinceritate, Claponul Bertie ( Cocoșul ogrăzii) Următorul vis pe care mi-l amintesc este cel mai scurt dintre cele trei, dar atât de real și de înfricoșător, încât m-a făcut să zbier din toți rărunchii până când tata a venit în fugă din dormitorul lui să mă liniștească. Când m-a întrebat ce se întâmplase, tot ce-am putut să spun era că avusesem un coșmar, în care un bărbat se aplecase peste patul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ordin pe divizie. Toaibă a închis ochii, reamintindu-și momentul când pentru o trebușoară ca asta s-a ales cu un glonț de mitralieră în fluierul piciorului... Trenul se târa greu, cu scârțâit de frâne la vale și gâfâitul din rărunchi al locomotivei la deal... Pe șoseaua alăturată se vedeau camioane carbonizate, căruțe sfărâmate, până și câteva cazane de manutanță răsturnate și cu capacele smulse. „Se pare că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]