650 matches
-
un loc, pe care, numai el îl cunoștea. Priceput om era bătrânul! Nu crâcnea nimeni împotriva deciziilor lui. Fusese șeful lor dintotdeauna, și nici unul nu-i punea la îndoială autoritatea. Peste iarnă, coborau la câmpie unde căutau un sat mai răsărit, la marginea căruia să se așeze. Făceau negoț cu sătenii care se bucurau că primesc aur curat în schimbul hranei și nutrețului de care aveau nevoie țiganii. Apoi, odată cu primăvara, plecau iarăși la drum spre Baia de Sus. În noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cine știe, poate Moș Crăciun le va veni în ajutor, dăruindu-mi în locul lor mult doritele patine. Ce-i drept, învățam bine, dar ca să nu fiu exclus de tot din rândul curajoșilor și să fiu îndepărtat din rândul băieților mai răsăriți, nu mă dădeam în lături de la prostioare pentru care doamna mă certa dar nu le spunea părinților neapărat. Știam eu că mă îndrăgește, chiar dacă uneori, ”uitam de temele pentru acasă”, dar nu mă prindea vreodată cu lecția neînvățată. Pe asta
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un parter sărăcăcios, cu pereții crăpați și cu tencuiala
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Angir așteptă răbdător. În cele din urmă reluă: - Nu sunt prea multe de spus. Mai mult de jumătate din uscatul planetei este nelocuit sau nelocuibil. Băștinașii sunt risipiți pe restul Terrei dar nu formează aglomerații umane foarte mari. Cea mai răsărită comunitate pământeană nu depășește în număr populația unui habitus mediu de pe Sagius II. Terra nu mai e astăzi decât o planetă în cădere liberă... Istoria acestor locuri spune însă că în trecutul îndepărtat ar fi fost o civilizație înfloritoare, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
despre o familie de basme. Ce ar fi vrut să însemne asta? Multe. Exemplară - din partea muncii, a spiritului gospodăresc, al respectului față de ei înșiși, precum și față de toți cei din preajmă; de asemenea, fiind considerați, de comunitate, ca printre cei mai răsăriți, economic și financiar. Casa - mare, deosebit de frumoasă; prin curte - flori și pomi fructiferi și alei permanent bine întreținute. Fără ajutor din afară. Numai cu propriile forțe. Doar, că, nu prea le plăceau petrecerile, nici de unii singuri, nici la grămadă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pentru a ademeni vulpile, la locul în care, să cadă, secerate, toate, câte vor fi existat atunci în perimetrul inclus în programul de vulpar, al vânătorului Vânătoru. Cum, anume? Iei doi-trei peștișori, cam cât palma de mari, ori, și mai răsăriți;îi tăvălești bine, prin cărbuni încinși; iar, după ce ei încep să miroase puternic a ce-i place vulpii mai mult și mai mult, legi unul dintre peștișori, de o sârmă, sârma ți-o atârni de raniță, ca să ai mâinile libere
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Și o răsturnați în sacii noștri, și, sacii, duceți i, rapid,în autocamion. Ioane: tu ce pretenții ai? Să-mi faceți parte, cu doi-trei saci, plini cu pește. Din care? Din care vă vine la îndemână. Câțiva, să fie mai răsăriți, pentru... Nu-mi mai preciza. Presupun. Da-n ce-i pui? În șaretă. Unde-i șareta? Mai încolo. Către marginea lanului de porumb. Ado-ncoa. Lina, du-te și o adă. Cum ne-ai zăpsit, măi drace? Bine. Prin urechiușa mea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
frumoși decât veniseră. La gară i-au așteptat părinții lui George cu mașina. - Măi, da frumoși mai sunteți, spuse Nicolae. - Se vede că v-a priit, subliniase și Geta, cu o jumătate de gură. Părinții lui George erau oameni mai "răsăriți" decât alții. Făceau parte din “elita” satului; tatăl, contabil la CAP iar mama, educatoare. Cu o casă frumoasă la șosea, o gospodărie de admirat, erau oameni foarte respectați. Deși când îi vedeai împreună ți se părea o familie ciudată; ea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o servietă își luară ziua bună într-un banal ascensor... timiditate purtăm în sânge aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în tot acest scurt timp parcurs în dimensiunea mea, am reușit să trăiesc cea mai aventuroasă peripeție a vieții mele! Berci Sara, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Cristina Șoltuz Ținutul meu fermecat Un clar răsărit își legănă lumina pe azurul înalt al cerului, soarele de aur își răsfira degetele crude și-mi mângâia atât de fin obrazul. Trezită de farmecul dimineții de mai, îmi deschid brațele, îmi deschid ochii, îmi deschid inima. Privesc. O zi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să aibă mari dificultăți în recrutarea unui grup de studenți care să fie dispuși să riște intrînd într-o organizație subversivă care să activeze după același tipar steril după care o făceau și altele. Dacă însă avea un plan mai răsărit, trebuia să se aștepte la situații neprevăzute, să-și ia toate măsurile de precauție, să depună o muncă dublă pentru a-și atinge scopul. La început nimeni nu dorise să audă de un cerc care își propunea să dezbată probleme
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Venus (mons veneris) Dealul de Rogoz orgasm (la femeie) Marele Reflux Refluxul de yin orgasm (ejacularea bărbatului) Pierdere Esenței Scurgere Predare Moarte penis Tulpină de Jad Unealtă de Jad Vârful yang Arma yang Capul de Broască-Țestoasă Ambasadorul penis (în erecție) Răsărit Furios penis (în repaos) Mort orificiu uretral (la femeie) Izvorul Abundent orificiu uretral (la bărbat) Poarta Vieții și Morții vagin (orificiu) Poarta de Jad Ușa de Jad Peștera de Cinabru Poarta Copiilor Un Inch Pătrat vagin (vestibulul inferior) Micul Șuvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
lungile sale călătorii de afaceri, să bată covoarele o dată pe săptămână și să cosească iarba din grădină ori de câte ori era cazul. Se achita cu cinste de aceste Îndatoriri care Îi Înlesneau traiul Într-un oraș de care auzise orice om mai răsărit și cu ceva ținere de minte, și În care locuia, două străzi mai Încolo, domnișoara Marta Koblicska, cu ochii ei albaștri și limpezi pe orice vreme și rotunzi ca floarea-soarelui. Camera lui nu era prea mare dar era luminoasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aflat doar la o generație distanță de cei care se ridicaseră din obscuritatea imemorială a regiunii vestice până la Londra mercantilă a Înstăriților, nu-i convenea deloc. Nu era snob, ci pur și simplu tânjea după un soi de trai mai răsărit decât Îi permitea viața. (Din păcate, nu poseda nici măcar supapa snobului, aceea de a Încerca să facă ceva ca să-l obțină, Întrucât era extrem de strâns cu banii, cum, de fapt, chiar și trebuia să fie - o trăsătură pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
scaune, deschiseră ușa și puseră scara rabatabilă. Primul coborî comandantul, nu înainte de a arunca priviri cercetătoare în jur. — Pământ, dom’le, ca la noi! zise el, încercând cu vârful piciorului solul. — Și tot orz, spuse pilotul, aplecându-se deasupra firelor răsărite. — Aș zice că suntem acasă, zise comandantul. — Da, numai că, vedeți, tovarășe comandant, ce orizont limitat au. Planeta e mult mai mică decât Terra. — Nici n-o fi planetă, o fi satelit. Satelitul agricol al cuiva. Alo! strigă comandantul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
doi, gândirea crește, spuse pilotul Amârășteanu. — Păi numai în grup gândim, răspunse tractoristul. Avem cursuri de gândire, marțea și joia. Totuși, nu-mi vine să cred, spuse comandantul Aciobăniței. Chiar toată lumea e mediocră aici la voi? Nu e unul mai răsărit? — Păi, dacă ar fi, nu l-am ști noi? zâmbi sceptic tractoristul. Suntem o mână de oameni, ne cunoaștem între noi. Credeți că nu ne-am bucura să se ridice unul și să zică, măi băieți, uite cum gândesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-un inedit duel între pistolari, în lungul străzii, cu taxiul pe urmele sale. Iar când taximetrul, în sfârșit, acceleră încercînd, din răsputeri, să îl calce, dulăul, mai sprinten, se și refugie, schelălăind batjocoritor, într-o gură de canal fără capac, răsărită, ca prin minune, în dreapta sa. Genel încercă să dezghețe atmosfera, pe care tot el, înainte, o împuțise și-o încordase. - Pe câinele Șopîrlacu... despre care merge zvonul c-ar fi fost pensionat de la Moși sau de la Circ, nu-l poți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În România discurile adevărate, cu muzică occidentală, neasemuită, pătrundeau și se lăsau procurate extrem de anevoios. Dacă ai fi făcut o percheziție în patru cartiere, n-ai fi găsit nici măcar picior de două discuri originale. Prin dulăpioarele bucureștenilor, cele mai răsărite discuri erau compilațiile bulgărești. Din adevărata străinătate, cine altcineva se putea întoarce cu muzică bestială decât ștabii, activiștii și doi, trei securiști?! Ori ei, toți cei care dădeau pe la domicilii concerte își stabiliseră deja o regulă: să nu cânte niciodată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poiana aia în lume. Sau dacă Mandravela însuși nu se apuca să le testeze progresele în vorbire. Dădea un semnal. Înghesuia împrejurul său vreo douăzeci de vioi. Care mai de care mai cu tulburări de vorbire, leziuni corticale. Ăi mai răsăriți doar cu cîte-o salată de cuvinte sau cu vreo fugă de idei. Le proptea bâta în piept. Îi scormonea pe fiecare în ochi. Și le trântea năucitor cîte-o frază, pe care și el o învățase pe apucate, papagalicește și pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dorință, {EminescuOpIV 89} Temeiu la state, națiuni, și cauza Războaielor cumplite, care sunt Pașii istoriei, acest e... răul. Să nu ne înșelăm. Impulsul prim La orice gând, la orișice voință, La orice faptă-i răul. Însă Atuncea când ne naștem, răsăriți Abia din carnea vechiului Titan, Noi suntem buni - până suntem copii. O binefacere ne dă pământul, Neprețuită-n duioșia ei, El ne permite ca să ne întoarcem Dup-o viață vană, sgomotoasă, În sânul lui - în sânul lui - și-al păcii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Isvor de amărîre-i și de boală. În ladă aur oricât grămădire-ar - Cu aur nu se stinge-n veci amarul Și Pace numa-n inimă-i găsire-ar. Ușor trage prezentul la cântarul Înțelepciunii... Și ea-i fericirea. Cu-a răsăritului averi samarul Eu mi-l încarc - cu-a lui gândiri gândirea. Eu pasu-ndrept colo înspre cărunții, Gigantici muri ce-n câmpi îi sădi firea. Din codri-adînci, ce înmormîntă munții, Ce-abia și-arăt al lor cap în ninsoare, Urcând în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în urmă veni străinul oaspe Clădind pe Istru poduri - Dariu al lui Istaspe, Un rege, ce în lume nu-și găsea loc să-ncapă, În Dacia venise, cerșind pământ și apă. Și povestea bătrânul de neamuri curgând râuri, Din codri răsărite, ieșite din pustiuri Și cum pieriră toate pe rând precum veniră Și cum cătând norocul mormântul și-l găsiră. Și pe când toți ascultă, chiar regii din firide, Cu gura-n pumn ghidușul se strâmbă și tot râde. {EminescuOpIV 418} Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gemeni. Dar vindecarea la dureri În piept, în partea stîngă-i, De-acolo trebue să ceri Cuvinte să te mângâi. Acolo afli adăpost Oricâte se întîmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost Viața ta o împle. Căci un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizon nemărginit Singurătății mării. Și ochiul tău întunecat Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat Călătorind spre dânsul. {EminescuOpIV 443} Și dau cadențe de nespus Durerii tale lunge, Pe când luceafărul e sus Ca să nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mea întreagă. Când al meu cuget mistuit De-o stranie părere A fost un lung, necontenit Prilej pentru durere. Și a păstrat în fundul său Ca în cenușa rece Taina părerilor de rău După un vis ce trece. Ca un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dând orizon nemărginit Singurătății mării, Nainte de-a luci deplin Menit îi pare stinsul, Iar ale apei valuri vin Călătorind spre dânsul. Și totuși va luci în veci Aprins de zeul Amor Și ale sale raze reci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă. {EminescuOpIV 449} UN FARMEC TRIST ȘI NE-NȚELES Un farmec trist și ne-nțeles Puterea mea o leagă, Și cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. E un luceafăr răsărit Din negura uitării, Dând orizon nemărginit Singurătății mării. Îngălbenit rămîne-n veci Și-i e aproape stinsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc cu dânsul. Cu-atîtea tainici rugăminți, Cu-atîtea calde șoapte, Cu-atîtea lacrime fierbinți, Vărsate zi și noapte, I te-ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]