827 matches
-
îți tragi brațele goale sub plapumă... În acea vară, cum îți spuneam, se ivise pe cer cometa. Nu mă mai dezlipeam de geamul luminatorului, o priveam până nu mai eram în stare s-o văd, îi urmăream cele șase cozi răsfirate spre răsărit. Pe la sfârșitul lui iunie, mama s-a îmbolnăvit foarte grav, ulcer duodenal perforat, și-au luat-o noaptea cu salvarea. Țin minte cum țipa și cum se sucea și se răsucea pe targă. Mi se părea ciudat și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
visezi." Și-mi așeză în palmă un mic obiect rece și bine șlefuit. "Pune-o sub pernă și spune-mi mâine ce ai visat azi-noapte." Se îndepărtă apoi spre capătul străzii, unde cerul se albăstrea și cometa, păianjen extatic, își răsfira cozile printre stele. Am intrat în casă și-am privit obiectul dat de Egor. Era o scoică în formă de evantai japonez, cu sideful trandafiriu, în mai multe age suprapuse. Fața exterioară era striată și mai închisă la culoare, iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o mai văd niciodată? În pijamaua mea cu iepurași am ieșit încet din cameră, am traversat în vârful picioarelor holul negru ca smoala și-am deschis ușa de la intrare. M-au izbit deodată în față sutele de mii de stele răsfirate pe cer, arzând și scânteind în toate culorile, între ele, declinând pe boltă, marea cometă alburie își flutura pletele prevestitoare de cataclisme, potopuri, incendii, dezastre. Sub stele, foarte adânc, pe strada mea care părea un fund de fluviu, se mișcau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minune în viață cu o zi mai înainte. Înțelesesem că nu mai putem intra în sat dacă ipoteza lui Zamfira era justă, și anume că rușii schimbaseră direcția după atacul aviației germane. Grosul coloanei rusești părăsise șoseaua principală și se răsfirase prin satele din apropiere. Dar nu înțelegeam de ce trebuia să ne întoarcem înapoi spre pod. Evident, mă încredeam în simțul lor de orientare. Amândoi erau siguri că mergem în direcția cea bună. Zamfira mă avertizase că va trebui să ne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sens, furtuna evocată aici își trimite mesagerul abisal spre a explora natura întinderii ce-i stă în față. Și numai dacă noul regat se dovedește a rezona sub același tact deschizându-și aviditatea spre înnoirea creatoare atunci ea i se răsfiră tensionat. Decriptând această formulare simbolică, mesagerul proiectat premergător reprezintă inspirația ce atinge ușor complexul mental și afectiv al omului din cotidian cu predispoziții artistice. Dacă el preia și își asumă inspirația urmându-i impulsiunea atunci furtuna actului de creație îl
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trupului fiind evidentă. În acest sens, se poate spune că orbirea reprezintă o suferință intermediară între durerea mijlocită de trup și cea pur spirituală, o suferință ce preia pulsația devastatoare a acestora și îi conferă o proiecție expansivă deschizând și răsfirând intensitatea acesteia. Astfel, orbirea se manifestă ca extensie și văl ce acoperă și învăluie deplin ființa martirizată a orbului. Printr-o forțare a limbajului, putem spune că orbii văd doar spectrul și chipul aform al durerii, ei sunt unicii care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suferințe evocate aici. Raportul lor cu lumea se rezumă la inter-relaționarea suferindului cu sfera împrejmuitoare a mundaneității. Fundamentul dinspre care pleacă această inter-relaționare este modul de percepere al lumii de către suferind, perspectiva sa asupra imanentului ce-l învăluie, asupra cotidianului răsfirat în succesiunea temporală și așezat sub reperele extensiei spațiale. Așadar, reluând întrebarea cum privește lumea împrejmuitoare cel pătruns de ascuțimea sfredelitoare a durerii remise dinspre trup sau de bezna apăsătoare a orbirii sau, în fine, de cutremurarea sufletului prin suferințe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
precum și de posibilitatea asumării transcendenței în acest context survine într-un mod problematic și pentru al trei-lea tip de suferință amintit aici. Așadar, cum percepe cel pătruns în vârtejul existențial insuflat prin suferințele de ordin sufletesc mundaneitatea ce-și răsfiră pulsația în succesiunea temporală? Survin deschiderile transcendenței și în acest context spre a fi asumate? Să reluăm fidel exemplul celui care suferă îndepărtarea sau chiar moartea celui drag. Solitudinea, exilul în existență și cunoaștere pare a fi noua paradigmă spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oricât de mult ar amplifica hipnoza optimismului ce îndrumă ființa umană punctată de iureșul colectiv zi de zi nu poate înfrunta perturbând temporalitatea ce damnează la disoluție și efemer. Timpul pășește peste cetatea umană ruinând-o gradual, dispănd-o în nisipuri răsfirate în secole și milenii. Ecoul optimismului de mult apus se stinge și el întru final purtat și fragmentat în adierile cursivităților istorice. Speranțe și obiective, proiecte și ambiții, concretizate sau nu, se împletesc cu spectrul multitudinii de chipuri umane în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sosit în mijlocul extensiilor naturii. La rândul lor, aceste reechilibrări permit instaurarea unor stări sufletești superioare a căror survenire este, cel mai adesea, obstrucționată în și de agitația cetății. Una dintre aceste stări o constituie reculegerea. În fața extensiilor marine, a fluidităților răsfirate prin nesfârșirea unei orizontalități adesea zbuciumate, conștiința celui înnsingurat la țărm pare a prelua din vastitatea acestei degajări de ceruri și ape, din saltul mereu peste sine al depărtărilor ce poartă aici stigmatul unui orizont deplin revelat sub nuditatea distanțării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să știi să te-acoperi în peisaj. Și să lovești pe la spate. Asta ajunsese armata într-adevăr, o mizerie. Putem să rămânem camarazi și fără armată. Și să nu râvnim unul la nevasta celuilalt! Râdeau plimbându-se, în largul lor, răsfirați pe toată lățimea trotuarului de pe Bulevardul Libertății, fără nicio grabă printre bătrânii castani desfrunziți pe care doar gerurile nopților de primăvară timpurie îi mai opreau să înmugurească. Candidatele ar trebui să se prezinte în fața juriului. Care candidate? La măritiș. Viitoarele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
multe ori fără pricină sau cine știe?... În dreapta liniei ferate, dincolo de o lizieră de salcâmi, se afla o șosea. O coloană de militari mărșăluia în sens invers cu cel al trenului. La un moment dat, trupa a pornit să se răsfire ca o turmă de oi în care au dat lupii. Într-o clipită, toți se aflau la pământ... Un răpăit ca de darabană a zguduit plafonul vagonului, totul însoțit de huruit de motoare de avion ambalate la maximum. Cei din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Lică de când avea ambasador, se lipsea bucuros să vadă pe Rim, deși când se hotăra să apară era sărbătorit. După acele scurte informații, Sia tăcuse odhnindu-se de o oboseală nemotivată și permanentă. Cu picioarele ei groase, rău încălțate, proptite cam răsfirat în covor și formând astfel un leagăn larg în poala șorțului de pânză albă, cu mâinile boccii - asprite de ceea ce va fi lucrat pe-acolo de unde venise - prinse zdravăn de nimerele fotoliului - domnișoara Sia nu era deloc grațioasă în repaos
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plan, metodă si chibzuință proprie. în aceeași inspirată seară, Rim luase vioara și, neschimbând tema, cântase Don Juan-ul lui Mozart. Cum de mult nu se auzea decât severul Bach, doamnele fusese plăcut surprinse și desfătate de neașteptata melodie ce se răsfira din degetele crenelate ale profesorului Rim. Circula un fluid - greoi, dar circula; se făcuse aproape douăsprezece - adevărată orgie pentru casa Rim. Sia căsca indecent și Lina nu se mai putea urni din fotoliu. - Ai băgat de seamă, Lina, pasagiul în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Când mă iubește piatra absurd abisul vine din adâncuri, ceața trandafirie hoinărește pe străzi; coborâm răsfățați în profunzimi, umbrele își caută singurătatea se află, se regăsesc, se împlinesc. Pândim să se reverse cerul. Ce fiară este timpul care ne răsfiră!
Gelozie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83705_a_85030]
-
doua și Încă puțin la a treia; totul se concentră În jurul buricului și, puțin mai jos, scoica strălucitoare deveni orizontală, atît de tare se Înghesuise spre buric, din pricina Încordării. A patra lovitură era cît pe-aci s-o omoare, Își răsfiră părul acum, se despleti toată de durere, suferea Îngrozitor; judecind după fața ei, ai fi zis că moare, murea și chiar ar fi murit, dar bateristul știa multe și, după ce aruncă mai Întîi o privire zîmbitoare fetelor care-și așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai, Karin era deja depășită. Nu fac nimic pentru el, îi spunea ea lui Daniel. Zici că lucrează toată ziua cu el. — Ca să-l țină ocupat. Chestii fără minte. Daniel? Crezi că ar fi trebuit să-l mut? El își răsfiră degetele. Unde? — Ziceai că tipa aia, Barbara, se poartă minunat cu el. —Barbara, cum să nu. Dacă Barbara ar fi medicul lui curant, am fi vindecați. Bine, deci terapeuții îl pun să-și lege șireturile. Asta nu ne ajută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nimeni nu poate spune ce a văzut o pasăre, ce și-ar putea aminti o pasăre. Nervozitatea ei se transmite puiului de anul ăsta. Suferința contagioasă îl înalță într-un salt. Lovește cu picioarele pustietatea din jur. Penele lui se răsfiră ca niște degete întinse. Gâtul i se încovoaie pe spate și strigă, închegând aerul. Își aruncă frunze pe spinarea arcuită, acoperindu-și aripile. Și pentru prima oară din cele o mie care vor urma în viața lui, dansează. În întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scârbit, ca atunci când trecea o zi fără să lucreze. Dar era un simplu adăpost reciproc, improvizat. Gândul la ceva ilicit părea aproape comic - agresiune cu o armă letală, cum glumea dintotdeauna cu Sylvie. Weber și Barbara se învârteau și se răsfirau. Peste tot în jurul lor, oamenii se mișcau. Salsa și boogie. Box step și împleticeli ritmice. Zvârcoleli bizare ca să țină pasul cu chitările Appalachian și mai bizare ale formației, care scârțâiau și zdrăngăneau. Lângă ei, un cuplu tânăr se privea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mare. Toți erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de piele deasupra și dedesubtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
solid, ci numai lumini - felinarele ca niște coliere și brățări de lumină, firmele de neon la cinematografe, ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de pisică. în fața unei toalete aflate pe un podest, păși pe deasupra doi copii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai tânăr din grup. Omar nu putea să îl sufere, dar nici nu putea să-i arate asta. Îl suspecta că ar pune în salam și carne de cioară, de aceea nu se-atingea niciodată de darurile pe care le răsfira cu larghețe pe masă, la câte-o petrecere. Într-o seară, văzuse că nici Eleonor nu gusta din cârnații aduși de el, dar se făcu că se uită în altă parte când pisica abandonase feliile de delicatese. Godun, în schimb
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Soarele eșind din răsărit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci și rotunde, fața ei de-o paloare umedă ca ceara cea albă, mînile mici și unite pe piept, părul despletit și răsfirat pe fân, ochii mari, închiși și adânciți în frunte, astfel ea era frumoasă, dar părea moartă. Pe acea frunte netedă și albă, Făt-Frumos presură 320 {EminescuOpVI 321} câteva flori albastre, apoi șezu alături cu ea și-ncepu a doini încet
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
brusc și exclamă indignată: ― Mirciulică! Nu ți-e rușine să intri în baie fără să bați la ușă? Motanul întoarse spatele și se îndepărtă tacticos ținând coada sus, ca pe un stindard. Bătrâna luă o mână de spumă și-o răsfiră printre degete. " Gîndește-te, Melania! Gîndește-te bine!" Adăugă încet privind fix steluțele de săpun care se spărgeau cu un sfârâit ușor: ― Îți urez succes, fetițo. Maiorul recunoscu în atitudinea inginerului reacția clasică ce urmează mărturisirii. Raul Ionescu vorbea degajat, părea în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dumnezeu nu se uita cu ochi buni la viața lui. Deformitatea lui era o pedeapsă. ă Dar pentru ce să fie pedepsit? Nu a fost păcatul său. ă Nu a fost singurul pedepsit. Marfa Denisovna puse cărțile jos și își răsfiră degetele. Nu era unul să nu fie plin de negi. Negii ciorchine i-au mutilat forma degetelor, iar Marfa Denisovna luă ca atare faptul că boala i-a îngreunat împreunatul mâinilor în rugăciune. Își reluă jocul și întoarse următoarele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]