3,256 matches
-
cu funcția corpului; În alta, pliurile rochiei nu creau volumul necesar pentru a scoate În evidență senzația de gravitate a figurii. Corectă greșelile imediat. Desenele obscene nici măcar nu le-a comentat. Apoi așeză foile unele peste altele, Învârtindu-le și răsfoindu-le până când am Început să ne Întrabăm oare ce avea de gând - moment În care, perfect conștient de efectul dramatic, ridică aranjamentul deasupra capului ca să-l vedem cu toții: „Dragi colegi“, anunță Polster, „ceea ce vedeți aici, este suma totală a viziunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Timp de câțiva ani, continuă inspectorul liniștit, acești oameni au fost o pradă ușoară pentru Froehlich care percepea comisioane chiar cu mult după ce un copil fusese adoptat. De unde provenea cauza acestui comportament, puteam să ghicesc. Nu? — Ei bine, explică Wickert, răsfoindu-și notițele, Cancelarul Sănătății reușise să pună mâna pe averea lui Adam Hatz, fost director al materialelor pentru război, o persoană de teapa lui. Ridică privirea. Înțelesesem aluzia, nu? Mulțumită lui Hatz, Froehlich reuși să cumpere echipament nou, inclusiv o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi fost la un concert unde tocmai s-ar fi Încheiat un acord și nu erau siguri dacă trebuie sau nu să aplaude. Coral Musker se trezi. Nu-și putu da seama ce se Întâmple. Ofițerii vorbeau Între ei, răsfoind niște hârtii. Apoi unul din ei dădu un ordin, iar santinelele deschiseră ușa și o luară Înspre vânt, zăpadă și clădirile albe ce se vedeau ca printr-un văl. Arestații ieșiră și ei. Se țineau aproape unul de celălalt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aș fi putut dori un soț mai atent. Oricum vin la o cafea mai târziu, n-ai cum să mă Împiedici. Ne vedem la ora 6. Cu asta, puse receptorul jos. Ce făceam eu la 6 În seara aia? Am răsfoit repede prin agendă: aveam o Întâlnire În acea după-amiază cu Thack și cu un seniorbuyer de la Neiman Marcus 3. Avea să meargă greu - eram sigură că cei de la Neiman n-or să prea comande ceva din noua colecție. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ochi și tenta de verde obosit pe care o are pielea. Dacă nu recunoști vreunul la o petrecere, nu-i bai - Bebelușul Monden este atât de des și de mult fotografiat, Încât Întotdeauna poți identifica unul după câteva zile, atunci când răsfoiești Gotham sau New York Magazine, În care, de obicei, sunt prezentați În paginile mondene cel puțin trei Bebeluși Mondeni. „Hmm“, mă gândeam, privind prin Încăpere. „Nici urmă de Alixe Carter“. Poate că Phoebe știa unde plecase. M-am Îndreptat către ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
găsit În aeroport singurul exemplar disponibil al revistei New York, tot nu s-a mai luminat la față. Unul dintre titlurile de pe copertă titra: „NYTV: Oamenii de televiziune ai orașului“. Poate că era menționat și noul show al lui Hunter. Tocmai răsfoiam revista În căutarea articolului respectiv, când Lauren Își scoase căștile din urechi și oftă: —Logodit! N-am văzut În viața mea un jucător de polo mai frumos sau mai seducător și taman când eu mi-am pus În minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sau poate fi? — Uite ce e, poate că sunt eu nevrotică, zise Lauren. Dar mai ții minte fotografia aia din articolul apărut În revista New York, unde se zărea pantoful Sophiei? Mi-am adus aminte brusc de revista pe care o răsfoisem În avion când ne Întorceam de la Moscova. Am simțit că mi se face rău. Va trebui să discut neapărat cu el, am spus. Diseară... Nu, mă Întrerupse Lauren. Un singur pantof Bruno Frisoni nu reprezintă o dovadă suficientă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oară? Acum aproape două decenii, dar asta nu i-o mai zic. Părerea mea, zice, e că dumneavoastră sunteți ca un butoi de pulbere gata să explodeze. Sunteți plin de furie. De amărăciune. Cam așa ceva. Se oprește din scris și răsfoiește prin cartea subliniată. Se oprește la o pagină, citește un pic, apoi dă la altă pagină. Un om echilibrat, zice, un om normal ar trebui să citească descântecul cu voce tare ca să adoarmă pe cineva. Citește în continuare, încruntă sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Știi de ce majoritatea supraviețuitorilor Holocaustului sunt vegetarieni? Pentru că ei știu cum e să fii tratat ca un animal. Cu corpul iradiind căldură, zice: — Știai că, pentru producția de ouă, cocoșii sunt malaxați de vii și pulverizați pentru fertilizare? Vrabie răsfoiește prin catalog și îmi arată ceva, zicând: — Dacă o să comparați un pic, o să vedeți că noi avem cele mai bune oferte pentru instrumente rituale în segmentul mediu. Următoarea ofrandă pentru Zeiță o beau eu. Și următoarea o dă pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Poate că oamenii sunt doar niște pui de aligator pe care Dumnezeu i-a aruncat în veceu! Capitolul 24 La următoarea bibliotecă, le spun că rămân în mașină; Helen și Mona intră să dea de urma cărții. Rămas singur, răsfoiesc agenda lui Helen. Aproape că nu există zi fără un nume; pe unele le știu. Ori vreun dictator dintr-o republică bananieră, ori vreun șef mafiot. Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le scriu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen și zice: Pune mâna, zice. Uită-te și tu cât este de veche. Și Helen își deschide poșeta și-și scoate perechea de mănuși albe cu nasture la manșetă. — Lasă, ține-o tu, zice. Privind cartea deschisă, Mona o răsfoiește încoace și-ncolo. Dac-aș ști ce s-a folosit pe post de cerneală, zice, aș ști cum s-o citesc. Dacă ar fi amoniac sau oțet, zice, s-ar fierbe o varză roșie și s-ar da cu zeama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bun pentru „demon“? strigă Helen la Mona Și Mona zice: — Helen Hoover Boyle. Helen se uită la mine și zice: — Te-ai uitat pe ziarul de azi? Dă la o parte niște cărți, și sub ele e un ziar. Îl răsfoiește până ajunge la un anunț de o pagină, la sfârșitul primului fascicul. Primul rând zice așa: Atenție! L-ați văzut pe acest bărbat? Pagina e ocupată aproape în întregime de o fotografie veche, eu și Gina zâmbind, acum douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un descântec de dragoste. Răsfoiește cartea; paginile miros ori a bășini de varză, ori a pișat cu amoniac. — Descântecul de adormire, zice, e ăsta de-aici. Un vechi descântec zulus. În secretariat, Mona vorbește la telefon. Helen își pune mâna pe brațul meu și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aranja părul bogat printr-o scuturătură a capului. Dac-ar fi după dumneata, ai tunde și statuile, ba chiar și pozele din manualele școlare surîde bărbatul. Ești obraznic, tovarășe! îi strigă milițianul. A, Iulian Barbu, actor clatină el din cap, răsfoind buletinul de identitate. Aveți un director cu plete... Pe el nu vreți să-l tundeți? V-am zis că-i obraznic spune bărbatul de alături. Obraznic ai fost dumneata! i-o taie actorul. Fără comentarii! pune punct milițianul. L-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scriitorilor de talent, paturile lor ar trebui să se răzvrătească, să nu suporte orice, nici ca divertisment și nici ca aventură a cunoașterii dacă asta implică pierdere de timp. Eu, înainte de-a mă apuca de o carte voluminoasă, o răsfoiesc, ori mă informez, să-mi dau seama dacă merită. Așa să faci și tu cu femeile, Mihai, că viața-i scurtă, fir-ar ea!, și-avem multe de făcut. Pe Mihai l-a durut adînc părerea Măriei Săteanu despre piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mereu cu spatele înainte, să se ferească de fulgii tot mai deși, învăluiți de vînt. Nu vrei să citești? arată secretarul literar cu vîrful pantofului o revistă "Actualités roumaines" aruncată pe marginea aleii, sub un arbust, pe care vîntul o răsfoiește nervos. I-o fi scăpat blondei de sub braț... Mihai se uită lung spre vecin, parcă să-l înțeleagă mai bine, dar nu observă decît o tresărire a mustății, trădînd surîsul. Pînă la intrarea în teatru, vîntul îi împiedică să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochi teama și-n colțul gurii un zîmbet de neliniște. Apoi, odată văzută cu revista în mînă, a luat un aer nepăsător pentru cei din jur, un surîs pervers, preocupată intens de ce scrie în paginile răsfoite, așa cum numai debutanții mai răsfoiesc presa literară, în speranța că-și vor găsi numele undeva, pe vreuna din pagini. Ca, pînă la urmă, revista să ajungă sub arbust, unde, de obicei, se opresc cățeii plimbați seara... Și totuși, frumoasă!" conchide Mihai, cotind spre alimentara din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mda. Îl cunoști cumva? Știi unde lucrează? E referent literar la teatrul din Valea Brâdușelor. Mă duc la masă, vreau să comand ceva de mîncare. Profitînd de absența actorului, femeia cu guler alb a luat teancul de ziare și le răsfoiește curioasă, precipitată. Căutați ceva anume? întreabă Iulian Barbu, oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
marele Theodor Săteanu? I-a trimis lui taică-su vițel, sau nu? Ce vițel?! pufnește în rîs Mihai, căscînd prelung, a somn. Ion își aprinde o țigară, pe care o fumează încet, savurînd-o. Nu-i răspunde lui Mihai, preocupat să răsfoiască o revistă literară găsită pe birou, printre cele de specialitate. E rentabil să faci literatură? E rentabil să faci copii? Noroc de televizor! N-am mai pus mîna pe-o carte... Televizorul e un noroc pentru iubitorii de fotbal, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
peste ale fetei. Te rog! tremură fata, ca scuturată de valul unui frig, rupîndu-se din chinul prelungit, apoi, ca o scuză, arată spre scaun: Te rog! Să-ți dau revista murmură, întorcîndu-se spre un raft, răscolind cîteva dosare. Mulțumesc! Mihai răsfoiește un timp revista, rămasă pe masă în fața sa, uitîndu-se atent la degetele nervoase ale fetei, care mototolesc un capăt de sfoară. Să înțeleg că trebuie să te las în pace, Cristina? Ochii fetei, speriați, se ridică spre el. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-i învățat cu... Sînt doctor..., chirurg, e drept, dar... Copiii sînt luați și plimbați, să tacă. Lazăr se întoarce de la grupul sanitar, unde a fumat o jumătate de țigară și se așază pe scaun, atent la reacția profesorului, care răsfoiește un caiet-program pentru piesa lui Mihai. Mi-a spus Săteanu, la telefon, că mîine sînt invitat la o premieră. Asta? Da. Mîine-i, de fapt, avanpremieră, adică nu chiar premieră oficială, cu invitați de la județ precizează Lazăr -, aia se face mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i vezi pe băieții de la "Voința" la antrenament spune profesorul slăbind ritmul -, e-o plăcere!, au o condiție fizică..., niște trupuri de Adonis... Merg adesea cu Marcu și-i admirăm... Ce faci cu atîția bani? întreabă el, așezîndu-se pe scaun, răsfoind banii ieșiți pe jumătate din plic. E-abia ora patru. Și mai avem și ceva băutură. Eu zic să continuăm dansul, dom' profesor. Pentru moment, o sută. Vă convine? *** Rămas singur după ieșirea furtunoasă a lui Săteanu, Mihai își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
seama, dar numai cu ajutorul mâinilor - că ceafa lui Alan nu era mai deloc rotunjită. Linia care unea creștetul capului cu locul unde părul îi atingea gulerul părea aproape perpendiculară. Naomi se scutură înfiorată. Asta îi accentuă starea de greață. Doctorul răsfoia ziarul. — Hmmmm... mormăi el, în semn de încuviințare a celor citite, în felul acela îngrozitor, afectat, absent și conștient doar de propria persoană pe care Naomi ajunsese să-l disprețuiască. Se gândea la ce anume îl făcea pe soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cunnilingus; penisul unui bărbat absolut normal prezenta un alt penis de bărbat absolut normal, crescând în unghi drept din primul; o tânără englezoaică, deloc neatrăgătoare după canoanele provinciale, avea un clitoris de mărimea unei gulii. Numai că, indiferent câte pagini răsfoia sau câte dintre aceste anomalii acumula, Alan nu reușea să găsească nimic apropiat de situația lui Bull. Sigur, erau destui hermafrodiți, numai că vaginele acestora erau doar simulacre distorsionate, aflate în apropierea penisurilor. Nu mai exista nimeni ca Bull, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
păcate, am întâlnit și întâlnesc și oameni serioși, cu creier și bun-simț, care se încăpățânează să-l considere un poet mai mare decât este. Nu știu ce-aș putea să fac! Cel mult să-i rog să mai citească o dată. Răsfoiesc voluminoasele volume de lux Humanitas, Nichita Stănescu, Opera poetică, și găsesc hectare de cuvinte fără noimă, șiruri căznite, versificații mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă, o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]