927 matches
-
a fi mereu pregătiți pentru a-i sluji pe toți cu o atitudine de incertitudine identitară, situație care le permite o prezență solidară, pe scară largă, fără prejudecăți și interdicții. Dreptul amintește și stabilește că persoanele consacrate se află la răspântia dintre ierarhie și laicat și, din acest motiv, sunt experți sau, mai bine zis, artiști ai medierii. Acest serviciu al medierii necesită o bună doză de flexibilitate și de creativitate. Nu trebuie să fim nici minimaliști, nici maximaliști. Nu este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
geana în acel dosărel și răsfoi niște partituri. Își trase un costum de stofă englezească, plus trenciul peste pantalonii de pijama. Și se avântă pe coridoarele, infect luminate, numai bune de spart vaze și damigene prin domiciliile fermecătoarei. La o răspântie de coridoare, ținîndu-și echilibrul pe o frânghie de rufe, spectrul veghea, îmbunătățindu-și lucrul la o poziție de yoga și luîndu-se la întrecere, în luminozitate, cu niște spori de ciuperci putrezite și cu restul câtorva putregaiuri din lemn. 204 DANIEL
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cuțaridei se lățise. Case noi, mai bune sau făcute la repezeală, din chirpici, spate la spate, umpluseră locul. Maidanul fusese împărțit în pătrate, metrii vânduți ban cu ban, de nu mai cunoșteai. Primăria săpase cișmele și pompe de apă la răspântii, că se înmulțiseră oamenii. Stere se întreba dirfce se ridică lumea asta? Era o vreme de afaceri, nu se ierta om pe om. Pielea ți-ar fi luat-o datornicii, fără milă. Năpăstuiții nu se mai ajungeau cu banii. Muierile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aduna potera cățelărimea. Ăi prinși lătrau în oiștile lor, mușcîndu-se unul pe altul. Adunaseră vreo treizeci și de prin alte mahalale, de-ți era mai mare mila să-i privești cum se uitau prin obloanele găurite. Când să facă spre răspântie, în față, la cârciumar, sosi ceata de copii. Vreo opt, ai zidarilor, ai lucrătorilor de la Ateliere și de-i cât pragul care cărau pietrele. Hingherii se pregăteau să lase casa lui Stere în spate, când câinii domnului Aristică, auzind larma
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i strice, și până acasă așa umblau, ca apostolul Pavel, să nu-și prăpădească mândrețe de încălțăminte, bună numai în lume, de Paști, de Crăciun, și duminicile. Așa că, dacă s-au trezit cu unul înalt și bun de gură, la răspântie, în fată la Stere, ce și-au zis: ăsta cine-o mai fi și ce-o vrea de la sufletele noastre amărîte? Nu ziceți că picase și unul c-o tobă de-o bătea ca perceptorii, de s-au speriat oamenii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu stârvuri umane și divine să-ți îngrași verdețuri de nădejde, și lumini de putregai să sprijine timiditatea atâtor zori! Dar pentru a te purifica de moștenirea omenescului tău, învață a obosi, a dizolva, a corupe moartea din tine, de la răspântiile tale. Privește un om stingher care așteaptă ceva și întreabă-te ce. Și vei vedea că nimeni n-așteaptă nimic, nimic ce n-ar fi moartea. Fost-ai cândva destul de-nfrigurat să vezi aceasta, să vezi cum toți se-nșală, cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care ea nu este o obsesie dureroasă. Viziunea lucidă și amară a trecutului ei trebuie trăită până la ultimele consecințe, pentru ca să ne putem da seama de sensul unei mari meniri. Pierdut este acela pentru care retrăirea destinului nostru nu este o răspântie în viața sa și un prilej de tragedie. Nu este naționalist acela pe care nu-l chinuie până la halucinație faptul că noi, românii, n-am făcut până acum istorie, ci am așteptat să ne facă istoria, să ne dinamizeze un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să fie o realitate numai când ceasul ei solemn va bate. Dar ce poate însemna ceasul solemn al unei națiuni? Când o națiune ia conștiință de sine însăși pentru a-și modifica direcția și cursul existenței sale, când la această răspântie ea înțelege să-și valorifice toate virtualitățile în sensul ancorării în marele ritm al istoriei, atunci se apropie de momentul esențial, daă nu de culmea sa. Dacă România nu țintește înspre momentul ei solemn, dacă tot ce a trăit această
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rusești pasiunea pentru durere, ei s-au sfâșiat încontinuu, neștiind să se accepte sau să se refuze. Rușii s-au simțit ca o mare fatalitate, nu însă ca o evidență. De aceea s-au călcat ei în picioare la toate răspântiile și nu s-au cruțat niciodată în căutarea vijelioasă a nefericirii. Acest popor suplinește râsul prin rânjet, delicatețea prin avalanșe lăuntrice, nuanțele prin cascade. Rușii n-au înțeles niciodată cultura în sine, ca un sistem de valori autonome, ci căutând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăiește ca și cum el ar fi singura realitate, ci de expansiunea spiritului care dilată clipa pe dimensiunile veșniciei. Dacă nu trăiești cu sentimentul că tot ce s-a făcut până la tine în vederea ta s-a făcut și că tu ești o răspântie unică în istorie, dacă nu simți că te cere devenirea și că momentul existenței tale este un absolut, un ce nesubstituibil și unic, atunci nu vei reuși decât să fii un licurici în soare, o strălucire invizibilă, o fadoare de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care Occidentul o descoperise îmbătată de parfum de flori și pierdută în politețe și intimitate, pentru ca astăzi să le asocieze spiritul celui mai excesiv modernism, devenind în câteva decenii Prusia Orientului. Industrializarea, cu consecința ei, suprapopulația, a creat o adevărată răspântie a devenirii națiunilor. În fața țăranului se ridică muncitorul, ființă acosmică fără să fie spirituală, dar având o conștiință a valorii și a sensului său ca nici o altă clasă din trecut. Apariția muncitorului, ca un nou tip de umanitate, determină fizionomia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu este totdeauna reacționar, este, prin fire, antirevoluționar. Preferă comoditățile mizeriei dramatismului luptei revoluționare. Astfel se explică de ce, născut deodată cu istoria, a obținut mai puțin, în existența lui milenară, decât proletariatul într-un secol de luptă. Spiritul revoluționar determină răspântiile istorice. Fără revoluții, istoria este devenire inertă, fadoare și făgaș. Muncitorimea a creat o cultură a maselor, cu caractere noi și fizionomie proprie. În locul comunității organice, cristalizată substanțial, pe care ne-o oferă existența statică a formelor primare sau aurorale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
turmentat, îi face Germaniei loc pe unde îi permite capriciul și fantezia, el este reprezentantul inconștient și mediocru al unui gând care roade și macină națiunea în substanța ei. Imperialismul s-a conceput nu numai în palate, ci și la răspântii. De ce să fim așa de nedrepți cu masele și să credem că ele n-au participat niciodată direct la istorie! Se repetă până la exasperare de către cercurile socialiste: mulțimile nu vor războiul, ele sânt numai târâte în conflicte și înșelate de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe toate planurile. Războiul ar fi o prostie - adică mai puțin decât este, el fiind o crimă esențială - dacă n-ar implica ideea totală a forței. Din acest motiv este el un fenomen constitutiv al istoriei. Mai mult: războaiele determină răspântiile istoriei, precum revoluțiile, culmile. Cred că nu este om care să nu lupte cu toate sentimentele împotriva războiului: dar, tot așa, nu cred să fie vreunul care să nu-i recunoască fatalitatea. Teoretic, nu este așa de ușor să fii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
scăpa de chinuitoarea problemă a anteriorității uneia din două, dat fiind că sânt argumente egal de valabile de o parte și de alta. Să recurgem la "soluțiile" aporeticii, adică la sistematizarea lipsei de soluții? Că iraționalul ține mai esențial de răspântiile istoriei decât raționalul, o dovedește nulitatea dreptului în astfel de momente. Forța dreptului este nulă în fața Forței. Crizele lui sânt echivalentele triumfului Ei (zeiță monstră și irezistibilă). Acei care se complac în iluzia unui absolut juridic, dar văd răsturnările create
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Pentru edificarea generației actuale de locuitori ai Terrei este suficient să se revadă titlurile lucrărilor Clubului de la Roma<footnote Iliescu, I. (1992), Probleme globale. Creativitatea, Editura Tehnică, București, pp. 13, 33. footnote>: - Limitele creșterii (D. Meadows ș.a., 1970) - Omenirea la răspântie (M. Mesarovici, Pestel, 1975) - Să ieșim din epoca risipei (D. Gabor, V. Colombo, 1976) - Restructurarea ordinii internaționale (Jan Tinbergen, 1977) - Catastrofă sau o nouă societate? (Amilcar Herrera, 1981). Organizația Națiunilor Unite (ONU), la rândul său, în anul 1987, la cea
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
zece poeme ale Invitației la bal. La rîndul lor, cărțile următoare abundă În astfel de imagini ale unor multiple și permanente deschideri ce fac permeabile limitele, asigurînd comunicarea intersubiectivă, Întrepătrunderea obiectelor. În Colomba, subiectul locutor pare situat mereu la o răspîntie de drumuri, În centrul unei simbolice roze a vînturilor: „drumuri se-ncrucișează ca ochii”, „obrazul tău desface lungi cîmpuri de secară”, „zboruri Întretăiate În cremene cum lănci”, „spre tine-n peisagiu mi-am descuiat ferestre”, „glasurile-n aer desfășură-un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
membri sau părți ale discursului la un termen comun care nu e exprimat decît o dată”: „Și nopțile se fugăresc, apleacă sălciile În amintire / Aprind un foc somptuos din surcelele stelelor / Adună de pe flori polenul somnului / Și-l dăruie cerșetorului la răspîntie” (Brățara nopților, X); „Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului / Pentru aurul strîns În funduri / Pentru tristețea care Își sună clopotele În cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surîsului / Pentru nădejdea mîngîind umerii ca o blană albastră” (Ibid., XV); „[Omul] nu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nestare... Altă disociere subțire privește natura duală a erosului: trupească și cerească. Disociere comună la Greci: există două Afrodite: Afrodita Pandémos (simbolul dragostei terestre, carnale) și Afrodita Urania (amorul celest, pur). Pe cea dintîi romanii o numeau Vulgigava (Venus de răspîntie). Conachi acceptă cele două firi ale lui Amor: omenească și Îngerească, Înțelegînd printr-una pasiunea ce Împinge la faptă, prin cealaltă Înălțarea deasupra simțurilor, potolirea pe care o aduce spiritul: „Două firi are-ntro fire - și de om, și Îngerească, Una
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stradă paralelă, se urcă sprinten pe ea, poposi puțin pe muchia zidului, care acolo era dublat de un coteț sistematic de găini, ridică scara și o întoarse pe partea cealaltă, apoi coborîalizat de cotcodăcitul păsărilor și ieși pe poartă. În răspântie, de unde se vedea și strada lui, avu gustul de a privi ce face Gonzalv. Acesta zgâlțâia clanța, apăsa soneria (stricată), părea foarte contrariat de solitudinea imobilului. Ioanide plecă nu se poate mai satisfăcut. Însă la prânz se întoarse acasă foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pândesc de câtăva vreme la întoarcerea sa acasă pe o stradă dosnică întrun cartier cam pustiu. De câteva ori, ca să evite orice accident, a luat trăsura. Deunăzi însă, negăsind nici un vehicul, a fost nevoit să vină pe jos. La o răspântie din apropierea casei sale, au ieșit din umbră, din direcții opuse, câțiva indivizi cu pălăria trasă pe ochi, care au încercat să-l înconjoare din toate părțile. Din întîmplare, becurile electrice de pe stradă s-au aprins brusc de la uzină și agresorii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi șocat spectacolul unei mașini luînd-o încet după un trecător. Echipa s-a încredințat numai că Dan Bogdan o ia spre casă și e posibil ca unul dintre ei să se fi dat jos din automobil, care aștepta pe la răspântiile mai populate din centru, spre a nu pierde din vedere victima, care se oprea la vitrine. Când grupul s-a încredințat că Bogdan intră în cartierul lui, a luat-o înainte cu mașina. Tudorel fusese postat anticipat la cofetăria din apropierea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în general scena nu-l satisface. El conține atâta vitalitate, încît vrea să joace pe o scenă mai vastă, pe scena vieții. Un actor de talent, dacă e îndrăzneț, O, libertate! Tirania-i moartă! Fugiți și dați de veste la răspîntii! (engl.). G. Călinescu găsește în viață destule piese nescrise care să-i ofere un rol adevărat. În scurt, el e în căutarea spectacolului real. (Meditația lui Ioanide: "Dobitoc incult și cu instincte patologice, care nu știe că esența artei este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să se creadă că accidentele lor au vreun raport cu faptul de a ne cunoaște. Președintele: Da, dar în același moment când căruța s-a lovit de trăsură, oameni cu căciula peste ochi au ieșit din cele patru părți ale răspântiei și s-au repezit cu ciomegele la sub-prefect. S-ar părea că totul a fost pus la punct concomitent. Acuzatul: S-ar părea pentru cine dorește neapărat să facă raporturi fortuite între lucruri. De fapt au fost accidente foarte explicabile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căciuli mari, așezîndu-se în câte patru grupuri pe cele patru direcții ale răscrucii. În urmă, pe șosea, s-a postat undeva și acuzatul. Când trăsura subprefectului a fost zărită venind dinspre oraș, căruța cu boi a fost împinsă drept în răspântie și astfel întoarsă ca din încăpățînarea vitelor, încît s-a izbit de oiște și s-a pus de-a curmezișul trăsurii. La acest semnal, cele patru grupuri formate din oameni ai acuzatului, toți cu căciulile trase pe frunte și nerași
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]