988 matches
-
mână pe uliți, trebuie să fi avut visul ăsta. Tocmelile necurate cu Rim, ca și cum n-ar fi fost! . . . Parcă știa Lică! Gândurile ei se îngustau mai tare în jurul acelei vești. Așteptând pe Lică, devenise mai grosolană, țipa ia babă, se răstea la Lina și cu Rim nu vorbea. Era felul ei de a se dezbăra de tot și de toți. Rim trecea prin acel purgatoriu și se consola, foiletând în birou pe Dante, ediție florentină rară. "Fecioară ciudată!" își zicea. Gum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
umblau. Fapt este că bietul Julius ardea de nerăbdare să iasă ca să-l caute pe pictorul Peter În piață. Îi spusese că va ieși În după-amiaza aceea, dar Vilma nu-i dădea nici o atenție. Iar Palomino aproape că s-a răstit la el să mai aibă puțină răbdare, să nu-i bată la cap. Și Vilma apăru deodată În costum de baie, unul pe care i-l dăruise doamna și care-i venea de minune. Părea o dansatoare de cabaret cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pasageri cu o bunătate ca a sfîntului Francisc din Asís și, cu toate astea, nu reușea decît să-i Înspăimînte, fiindcă la urma urmei sîntem În plin secol douăzeci și În epoca războaielor de eliberare. Deodată apăru Încasatorul și se răsti la ea să nu se mai aplece pe fereastră, o făcu să stea cuminte și speriată la locul ei și Închise fereastra anunțînd că o dă jos. Păsărica izbucni În lacrimi prăpădindu-se de rîs și atunci Își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea se Îmbolnăvea ori de cîte ori erau invitați la cîte o petrecere. Se Întoarse la Cadillac și, atingînd clanța portierei, vru să fie Juan Lucas și Încercă să-i spună „Domniș...“, Însă blonda cea Înaltă și cu pantaloni se răsti la el „Lipește-ți mașina de colină!“, iar el se gîndi că poate știa judo și-și aduse aminte de filmele nord-americane de spionaj, nu poți ști niciodată și se urcă sprinten, afundîndu-se În sofaua roșie a Cadillacalui, dădu drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțin să fiu sănătos așa. Se duse cu mașina la Dedham Glen, să-i ceară părerea Barbarei. Trecuseră mai multe luni de când Mark fusese internat aici și totuși Karin se aștepta oarecum să-l vadă târșâindu-se pe hol și răstindu-se la ea. Se așeză pe canapeaua plastifiată din fața celei de la recepție și începu să se aranjeze neliniștită, așteptând-o pe Barbara. Când Barbara trecu, în sfârșit, pe acolo, fața ei se crispă de surpriză. Îi spusese mereu lui Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și răsplătit cu un dram de protecție În schimbul serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se plece În fața celor Însemnați cu pecetea privilegiilor și puterii, dar gata să mîrÎie, să se răstească și să-i repeadă cu o grosolănie impertinentă și gratuită pe cei lipsiți de putere și de privilegii, pe cei care nu poartă semnul distinctiv al norocului și succesului care să-i Înalțe În ochii lui. Neîndoielnic, un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zărea fantoma vieții și a vorbelor sale de-abia stinse, de parcă-l auzeam vorbind, Îi ascultam din nou glasul cu inflexiuni cunoscute, știam fiecare moment și fațetă a vieții sale cu atîta precizie, Încît parcă era Încă viu și se răstea la cineva zicînd: — N-am ce-ți face, dom’le, nu știu nimic de chestia asta. Nu știu decît că am primit dispoziții cît se poate de clare să nu las pe nimeni să intre decît dacă-mi arată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oi Înșira În fața nemților să se-aleagă praful de voi, măcar că nu mai apuc să trăiesc o zi după asta, mă corcituri nenorocite de... maimuță și... cocoașă de cămilă, mă, nemernicilor, mă cretinilor, mă... — Șefule! Nu-mi spune „șefule“! se răsti el pe un ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
refer la cuvintele adresate lui de Incomparabilul Marpa-Traducătorul când tânărul Jetsun, încă naiv învățăcel, deși mare vrăjitor, voia să-și pună cărțile din bocceluța lui, ca dar omagial, lângă cele ale Maestrului. „Ieși afară cu hârțoagele tale vechi“, s-a răstit la el Tradu cătorul, „au început să-mi molipsească sfintele relicve și volumele sacre și au să le dea o răceală...“. Privesc hârtiile înnegrite din fața mea, cu un acut sentiment al derizoriului. Mă încăpățânez totuși să le caut sensuri, pe cât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
milimetru. „Nu știu“, am răspuns. „A trecut pe aici o singură dată și atunci nu eram acasă.“ „Să nu minți !“, m-a avertizat Vizitatoarea. Acum îi vedeam bine obrajii ușor veștejiți, contururile moi ale bărbiei, cuta dintre sprâncene. Se cam răstea la mine, i-aș fi tras peste ochi pălăriuța aia de pichet. Scormonea în geantă, căuta ceva acolo... * Pe aeroportul din Nairobi, un Boeing 747, având la bord 361 de pasageri, s-a lovit de o hienă, fiind nevoit să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în vileag capacitatea de a controla energiile din afara propriului său organism. Acum nu mai putea face altceva decât să aștepte, cu ochii la pândă, urmările. Kent continua să-l privească pe Grosvenor. - Cine naiba te crezi, de dai ordine? Se răsti el, înciudat. Grosvenor nu-i răspunse. Rolul lui în acest incident luase sfârșit. Într-un moment de criză, rostise cuvintele necesare, pe tonul de comandă care se impunea. Faptul că oamenii care i se supuseseră îi puneau acum la îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
brea mulți curcani be-acolo, s-o găsi careva să te ducă-n arest și be mata. Apoi a luat cu destulă greutate trupul tânărului și a-ncercat să-l ridice în căruță. S-a căznit o vreme și s-a răstit la mine scoțând un fuior alb pe gură, de parcă fuma: — Nu vezi că nu bot? Aide, bune mâna! L am apucat pe blond de umeri, după indicațiile lui Petre. Era greu. Petre m-a privit cu dispreț. L-am pus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nu știu de la ce Poliție ești dumneata, poate paznic la postul din Ciorogârla, în orice caz te invit să aștepți dumneata afară până îmi consult bolnavul. Luat prin surprindere, omul se uită cu fiere la intrus și, când să se răstească, îl recunoscu. Deveni deodată numai miere. — Iertați-mă, dom’ doctor, sunt sergent Budacu, m-a trimis conu Costache de la Prefectura de Poliție să văd ce-i cu junele ăsta și mi-a poruncit să mă întorc cât mai repede cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
auziseră că, din Europa de Est, le mai trimitea bani și ei, și băiatului, dar că nu vorbeau niciodată. — Doar n-ai să mă faci de râs la vârsta asta, așa cum nu m-ai făcut nici când aveai douăzeci de ani! se răstise maică-sa. Ea aflase cea dintâi bârfele și, până atunci, nici că își închipuise vreodată că Ghazal a ei ar putea să mai caute alt bărbat. Deși nu-i spunea în cuvinte, amândouă știau: se temea. O femeie iraniană, chiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și piperiu, Nu-i lihnită și dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă, E războinică, fierbinte Și cu capul fără minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e supărat, Că-i răstită și cu toane, Nedusă pe la icoane; Ochii negri amândoi Îți dau pururea război, Gura cea cu zâmbetele, Tare-ți poartă sâmbetele Ș-acel drac cu mâni subțiri Cu mânie în priviri Tot mai scump pe zi ce merge. 120 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie. Matei ridică două degete: ― Piua întîi la baie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi încercat măcar să ghicească adevărul adevărat. ― Ia ascultați! strigă el. Ce încercați să dovediți? Dacă nu sînt Robert Hedrock, atunci cine sînt? Stoarse o clipă de satisfacție din expresia perplexă de pe fața lui Cadron. ― Tocmai asta încercăm să descoperim, se răsti într-un tîrziu acesta. Dar mai avem o întrebare: După ce s-au căsătorit părinții, mama dumitale n-a mai păstrat legăturile cu prietenele de la universitate sau cu alți foști colegi? Hedrock ezită, privind drept în ochii ca de oțel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pus în lanț de Luchi, în loc s-o țină la respect, pe post de menajeră, culcîndu-se cu ea când avea chef, ca un stăpân. Auzindu-mă plângând, bărbatul din patul de la fereastră a scos capul de sub pătură și s-a răstit la mine: Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm". Istoria pe care mi-o vârâse în cap lunganul a avut și un alt efect, încă și mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aș fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
realitate. Fă pe deșteptul cu alții". Asta m-a făcut să iau foc când Domnul Andrei mi-a atras atenția că Arhivarul îl trăgea de limbă pe portar în legătură cu mine. "De ce te interesezi de mine pe la alții, domnule?" m-am răstit la el năvălind în arhivă. Surprins, Arhivarul s-a retras ca un șobolan speriat în spatele mesei la care lucra. Împiedicîndu-se, și-a scăpat ochelarii pe jos și, căutîndu-i, a călcat din greșeală pe ei și a zdrobit lentilele. Fără ochelari
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încurajatoare. Ia-l pe bătrânu’ ăsta de aici, se adresă doamna Reilly polițistului. Cată gâlceavă’. I-o rușine că-ntâlnești pe străzi oameni d-ăștia! — Polițiștii îs toți comuniș’, afirmă bătrânul. Nu ți-am spus să-ți ții gura? se răsti supărat polițistul. — Cad în genunchi în fiecare seară și-i mulțumesc lui Dumnezeu că suntem păziți, spuse doamna Reilly către oamenii din jur. Fără poliție, ne-ar curăța pe toți. Am zace-n paturi cu beregata spintecată de la o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
consolă doamna Reilly. Ce băutură ai acolo-n pahar? Arată ca siropu’ de ananas. Chiar dacă ți-aș descri-o, mă îndoiesc că ai înțelege ce este. — Cum îndrăznești să vorbești astfel cu scumpa și iubita mea mamă? — Ia taci, malacule, se răsti tânărul. Mai bine uită-te la haina mea! — E absolut grotescă. Hai s-o lăsăm baltă! Să fim prieteni, interveni doamna Reilly cu buzele pline de spumă. Avem destule bombe și chestii d-astea. — Și trebuie să spun că fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că ai distrus complet biata mașinuță pe care cineva a lăsat-o cu inocență în spatele acestui autobuz. Mai bine ai reuși să pleci de aici înainte să apară proprietarul ei. — Taci din gură, Ignatius. Mă faci să mă enervez, se răsti doamna Reilly, uitându-se la șapca de vânătoare în oglinda retrovizoare. Ignatius se îndreptă în scaun și privi înapoi. Mașina din spate este complet distrusă. Carnetul tău de conducere, dacă într-adevăr ai unul, îți va fi cu siguranță ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unei părți din banii pe care îi verși în industria alcoolului. — Să-ți fie rușine, Ignatius! Am luat și eu câteva sticle de Muscat Gallo în timp ce tu arunci bani pe toate fleacurile. — Vrei, te rog, să definești cuvântul fleacuri? se răsti Ignatius. — Toate cărțile alea. Gramofonu’. Trompeta pe care ți-am cumpărat-o luna trecută. — Eu consider trompeta o investiție bună, deși vecina noastră, domnișoara Annie, nu este de acord. Dacă îmi mai bate în jaluzele, am să arunc cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era singura pacoste din birou. Am venit pentru anunțul dumneavoastră. — Minunat! Care dintre ele? întrebă omul cu entuziasm. Am dat două la ziar, unul pentru o femeie și altul pentru un bărbat. — Pentru care credeți că m-am prezentat? se răsti Ignatius. — O! domnul Gonzalez se simți foarte încurcat. Îmi pare rău. Nu m-am gândit. Vreau să spun că nu are nimic de-a face cu sexul. Puteți alege oricare dintre cele două slujbe. Vreau să spun că nu dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te ridici, Gloria. Domnișoara Trixie luă ceea ce părea să fie poziția ei când urma să se opintească. Desfăcu mult picioarele încălțate în tenișii îndreptați cu vârfurile spre exterior și se lăsă pe vine, ca o dansatoare balineză. — Ridică-te! se răsti Gonzalez la ea. Ai să cazi. — Nu, răspunse ea, cu buzele ei veștede strânse de încordare. Vreau s-o ajut pe Gloria să se ridice. Treci de partea cealaltă, Gomez. O apucăm fiecare de câte un cot. Ignatius urmărea pasiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]