891 matches
-
care trăiești. Lângă orice fântână e sădit un pom și sub pom înălțată Sfânta Cruce. Bei apă rece și te odihnești la umbră; îți va fi iar sete și soarele iar te va arde. Dar apa vie, izvorâtă din coasta Răstignitului, de care înseta samarineanca, și umbra harului îți sunt puse înaintea ochilor sufletești ca să știi să mulțumești și să-l pomenești în mulțumirea ta pe cel ce a săpat fântâna în numele Domnului pentru drumeții însetați. La un izvor amenajat cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
denunțând isteria universală, rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn de oțel”, o „pasăre crudă” sfâșiind un nou Prometeu, a cărui icoană nu e alta decât cea a țării răstignite („trupul tău răstignit cu brațele-n cruce/ dintr-o zare-ntr-o zare”). Cu Timp înalt, ciclu din 1948, B. trece la confesiunea directă, poemele desemnând un univers interior nu lipsit de mizantropie, după cum observa Alexandru Ciorănescu. Moartea, ca eliberare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn de oțel”, o „pasăre crudă” sfâșiind un nou Prometeu, a cărui icoană nu e alta decât cea a țării răstignite („trupul tău răstignit cu brațele-n cruce/ dintr-o zare-ntr-o zare”). Cu Timp înalt, ciclu din 1948, B. trece la confesiunea directă, poemele desemnând un univers interior nu lipsit de mizantropie, după cum observa Alexandru Ciorănescu. Moartea, ca eliberare în absolut, „nenumită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
diferite: două de natură spirituală un crucifix și o biblie, iar al treilea un zolitor, obiect utilizat la spălatul rufelor. Crucifixul era o cruce de lemn de vreo 20 centimetri lungime și 10 centimetri lățime, avându-l pe Iisus Hristos răstignit. Am căutat imediat două cuie și i le-am dat lui Mircea, care a fixat crucifixul la capătul grinzii de la intrare, ca o garanție a faptului că nimic rău nu ni se va putea întâmpla atâta timp cât vom fi sub oblăduirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și Transilvania, publicată de I.H. Schwicker În 1883, care este evident o prelucrare a legendei lui Ahasverus. Se spune că niște țigani ar fi trecut prin fața lui Isus „răstignit pe cruce de către evrei”. În loc să li se facă milă de cel răstignit și să-l ajute, „țiganii s-au urcat pe cruce și i-au smuls puținele haine pe care evreii i le mai lăsaseră pe trup”. „Fii blestemat, tu, popor al țiganilor - le-ar fi strigat Isus muribund - ; pe veci blestemat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
despre încercarea de a rămâne tu însuți înconjurat de trădători și de a rezista existând ca popor printre puteri mari și nemiloase. În fața compromisului, acceptat pentru o eventuală supraviețuire, Brâncovenii aleg sublimul șiși mărturisesc marea lor iubire pentru Iisus cel răstignit și intră astfel în veșnicie. Un tablou despre o familie, o carte despre deșertăciunea Utopiei, un exemplu de sfințenie călăuzitoare, o scriere abordând eternele probleme ale conștiinței umane. 9. Suferințele din Ardeal Vasile Stoica Descriere: Cartea „Suferințele din Ardeal” tratează
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sufletului și inimii mele... Dăruiește-mi sensul supranatural de a Te cunoaște, pentru a putea îndeplini Voia Ta Sfântă, care nu îmi dorește pierzarea”. Frații povesteau despre chipul lui Francisc, care era întunecat și trist, înainte de a se ruga în fața Răstignitului, dar după ce El l-a privit și I-a vorbit, El, acela „care a murit pentru noi toți”, chipul său era învăluit într-o strălucitoare lumină. În viața sfântului au fost multe astfel de trăiri mistice, ca și acea experiență
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
valorilor culturale este o datorie a generației noastre pentru a le lăsa moștenire urmașilor - urmașilor noștri. Cel de al V-lea număr al său, anul II 1995, are în sumar, sub titlul „Bucovina - procese istorice și sociale”, articolele: „Plaiule, plai răstignit” de Vasile Tărâțeanu - Cernăuți; „Academia duhovnicească de la Mănăstirea Putna din secolul al XVIIIlea” de Mircea Pahomi. În documentarul scris de Vasile Tărâțeanu, este vorba despre nașterea la 7 noiembrie 1990 a ziarului Plaiul Românesc - devenit revistă -, conținutul primelor sale numere
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea să din morți. De aceea, cine sparge ouăle prin ciocnire, dar și când se salută creștinii își spun:”Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”. Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit,a pus coșul cu ouă lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Iisus (culoarea roșie a ouălelor simbolizează sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii). Domnul, văzând că
Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
dintre temele recurente ale discuției o reprezintă „dubla parusie”. În opinia lui Iustin, Mesia, identificat în persoana lui Isus, se va arăta lumii de două ori. Prima dată, în chip de rob umilit public, stigmatizat, recunoscut doar de câțiva credincioși, răstignit laolaltă cu tâlharii. Această parusie dezolantă, umilitoare a avut loc deja; cea de‑a doua va fi însă complet diferită: același Cristos, odinioară umilit, se va arăta în slavă. El va coborî pe norii cerului, înconjurat de cete de îngeri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parusiei triumfale. Adversarul eshatologic este numit aici „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării”, o nouă trimitere la 2Tes. 2,3. Tensiunea fragmentului reflectă o situație de persecuție reală (110, 4): „Căci este un fapt cunoscut de toți că, atunci când suntem decapitați, răstigniți, aruncați înaintea fiarelor, în lanțuri, în foc și în toate celelalte chinuri, noi nu ne îndepărtăm [din cauza asta] de la mărturisirea noastră, ci, dimpotrivă, cu cât niște astfel de chinuri ni se întâmplă mai mult, cu atât și numărul credincioșilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să se potrivească acestui număr -, că semnul înscris ar putea fi ARNOYME, căci de acum înainte, Dușmanul cel fără dreptate [lucrează] prin slugile sale, adică prin idolatri care vor sfătui această nelegiuire martirilor lui Cristos: „Leapădă pe Dumnezeul tău cel răstignit!” Aceasta va fi pecetea vremii Vrăjmașului binelui, având semnificația: „Mă lepăd de Creatorul cerului și al pământului. Tăgăduiesc botezul și cultul. Îți urmez și cred ție!”. Profeții Enoh și Ilie vor predica: „Nu dați crezare vrăjmașului care va veni și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este enormă (cf. articolul lui Renoir, „Chiffre de la bête”, in DACL, vol. III, col. 1343‑1352). Pseudo‑Hipolit, De consummatione mundi, propune ARNOYME (de la verbul grec Δ<Ξ≅:∀4, „neg”, „resping”: Anticristul este cel care îl neagă pe Dumnezeu cel răstignit); LAMPETIS, splendens, „Strălucitorul” (Aretas); O NIKETES, victor, „Biruitorul” (Aretas); ANTEMOS (Victorinus); KAKOS ODEGOS, malus dux, „Căpetenia cea rea” (Aretas); ALETHES BLABEROS, uerus nocens, „Adevăratul răufăcător” (Aretas); PALAI BASKANOS, olim inuidus, „Vechiul vrăjitor” (Aretas); AMNOS ADIKOS, agnus nocens, „Mielul cel rău
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
suportau miasma de falsitate a Faraonului. Pe cei mai mulți dintre acești actori ai demnității naționale nu-i cunoșteam pe nume. Știam că, într-un fel mistic, aveam datoria să-i pomenim ca mădulare ale unui singur Trup - un trup lovit, batjocorit, răstignit și însângerat. Un Trup chemat să învie la lumina adevărului lui Dumnezeu. Fără această memorie a miracolului de care se leagă transformarea istorică a unui destin comunitar, la ce bun exercițiul fad și solemn al recunoștinței? Între timp, balconul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în mod tradițional după citirea Evangheliei - este preluat de notele infrapaginale, menite să arate care este înțelegerea pe care o oferă Biserica în lectura Scripturilor. Cu ajutorul lor, cititorul este invitat să înțeleagă faptul că Scriptura îl vestește pe Hristos Cel răstignit și înviat. De aici vine și semnul crucii pe coperta acestei Cărți a cărților, pe care arhiepiscopul Bartolomeu o numește inspirat „Biblioteca prin excelență” (p. 7). Editorul atrage în mod repetat atenția asupra unui fapt de căpătâi: paginile Vechiului Testament
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bimilenarei tradiții creștine, replica nu vine mecanic, prin schițarea unui portret-robot al prototipului; mai degrabă, răspunsul se consumă într-o entuziastă proclamație: Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu și Fiul Tatălui, întrupat „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”. Iisus, Cel răstignit și înviat a treia zi, „după Scripturi”. Pentru artiștii care aderă la această tradiție, scrierile profeților, Psalmii, Evangheliile canonice și ortodoxia teologică sintetizată în Crezul de la Niceea (325) constituie cadrele hermeneutice ale încercării lor. Chipul lui Hristos, învăluit în lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poate sugera această contemplație, indicându-i o triplă finalitate: să ajungă să simtă oroare față de păcat, lucru care a fost și cauza morții lui Cristos, să înțeleagă cât de milostiv este Dumnezeu, chiar și din cuvintele pe care Cristos cel răstignit i le spune tâlharului din dreapta sa: „azi vei fi cu mine în paradis” (Lc 23,43), și să își alimenteze dorința de a trăi misterul crucii, chiar prin martiriul propriei vieți, sacrificându-se pentru a se împotrivi păcatului. 5) Dezlegarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cel mai eficient pe care confesorul i-l poate da penitentului nu este acela de a-i lua durerea, ci acela de a o împărtăși și de a lua parte împreună cu el în parcurgerea drumului care duce la Isus cel răstignit (cf. 1Pt 1,21-22) și cel care, de fapt, vindecă. S-ar putea ca însuși confesorul „să sufere un conflict interior între dorința de a nu face persoana să sufere și dorința de a vindeca boala acesteia în manieră cât
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
aceea de filosof-sihastru. Poezia, păstrând însemnul tragicului, devine contemplativă, de un lirism concentrat, metaforei revenindu-i totuși rolul preponderent. Cuvântul de referință în Vestala neagră (1945) este „tăcere” (Poarta tăcerii, Templul tăcerii, Două tăceri): „Două fulgere, ieri, / Atât am rămas? Răstignite tăceri? / Râșnit între pietrele anilor, / Cascade de pulbere nărui / [...] Alături, în cremene, / Stăruim, / Tăcere albă lângă neagră tăcere” (Două tăceri). Poetul, aidoma lui Homer cel orb, își revede numai în amintiri „colțul de țară” părăsit. Vestala antică se preschimbă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
creștinii; ea era reprezentată în diferite forme, spre exemplu: crucea greacă cu brațele egale, crucea latină cu brațele inegale, crucea pătimi‑ rii, masivă, grea, cu brațele groase, crucea învierii, mai subțire, toate repre‑ zentând simbolul lui Cristos și prezența celui răstignit și înviat. Mielul este mielul simbolic despre care vorbește profetul Isaia, mielul pascal care merge la moarte fără glas și care se jertfește de bună voie pentru noi; de asemenea mielul cel rănit din Apocalips cu șapte coarne și șapte
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
perso‑ naje de dimensiuni mai mari decât cele naturale. Trupul lui Isus este înfățișat legat peste piept și de subsuori și susținut între cele două femei de Iosif din Arimateea, în a cărui grădină avea să se sape mormântul celui răstignit. Capul Mariei Magdalena, tipic pentru locuitorii din Florența, parcă contrastează cu capul Mariei, care este abia schițat. Iosif din Arimateea este autoportretul idealizat al lui Michelangelo: o glugă îi acoperă fruntea. De sub sprâncenele 32 Cf. d. rousseau, L’icona, splendore
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
sale sunt transfigurate și putem vorbi aici de o frumusețe a durerii. Această frumusețe apare, de exemplu, în tablourile lui Beato Angeli‑ co90, unde chipul său calm, exprimă o stăpânire de sine desăvârșită și o fasci‑ nație misterioasă a Mântuitorului răstignit. Cât privește chipul lui Cristos după înviere și glorificare, doar marii mistici și vizionari și‑au putut face o idee pe care cu greu au fost capabili să o expri‑ me prin cuvinte omenești. Cât de frumos ești pentru îngerii
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
fluidul luminos al privirii devine crucial în cele două momente cheie ale romanului, reiterate în forme perceptibile ca variante de "întîlnire" hotărîtoare. Legătura între revelația dumnezeirii prin imaginea "orbitoare" a crucii și pacea din ochii condamnatului la ștreang ca și răstignit, între martiriul sacru și supliciul mundan, apare cu pregnanță. Simbolul acestor elemente citite-împreună trimite cu ușurință spre modelul christic. La timpul condamnării, Apostol Bologa se alătură, simbolic, tainei mîntuirii, paradigmei christice. I-o deslușește preotul, venit pentru ultimele sale clipe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
suferinței necesare și al suferinței nemeritate. Evreul s-a erijat, de fapt, în modelul robului care suferă. Iar unele curente creștine chiar s-au străduit să dea o semnificație creștină genocidului, conceput asemenea tainelor creștine ale răstignirii și învierii. Evreul răstignit nu este un simbol nou, dar, după Holocaust, Iisus este privit ca o metaforă a genocidului prin identificarea lui ca evreu. La sfârșitul războiului, martiriul deținuților din lagăre este frecvent comparat cu Patimile lui Hristos, iar când lagărul de la Dachau
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în care victimele devin martiri ai credinței lor și, prin urmare, un fel de eroi. Reprezentarea hristologică este frecvent reluată de artiști după război, inclusiv de un pictor evreu ca Chagall, care o folosise deja înainte și la care Iisus răstignit este însoțit acum de alte simboluri ale persecuției și genocidului: un sat în flăcări, o mamă și un copil fugind, niște refugiați, un evreu rătăcitor... Unii artiști postbelici, precum Corrado Cagli și Hans Grundig, subliniază similaritățile dintre cadavrele din lagăre
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]