889 matches
-
parusiei triumfale. Adversarul eshatologic este numit aici „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării”, o nouă trimitere la 2Tes. 2,3. Tensiunea fragmentului reflectă o situație de persecuție reală (110, 4): „Căci este un fapt cunoscut de toți că, atunci când suntem decapitați, răstigniți, aruncați înaintea fiarelor, în lanțuri, în foc și în toate celelalte chinuri, noi nu ne îndepărtăm [din cauza asta] de la mărturisirea noastră, ci, dimpotrivă, cu cât niște astfel de chinuri ni se întâmplă mai mult, cu atât și numărul credincioșilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să se potrivească acestui număr -, că semnul înscris ar putea fi ARNOYME, căci de acum înainte, Dușmanul cel fără dreptate [lucrează] prin slugile sale, adică prin idolatri care vor sfătui această nelegiuire martirilor lui Cristos: „Leapădă pe Dumnezeul tău cel răstignit!” Aceasta va fi pecetea vremii Vrăjmașului binelui, având semnificația: „Mă lepăd de Creatorul cerului și al pământului. Tăgăduiesc botezul și cultul. Îți urmez și cred ție!”. Profeții Enoh și Ilie vor predica: „Nu dați crezare vrăjmașului care va veni și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este enormă (cf. articolul lui Renoir, „Chiffre de la bête”, in DACL, vol. III, col. 1343‑1352). Pseudo‑Hipolit, De consummatione mundi, propune ARNOYME (de la verbul grec Δ<Ξ≅:∀4, „neg”, „resping”: Anticristul este cel care îl neagă pe Dumnezeu cel răstignit); LAMPETIS, splendens, „Strălucitorul” (Aretas); O NIKETES, victor, „Biruitorul” (Aretas); ANTEMOS (Victorinus); KAKOS ODEGOS, malus dux, „Căpetenia cea rea” (Aretas); ALETHES BLABEROS, uerus nocens, „Adevăratul răufăcător” (Aretas); PALAI BASKANOS, olim inuidus, „Vechiul vrăjitor” (Aretas); AMNOS ADIKOS, agnus nocens, „Mielul cel rău
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ploi de martie, tragedie citadină, / arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio / plângeți lacrămi de făină / printre sonerii, lumină, / de Sfântul Bartolomeu al afișelor. // Dinspre bariere noaptea vântuie, - / treci între cristale, feerică, deci, / pe rugul tău lăuntric răstignită, / în dâra farului, snop imponderabil, / cu echipaj, pe pneu rostogolit. // Și s-au aprins stelarele vitrine, / cumplit se strâmbă Negrul la volan, / înghite felinarele unul câte unul, / la intrarea în teatru, va dansa, va dansa. // Nu mă vezi, sufăr, sub
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
aceea de filosof-sihastru. Poezia, păstrând însemnul tragicului, devine contemplativă, de un lirism concentrat, metaforei revenindu-i totuși rolul preponderent. Cuvântul de referință în Vestala neagră (1945) este „tăcere” (Poarta tăcerii, Templul tăcerii, Două tăceri): „Două fulgere, ieri, / Atât am rămas? Răstignite tăceri? / Râșnit între pietrele anilor, / Cascade de pulbere nărui / [...] Alături, în cremene, / Stăruim, / Tăcere albă lângă neagră tăcere” (Două tăceri). Poetul, aidoma lui Homer cel orb, își revede numai în amintiri „colțul de țară” părăsit. Vestala antică se preschimbă în
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
de culpabilitate, asociat cu frica, recluziunea, poziția intelectualului în lumea violenței moderne. Un profesor de istorie, retras în pustietate mai mult de frică decât din înțelepciune, își scrie viața și din ce scrie se înțelege că el se născuse „gata răstignit”. Este pregătit, vasăzică, pentru un destin tragic, iar demnitatea lui este, dacă nu să scape acestui destin, cel puțin să îl supună judecății spiritului. Problematica eseurilor lui Camus și, în genere, a existențialismului, este pusă în termenii unei fabule în
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
P. își publică prima carte de poeme, Cu acul pe săpun, în editura revistei „Cuvântul românesc”. Scrise în clipe de suferință atroce, de disperare și de năzuință spre lumină, versurile poartă pecetea calvarului carceral. Este strigată aici deznădejdea unei generații răstignite, amărăciunea unei despărțiri ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe săpun este o carte de poezie densă, mărturie, rugă
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
suportau miasma de falsitate a Faraonului. Pe cei mai mulți dintre acești actori ai demnității naționale nu-i cunoșteam pe nume. Știam că, într-un fel mistic, aveam datoria să-i pomenim ca mădulare ale unui singur Trup - un trup lovit, batjocorit, răstignit și însângerat. Un Trup chemat să învie la lumina adevărului lui Dumnezeu. Fără această memorie a miracolului de care se leagă transformarea istorică a unui destin comunitar, la ce bun exercițiul fad și solemn al recunoștinței? Între timp, balconul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în mod tradițional după citirea Evangheliei - este preluat de notele infrapaginale, menite să arate care este înțelegerea pe care o oferă Biserica în lectura Scripturilor. Cu ajutorul lor, cititorul este invitat să înțeleagă faptul că Scriptura îl vestește pe Hristos Cel răstignit și înviat. De aici vine și semnul crucii pe coperta acestei Cărți a cărților, pe care arhiepiscopul Bartolomeu o numește inspirat „Biblioteca prin excelență” (p. 7). Editorul atrage în mod repetat atenția asupra unui fapt de căpătâi: paginile Vechiului Testament
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bimilenarei tradiții creștine, replica nu vine mecanic, prin schițarea unui portret-robot al prototipului; mai degrabă, răspunsul se consumă într-o entuziastă proclamație: Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu și Fiul Tatălui, întrupat „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”. Iisus, Cel răstignit și înviat a treia zi, „după Scripturi”. Pentru artiștii care aderă la această tradiție, scrierile profeților, Psalmii, Evangheliile canonice și ortodoxia teologică sintetizată în Crezul de la Niceea (325) constituie cadrele hermeneutice ale încercării lor. Chipul lui Hristos, învăluit în lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
denunțând isteria universală, rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn de oțel”, o „pasăre crudă” sfâșiind un nou Prometeu, a cărui icoană nu e alta decât cea a țării răstignite („trupul tău răstignit cu brațele-n cruce/ dintr-o zare-ntr-o zare”). Cu Timp înalt, ciclu din 1948, B. trece la confesiunea directă, poemele desemnând un univers interior nu lipsit de mizantropie, după cum observa Alexandru Ciorănescu. Moartea, ca eliberare
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn de oțel”, o „pasăre crudă” sfâșiind un nou Prometeu, a cărui icoană nu e alta decât cea a țării răstignite („trupul tău răstignit cu brațele-n cruce/ dintr-o zare-ntr-o zare”). Cu Timp înalt, ciclu din 1948, B. trece la confesiunea directă, poemele desemnând un univers interior nu lipsit de mizantropie, după cum observa Alexandru Ciorănescu. Moartea, ca eliberare în absolut, „nenumită
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
de unde și turnura gnomică, „citatele” din Horațiu, Euripide, Pindar), poezia are în centru înfruntarea dintre forțele stingerii și cele ale Ființei (Mors, Sonet ( Pe negrele ape ), Alme sol...), dintre scepticism și creație (Quaerenti, Spre Nirvana...). Cugetările intitulate Din carnetul unui răstignit, scânteieri de gând pătrunzător, exprimă, aforistic, dialogul lui B. cu lumea. Însemnările unui peregrin sunt pagini de analiză asupra a ceea ce îl leagă sau îl înstrăinează de spațiul german al anilor de formare, o proză intelectuală, elevată, întrețesută cu trimiteri
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
și tot neamul samuraiului se luptaseră cu trup și suflet pentru Stăpân. Din familia sa făceau parte și oameni care-și dăduseră viața pentru Stăpân. Stăpânul nu era nici pe departe neputincios precum omul acela sfrijit și amărât cu brațele răstignite. Stăpânul ar fi trebuit să știe toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă și pe care poate o va fi chemat Felicia. în mijlocul camerei, înconjurată de mormane de flori putrede, era o masă mare de stejar. Pe ea zăcea răstignit, ținând într-o mână o cruce mare de lemn înnegrit, trupul gol și în descompunere al armatorului. Își dăduse duhul la ultima ședință de tortură, plătindu-și astfel pentru totdeauna păcatul, al cărui secret l-a dus cu el în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a intra desculț și cu capul descoperit în lumea lor. Răsucea între palmele asudate o superbă cupă cu picior. Făcută din corn de inorog, era bogat ornamentată, precum potirul Sfântului Graal, în care Iosif Arimateanul strânsese sângele scurs din trupul răstignit al lui Isus. Bătrânul își privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului din vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sper în asemenea caz, să fie fără trădători și neamuri proaste. Dacă este să vorbim pe aia dreaptă, cum spune vecinul meu de la parter, eu sincer nu văd de fel cum evreul Isus Hristos, cel bine țintuit și absolut profesional răstignit, nu de romani, ci de evrei, a pus bazele comunismului. Cer iertare preopinentului meu dar citind Evangheliile la modul gnostic, bineînțeles, nu văd decât cum susnumitul evreu, Isus Hristos, propovăduia maselor și celor care credeau în El ca să renunțe la orice
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că acest înțelept nu resimte el însuși propria nebunie, ci vede nebunia în altă parte, în cuvântul Crucii (I Cor. 1, 18). Nu vrea să știe că Dumnezeu a dovedit nebună înțelep ciunea acestei lumi (1, 20), că Hristos cel răstignit este însăși înțelepciunea lui Dumnezeu (1, 24). Înainte de toate, îi ră mâne străină nebunia propovăduirii, faptul că „a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei care cred prin nebunia pro po văduirii“ (1, 21). Se anunță aici un sens radical diferit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că acest înțelept nu resimte el însuși propria nebunie, ci vede nebunia în altă parte, în cuvântul Crucii (I Cor. 1, 18). Nu vrea să știe că Dumnezeu a dovedit nebună înțelep ciunea acestei lumi (1, 20), că Hristos cel răstignit este însăși înțelepciunea lui Dumnezeu (1, 24). Înainte de toate, îi ră mâne străină nebunia propovăduirii, faptul că „a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei care cred prin nebunia pro po văduirii“ (1, 21). Se anunță aici un sens radical diferit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă și pe care poate o va fi chemat Felicia. în mijlocul camerei, înconjurată de mormane de flori putrede, era o masă mare de stejar. Pe ea zăcea răstignit, ținând într-o mână o cruce mare de lemn înnegrit, trupul gol și în descompunere al armatorului. Își dăduse duhul la ultima ședință de tortură, plătindu-și astfel pentru totdeauna păcatul, al cărui secret l-a dus cu el în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a intra desculț și cu capul descoperit în lumea lor. Răsucea între palmele asudate o superbă cupă cu picior. Făcută din corn de inorog, era bogat ornamentată, precum potirul Sfântului Graal, în care Iosif Arimateanul strânsese sângele scurs din trupul răstignit al lui Isus. Bătrânul își privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului din vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
doar în arta Occidentului? Altfel spus, doar în arta Occidentului le înțelegem în acest fel? O mască oribilă în concepția unui european poate fi, pentru un trib primitiv, un zeu binevoitor; la fel cum pentru un străin imaginea lui Christos răstignit poate părea îngrozitoare, iar pentru un creștin, nu1. Ceva frumos pentru un popor sau pentru o epocă poate fi urât pentru alta și invers. Aceasta pare o concluzie evidentă care ar conduce la ideea că nu există un urât și
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
se trage din negarea iubirii, din îndepărtarea și uitarea condiției umane de alteritate divină, din uitarea stării de grație, din uitarea principiului, a sursei, a donatorului, a condiției noastre de adonat. Sacralitatea poate lua chipul urâțeniei exterioare. Imaginea lui Hristos răstignit devine uneori înfiorătoare. Însă nu sacrul este cel care devine cutremurător, ci însăși răutatea lumii care nu poate primi sacralitatea decât după criteriile ei7. Același lucru îl afirmă și Hegel (Estetica II, 1) pentru care „Hristos cel răstignit ...nu poate
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
lui Hristos răstignit devine uneori înfiorătoare. Însă nu sacrul este cel care devine cutremurător, ci însăși răutatea lumii care nu poate primi sacralitatea decât după criteriile ei7. Același lucru îl afirmă și Hegel (Estetica II, 1) pentru care „Hristos cel răstignit ...nu poate fi înfățișat prin formele Frumuseții grecești”; „Vrăjmașii...întrucât se opun lui Dumnezeu, Îl hulesc, Îl batjocoresc, Îl martirizează, Îl răstignesc, sunt reprezentați ca răi pe dinăuntru, iar reprezentarea răutății lor lăuntrice și a potrivniciei față de Dumnezeu atrage după
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
o știi“, a gemut. Mă domina. M-am descărcat repede, grăbit, speriat parcă. A continuat să stea peste mine, strângându-mi sexul în ea. Zâmbea, răutăcios. „Numai atâta poți?“ M-am tras de sub ea. M-am dus lângă sobă. Rămăsese răstignită pe bancă. Se juca cu un scaun, împingându-l ușor cu piciorul. Și-a aprins o țigară. „Poate fumezi și tu?“, m-a întrebat. Știa că nu fumam. Era cu spatele întors la mine. Am venit lângă ea. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]