2,766 matches
-
Gabriel Dimisianu Ion Pop a avut buna idee de a-și aduna într-o carte interviurile pe care le-a acordat în răstimp de patru decenii (Interviuri. Între biografie și bibliografie, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011). Primul, apărut în „Tribuna”, este din 1970. Printre partenerii de dialog : Adrian Păunescu, Emil Brumaru, Radu G. Țeposu, Mircea Mihăieș, Al. Cistelecan, Dan C. Mihăilescu, Gabriela Adameșteanu. Singură
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
al XIX-lea depășește în întindere strictul interval al celor o sută de ani, mai pertinent fiind să considerăm că el începe cu Revoluția Franceză (1789) și se încheie cu declanșarea Primul Război Mondial (1914). Ce se întîmplă în acest răstimp e formarea unei paradigme din a cărei pepinieră va descinde secolul XX, ceea ce e totuna cu a spune că „suntem, chiar fără să o vrem, copiii secolulului al XIX-lea.” (p. 604) Prin urmare, făcînd portretul spiritual al secolului ne
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
art. 3; ... b) în alte orașe afară de București și cele arătate sub a, daca societatea concesionară, în timp de 1 luna de la cererea Ministerului de Finanțe, nu-și va lua obligația să înființeze o casă de împrumut pe amanet în răstimp de un an. ... În nici un oraș nu va putea ființă decât o singura casă de amanet întemeiata în baza acestui decret-lege. 5. Pentru asigurarea obligațiunilor luate prin această convențiune, societatea concesionară va depune la Ministerul de Finanțe o garanție de
DECRET - LEGE Nr. 2561 din 12 noiembrie 1936*) pentru înfiinţarea Caselor de împrumut pe amanet. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106076_a_107405]
-
încredințată de Casa de Habsburg, oricum înalt mason, sosește în Oraș, zona era dominată, după înscrisurile împăratului, de „venetici” care „obișnuiau să cumpere țăranului puiul din ou, mierea din floare și mielul din pântecele oii cu un preț de nimic”. Răstimp, veniturile curgeau din cârciumile „în care poporul bea zilnic și se strica”. Dincolo de obișnuitele asocieri ale evreilor, armenilor și grecilor cu direcțiile lucrative din orice comunitate, indiferent de locație, decelăm și câteva elemente ce transcend aglomerările de ordin statistic și
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
nu îndrăznea să-mi povestească despre aceste două luni de absență. Și că avea de gând să-mi povestească totuși într-o bună zi, deși nu erau prea multe de spus. „Aș putea zice că am dormit în tot acest răstimp”, adăugase. Însă nu-i trebuia cine știe ce curaj ca să-mi povestească că dormise. - Așa ceva nu se cade să vă spun. - Povestiți-mi orice. Sunt gata să vă ascult. Pentru că își alegea cu grijă cuvintele cu care mi se adresa, și eu
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
Împrejurările în care d-na Filitti a luat cunoștință de ele, astfel cum d-sa le prezintă, ne fac să credem că ar putea fi inedite. D-sa a călătorit în Samos, a consultat acolo o întreagă arhivă privitoare la răstimpul în care Ghica a fost guvernator, dând astfel peste scrisori. Dar să o lăsăm pe d-na Filitti să relateze: „În 1995, am cercetat acolo câteva dosare, extrăgând, între altele, și cele două piese ce publicăm mai jos. Una relatează
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
veacul al XVII-lea. Ne aflăm acum în apogeul unui fenomen care va suferi treptat o degradare sigură, mergîndu-se pînă la extincția tipului de gîndire reprezentat de alchimie. Intervalul cu pricina ține de o pauză a filozofiei europene, de un răstimp de odihnă: gîndirea creștină dă semne de oboseală, grecii sunt acoperiți de patina uitării, Leibniz și Kant încă nu au apărut și, în acest gol de fermenți ideatici, înflorește tiparul ezoteric. Povestit în racursi, conținutul tomului este următorul: conceptul de
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră asupra pămîntului îngrozit furia lor prăpăditoare... Uraganele umplură jghiaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; viforul șuiera, gemea și urla în răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frîntă ale fulgerelor spintecau, pe linii fantastice și nemărginit de lungi, întunecimile
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
duminica. În momentul de culme al reputației ziarului, atunci când acesta a schimbat cursul vieții politice americane determinând demisia președintelui Nixon, redacția (the newsroom) avea trei sute de ziariști. Sub Don Graham, numărul acestora a ajuns la nouă sute. În ultimii patru ani (răstimp în care, pe teritoriul Statelor Unite s-au volatilizat o sută de mii de posturi de ziariști), trei ture de „buy-outs” (disponibilizări însoțite de plata unor compensații substanțiale) personalul redacțional s-a subțiat: au rămas mai întâi șapte sute și în cele
Unde sunt ziarele de altădată? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5865_a_7190]
-
emis prezumția de nevinovăție a lui Oskar Pastior, după ce în mass-media germană căzuse ca un trăsnet, la începutul toamnei, vestea descoperirii în arhivele CNSAS a angajamentului de colaborare cu Securitatea, semnat de marele poet sub numele conspirativ Otto Stein. În răstimp, investigarea arhivelor continuă. Dieter Schlesak s-a deplasat el însuși la București, la început de noiembrie, și-a consultat în doar cîteva zile, ce-i drept nu filă cu filă, propriul dosar care ar număra 2500 de pagini. La 16
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
se poate răspândi în mase. Maladiile ucigătoare sunt mereu altele. Omenirea a fost neputincioasă în fața ciumei bubonice, a holerei, a variolei, a tifosului exantematic, a difteriei, a tuberculozei, a sifilisului. Îndată după primul război mondial, bunicii mei au pierdut în răstimp de două săptămâni trei fete răpuse de scarlatină, cea mai mică de 12 ani, cea mai mare studentă. S-au descoperit pe rând leacuri care au eliminat aceste boli necruțătoare și altele, așa cum se va întâmpla și cu urgia de
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
clasicistul). Debutul literar al lui Perpessicius s-a petrecut tot la Brăila, în 1911, cu o schiță care i-a apărut în revista „Flori de câmp”. Student la București, profesor apoi de liceu la Arad, la Târgu Mureș, un scurt răstimp în orașul natal (1921-1922), în fine la București, la liceul „Matei Basarab”, Perpessicius rămâne atașat sufletește de Brăila, chiar dacă fizic acolo ajunge tot mai rar, potrivit împrejurărilor. Sunt numeroase textele în care Perpessicius se referă incidental la Brăila, comentând scrieri
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
urmat? Păi, a urmat. Că dacă nu ar fi nu s-ar povesti. Au venit zile și luni și zile în care Marius mă suna și-mi spunea doar atît: „I-am promis Mihaelei”. Neliniștea mea a schimbat, în acest răstimp, destule forme. Și tot atîtea forme descoperirile acestui om. Poate una dintre puținele revelații pe care le-am avut în anii din urmă. Poate puținii care își înscriu traiectoria într-o evoluție profundă. Deși colegi de vîrstă și de generație
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
ființa umană cea mai impresionantă pe care am avut norocul s-o cunosc. Și asta din primul moment, la sfârșitul tristei toamne a anului 1956, într-o cafenea din Paris cu nume englezesc, unde el obișnuia să se ducă la răstimpuri și să scrie la o masă într-un colț, așa cum făcea Jean-Paul Sartre la treizeci de metri de acolo, într-un caiet de școală și cu un stilou cu cerneală veritabilă, care păta degetele. Citisem Bestiar, cel dintâi volum de
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
nu sunt oare suficient de subiective? În cîmpul literaturii, toleranța (exagerată) poate fi precizată uneori doar cu întîrziere, avînd inițial alura comprehensiunii. E situația unor reputații pompate în exces, cum s-a întîmplat cu unii șaizeciști, afirmați după un exasperant răstimp de secetă, reduși treptat la dimensiuni mai rezonabile ori rămași... în așteptare. Iar spiritul critic, să zicem anticipativ, care nu rezonează într-un mediu orientat precumpănitor spre verdicte aprobatoare, nu pare a fi reacția unui căutător de noduri în papură
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
întinde de la frații Schlegel pînă la revoluția pașoptistă, și care mărginește un spațiu germanic de esență tare, la a cărui contemplare nu poți să nu rămîi cu un gust prodigios. Căci e ceva miraculos în izbucnirea atîtor spirite într-un răstimp atît de scurt. A le enumera e oțios: de la Fichte și Schelling pînă la Mozart și Schubert, de la Görres la Clemens Brantano, de la Franz Anton Mesmer (autorul teoriei eterului universal) și pînă la Carl Gustav Carus, panoplia paladinilor romantici e
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
de pildă micul accident logic care intervine între primele două secțiuni, cea de-a doua reinstaurând, de pe contrasens, ceea ce combătuse cea dintâi, anume tratarea sentimentului erotic ca sentiment erotic și nu ca alegorie a comunicării). Polemică, Ioana Bot, dă, la răstimpuri, adevărate lecții de scrimă ideatică. Ca de exemplu (momentul mi se pare, dintre toate, notabil) când deconstruiește o remarcă malițioasă a lui Călinescu. (Criticul afirmând că versurile „Troheu, spondeu, dactil, troheu/ Dulce mers-ai purpură iarăși visul”, din laboratorul Odei
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
nu? Personal, înclin să cred că n-ar fi fost rău ca toate grupajele din carte să conțină texte pe cât se poate scrise în cei trei ani de emulație. (Sau, în măsura în care datarea exactă a lor e dificilă, măcar într-un răstimp apropiat.) Dau un singur exemplu și pun o singură întrebare: unul din poemele lui Johann Lippet, intitulat, aici, Pe când familia mea își mai făcea seama (în traducerea lui Alexandru Al. Șahighian) se găsește și în Vânt potrivit până la tare sub
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
le-a stabilit cu unii dintre contemporanii săi din România și cu cei din exil, nevoiți să creeze în alte spații de cultură europeană. Și nu numai. Mărturiile unora dintre apropiați, interviurile sale, însemnările unor scriitori, precum și misivele primite, în răstimp de șapte decenii și jumătate, ni-l înfățișează pe D. Panaitescu- Perpessicius ca pe o autoritate științifică și morală de necontestat, care intuia, fără putință de eroare, valoarea estetică a unei opere literare. Epistolele trimise poetului, prozatorului și dramaturgului Mihai
Întregiri la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4711_a_6036]
-
cei doi poeți, ca un fel de cerc ce se-nchide în aparență doar, căci se multiplică în cerculețe și spirale. Ele se găsesc în partea a doua, compusă din zeci de mărturii, ordonate în 26 de capitole, culese în răstimpul celor două decenii, 1976-1996. Ele relatează episoade petrecute în diferite țări - Mexic și Statele Unite, Franța și Spania, Anglia și Israel, Italia și Austria. Mărturiile, în spirit camilpetrescian, sunt fișele unor „dosare de existențe”, prin care se înmulțesc vertiginos personajele romanului
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
Omagierea de către Academia Română a cărturarului și eruditului cercetător al artei românești, George Oprescu, cu prilejul împlinirii a 75 de ani. 7. Biserica ortodoxă celebrează pe Sfântul Gheorghe în ziua de 23 aprilie din calendarul bisericesc. 8. Președinte al Academiei în răstimpul 12 august 1948-23 decembrie 1959 era Traian Săvulescu, iar vicepreședinte - Ion S. Gheorghiu. 9. Mihai Eminescu - Opere. Volumul V. Poezii postume. Anexe. Note și variante. Exerciții &Moloz. Addenda & Corrigenda. Apocrife. Mărturii. Indice. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 46 de
Noi completări la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5365_a_6690]
-
că e îngrozitor, dar e adevărat. În schimb, în momentul acela am avut senzația certă că tocmai se întâmplase ceva. Ceva ce avea să-mi schimbe vieța. Nu putea spune câtă vreme a trecut, însă își amintea că, după un răstimp ce i se păru nesfârșit, și-a dat seama ca fata se scoală de pe bancă și pleacă. A privit-o pe când se îndepărta: era înaltă, ținea o carte în mâna stângă și avea un mers nervos și energic. Fără să
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
fascina, adăugă Martín, ca un abis întunecat și, dacă ajungeam la disperare, era tocmai fiindcă o iubeam și aveam nevoie de ea. Cum ne poate aduce în pragul disperării cineva de care nu ne pasă? Căzu pe gânduri un lung răstimp și apoi reveni la obsesia lui: se înverșuna să-și amintească (să încerce să-și amintească) momentele petrecute cu ea, așa cum îndrăgostiții recitesc vechea scrisoare de dragoste păstrată mereu în buzunar, chiar dacă ființa care a scris-o a dispărut pentru
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
monotonie ce amenință să fie ruinătoare. A-i pomeni unei ființe suficiente de sensul vieții e a atinge un diapazon pe care nu-l poate auzi. Dan Iacob e din regnul deficitarilor cărora pîlnia unui ideal i se închide la răstimpuri variabile, de unde crizele prin care trece. Neavînd o natură mistică care să-i permită crearea unei breșe directe spre numenul divin, Dan Iacob nu poate recurge la rețeta transfigurării în duh. Asceza îi repugnă, bigoția îl irită, și, în genere
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
1-4. (Inedit). Se publică nouă scrisori, extrem de interesante, fără nici o explicație și, evident, fără nici o notă. [Revelatoare e următoarea mărturie: „Fiindcă sunt întârziat cu răspunsul, privilegiați-mă, am întârziat, mă scuz, am aflat de cele ce-ați scris după un răstimp. Apoi, până la 1 sept[embrie] am așteptat publicarea, după aceea m-am uns cu mirul ei și-a „botezului literar", d[umnea] v[oa]s[tră] îmi sunteți nașul, vă sărut mâna... " Iași 23 septembrie] 1943]. Se face trimiterea la
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]