4,549 matches
-
gura lui David în legătură cu Iuda, care s-a făcut călăuză (odegos) celor care L-au prins pe Isus; căci se număra printre noi și a fost ales pentru slujirea (diakonia) aceasta. Așadar el a dobândit o țarină din plata nedreptății/răutății și căzând cu fața în jos (sau cu capul înainte), a crăpat pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele/viscerele (kaˆ prhn¾j genÒmenoj ™l£khsen mšsoj, kaˆ ™xecÚqh p£nta t¦ spl£gcna aÙtoà). și șlucrulț a ajuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o forță exterioară voinței umane. Cu acest sens termenul apare în tragedia greacă. Sensul evoluează spre intenție responsabilă, dar cu circumstanțe atenuante. Comentând un pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, în timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sens termenul apare în tragedia greacă. Sensul evoluează spre intenție responsabilă, dar cu circumstanțe atenuante. Comentând un pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, în timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
evoluează spre intenție responsabilă, dar cu circumstanțe atenuante. Comentând un pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, în timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răul se explică fie prin coruperea oamenilor de către îngerii răzvrătiți (Enoh etiopian), fie prin „inima rea”, adică printr-o anumită înclinație a intelectului omenesc către faptele rele (teză susținută în mai multe scrieri eseniene). Istoria duce cu ea aluviunile acestei răutăți. Ea va fi mântuită, curățită la sfârșitul veacurilor, care, pentru autorii textelor noastre, face semn de după linia orizontului. Omenirea se află pe ultima sută de metri. Ora scadenței vine implacabilă pentru nelegiuiți. Deși radicală, noua creație preia ceva din creația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
foarte multă vreme: „Neamurile coborâte din Seth cel drept nu au primit legături decât cu cei din neamul și din sângele lor și au rămas mult timp credincioși sfințeniei părinților lor și strămoșului lor comun, fără a se murdări cu răutățile și ticăloșiile neamului celui rău, care păstra în el sămânța necredinței” (Conl. 8,21); de aici și numele de „îngeri ai Domnului” (angeli Dei) pe care Biblia îl dă reprezentanților lui. Dimpotrivă, „fiii lui Cain” sunt numiți „fii ai oamenilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o floare roșie și... ha-ha! otrăvitoare pentru oameni! Cum poți fi tu asta?!" continuă smaraldul. Când a plecat furios de lângă El, diavolul s-a înțepat în picior și din sângele acela a ieșit otravă... floarea n-are nici o vină, doar răutatea..." reuși să mai șoptească trandafirul deșertului... Rușinat, smaraldul șopti și el: "Nici eu n-am nici o vină. Eu am stat cândva pe fruntea celui mai frumos înger pe care l-a făcut Dumnezeu. Dar care nu i-a respectat voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca să nu ți se întâmple ceva mai rău". Se uita la mine și știa. Să spun că mi-a părut rău ce rost avea ?! Am căzut la pământ și am început să plâng așa cum nu mai făcusem niciodată. Fiindcă nu răutatea celorlalți , nici suferința mea nu mă învinseseră, ci căldura acelui om inima Lui. Poate că ar trebui să tac, dar dacă tac, atunci ce-o să se aleagă de El? N-ați văzut cum L-au luat, de parcă era un tâlhar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se risipeau la fiecare pală de vânt și se închipuiau la loc, cu altă formă erau din cenușă, nu ?! -, copaci tăcuți și negri, prin care vântul nu foșnește și care niciodată nu dau flori (doar se știe spunea el că răutatea face pustiu în jur, mai rău decât focul) și tot așa... Acum însă, tăcea. Ne uitam la el și așteptam: eu cred că așa ca el ar fi arătat prințul fermecat dacă ar fi văzut. Și chiar el spusese, altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
De aceea, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi!" Iar de vindecat, nimeni nu I-a cerut să-i vindece, fiindcă nici măcar nu știau că sunt bolnavi de uitare. Iar uitarea, ca și răutatea, trebuie să și-o vindece omul, singur. Începând cu răutatea. Tăcuserăm amândoi. Furtuna se potolise. Deasupra noastră strălucea chiar Orion. Constelația Orion. Cu stelele spadei lui, închipuia o cruce. Ca aceea pe care o făcea bătrânul pe piept, când vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Tir și Sidon decât pentru voi!" Iar de vindecat, nimeni nu I-a cerut să-i vindece, fiindcă nici măcar nu știau că sunt bolnavi de uitare. Iar uitarea, ca și răutatea, trebuie să și-o vindece omul, singur. Începând cu răutatea. Tăcuserăm amândoi. Furtuna se potolise. Deasupra noastră strălucea chiar Orion. Constelația Orion. Cu stelele spadei lui, închipuia o cruce. Ca aceea pe care o făcea bătrânul pe piept, când vorbea cu tatăl nostru. Mă învățase și pe mine cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
învățase și pe mine cum se face. Și așa, cum mă uitam la cerul albastru și adânc, am făcut și eu crucea pe inima mea, așa cum tot cruce erau stelele de pe cer... Știam că te apără de uitare. Și de răutate. Mai ales de răutatea din tine. Și te face curat și bun pe dinăuntru, ca să te audă tata când ii spui : Tatăl nostru... Ce frate minunat aveam ! Și cât era de frumos... Știți, se numea Iisus și lumea Îi spunea Hristosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum se face. Și așa, cum mă uitam la cerul albastru și adânc, am făcut și eu crucea pe inima mea, așa cum tot cruce erau stelele de pe cer... Știam că te apără de uitare. Și de răutate. Mai ales de răutatea din tine. Și te face curat și bun pe dinăuntru, ca să te audă tata când ii spui : Tatăl nostru... Ce frate minunat aveam ! Și cât era de frumos... Știți, se numea Iisus și lumea Îi spunea Hristosul... * Trecuseră ceva zile de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai grele, spre bucuria maicilor care-o pârâseră și-ar fi vrut s-o vadă ajunsă cât de rău. Așa că-i ajunsese până peste cap, hotărâse să plece de la mănăstire, cu toate că își petrecuse acolo toată viața ei. Că unde-i răutate, bârfă, invidie e greu de trăit, oricât de răbdător și de iertător ai fi... Și uite-așa, își pusese la bătrânețe ("nu ești bătrână, tușico!" protestă Mariana) traista-n băț și se dusese să bată la ușa înalt prea fericitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dorina ? Dar Victor ? Să îl las singur pe Victor... Nu vrei să te desparți de el, hai ? Ai dreptate, merită... Acum știu prea bine că merită. Dacă te reîntorc la viață vei fi iar cu el... ", gândește cu o oarecare răutate spiritul Minodorei și un necunoscut sentiment o străbate. O fi gelozie ? Pot fi bântuite de gelozie chiar și spiritele ? Forma argintie a obosit și nu mai poate comunica cu cea violet. Spiritul Dorei este cuprins de un fel de letargie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și tăcerile pot iubi. A fost prima mea mare lecție de dragoste pe care am primit-o. 20 Am ajuns lume, lume și iar lume! de poveste. Mi se spune mai nou, în mediile mele artistice, grație glumelor lipsite de răutate ale amicei mele englezoaice, Sfânta lui Da Vinci. E de comedie, Z, toată istoria asta. Se simt obligați amicii să-mi spună că m-au zărit în colțul acela din dreapta-jos în Cina cea de Taină, chiar acolo, în fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-l pe mână așa cum o făcui eu câteva momente în urmă. Privi și ea fugitiv înspre mine, și mie mi se păru, căci mă privi și încetă din râs preț de o clipă, că mă privi și acuzator, și cu răutate. Parcă știa. Știa ce? În orice caz, nu am dorit să mă mai apropii de ea toată seara. L-am evitat până și pe Angi, pe care eram supărată foc. Cred că îmi și apăru roșu pe pomeți, și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
i-a fost răsplătită întreit de iubirea soțului, a fiicelor și mai ales a Ceciliei care-și sacrificase un an de studiu, nu din obligație ci din dăruire totală. Când ai astfel de sentimente, te simți un alt om, deasupra răutăților din lume, cu inima deschisă față de cei din jurul tău, fie rude, fie străini, gata să le sari în ajutor cu tot ceea ce le poți oferi, chiar numai și o vorbă bună, fără să aștepți nimic în schimb. La toate acestea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
am trezit din vis și-mi revin mereu în minte ca un ecou. Ce să fie? —Natalițo, trebuie să-ți pui toată nădejdea în Dumnezeu. Să lași dracu’, Doamne iartă-mă ( se bate cu palma peste gură) țigara, cafeaua, toate răutățile, să te rogi să te ajute Dumnezeu să te faci bine cât mai repede. Ce mă condamni așa, parcă numai eu beau cafea și fumez? Ce răutăți am făcut? — Știi tu câte le-ai făcut părinților tăi, de-a și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dracu’, Doamne iartă-mă ( se bate cu palma peste gură) țigara, cafeaua, toate răutățile, să te rogi să te ajute Dumnezeu să te faci bine cât mai repede. Ce mă condamni așa, parcă numai eu beau cafea și fumez? Ce răutăți am făcut? — Știi tu câte le-ai făcut părinților tăi, de-a și plâns tușa din cauza ta, cum l-ai blestemat pe Aurel, prietenul tău, că nu știu ce nu ți-a convenit, cum te-ai certat cu directoarea jignind-o deși
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Rămâne doar să anunțăm data. —Bani sunt? — Eu am ceva puși deoparte. —Grijuliule, vrei neapărat să ne unim destinele cât mai repede, dar pe mine m-ai întrebat...își dă cu palma peste gură rostind ultimele cuvinte și renunțând la răutățile ce le mai avea de spus, amintindu-și de cuvintele din vis. —N-am hotărât că în vara aceasta ne vom căsători, scumpa mea?o îmbrățișează Aurel. —Ba da, iubitule, dar am glumit ca să văd ce zici, îl îmbunează Natalia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
decât alții la dărnicii, atât. Cu toate acestea, el nu se supăra pentru astfel de vorbe, nu reușeau să-i aducă deloc atingere. Avea o fire suficient de tolerantă, încât, lăsând mult de la sine, să nu-l poată afecta nicio răutate venită din afară; nu se simțea defăimat și nici calomniat, de aceea, de altfel, ajungea rareori să fie ranchiunos. Totuși, când se întâmpla s-ajungă în situații delicate, el știa lesne să se apere, iar singura lui armă, atât de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu așa de mare plăcere și pentru faptul că se iveau momente când era absolut necesar, dar și pentru faptul că, pur și simplu, putea... Oricum ar fi, tot ce se poate spune este că, prin ironie, el înțelegea atare răutăți fine și tăioase, iar, după părerea sa proprie, ironia era o foarte bună modalitate de manifestare a inteligenței, „căci nu toată lumea este în stare să subjuge și să îngenuncheze fără ascuțișul sabiei, ci doar cu cel al limbii!”, spunea dânsul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acelora francmasoni că își va achita datoria curând, însă acea dată scadentă se prelungise deja prea din cale afară de mult. Iar timpul părea că trece cu o repeziciune uluitoare și parcă făcea așa aproape intenționat, ca și cum ar fi conspirat cu răutate, clipă de clipă, în defavoarea tânărului. „Traficanții dracului! Cât de nerăbdători mai pot fi și oamenii ăștia!”, își zicea el înciudat. Era pentru prima dată în viața lui, când nu-și putuse ține promisiunile față de cineva și, deși știa prea bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cuvinte, cele trei femei (nu-i așa, ce altă reprezentare mai bună a iadului vă puteți imagina, decât gurile vociferânde ale celor trei păcătoase?): ei bine, cum este deja de așteptat, o serie întreagă de cuvinte din sfera semantică a răutății, a înșelătoriei, a minciunii, a adulterului, a curviei etc. Bineînțeles, chiar atunci când bărbatul dă dovadă de iraționalitate, tot femeia este de vină: kanji pentru iluzie, incoerent, fals, lipsit de rațiune 妄 ne arată femeia 女 care, literalmente, îl "orbește" 亡
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]