1,050 matches
-
al Asăneșilor. Este posibil să fi coabitat cu fârșeroții care sunt aromânii cei mai de nord. Astfel se explică graiul meglenoromânesc cu influențe atât daco romane nord dunărene cât și aromânești - sud dunărene. Zona Meglen din Grecia a fost mereu răvășită fie de turci spre a obliga populația locală să treacă la mahomedanism fie de greci care Îi sileau să părăsească limba. După războaiele balcanice regiunea intră sub stăpânire grecească și În urma sângeroaselor represiuni populația emigrează În România sau În Turcia
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
acasă. Acesta fiind un road movie, se presupune că ea învață ceva din nefericirea lor, dar numai Dumnezeu știe ce singura învățătură care se desprinde din acest film, în privința nefericirii amoroase, este că e fotogenică. (Soția e cea cu șuvițele răvășite atît de estetic peste ochi.) în ultima parte, eroina se împrietenește cu o cartoforiță (Portman) și ea tot cu inima frîntă, dar de tatăl ei. Existența ei are la fel de puțină realitate ca aceea a polițistului și a soției sale. Ca
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Liniștită sub acest aspect, doamna Walter se duse să deschidă ușa bucătăriei. Și tresări îngrozită: focul era stins, domnea întunericul. Așa ceva nu se mai întâmplase niciodată, nici măcar în timpul războiului! În clipa aceea, două fete de la bucătărie, cu gătelile de duminică răvășite, năvăliră în refectoriu. Doamna Walter le fulgeră cu privirea: "Știți cât e ceasul?" "Dar, Doamnă, orașul e dat peste cap. Se încaieră pe străzi și tramvaiele nu mai merg!" Ce tot spuneți voi acolo?" "Ba e-adevărat. N-ați auzit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se înmânează 403 manuscrise românești vechi. Un vapor venind de la Odessa și acostat la Constanța a avut lăzile și baloturile menționate și osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir. Deschiderea și verificarea conținutului lăzilor și baloturilor au produs stupoare: ele erau violate și răvășite, plicurile desfăcute și desigilate, actele instituțiilor amestecate cu actele persoanelor particulare. În locul documentelor de arhivă s-au găsit hârtii nesemnificative și fără valoare. Pentru credibilitate redăm câteva aspecte din chiar raportul lui Mihail Ostrovski, ministrul plenipotențiar al U.R.S.S. la
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
vreo 15 minute, până este găsit și trezit estonianul Karl Martin Sinijarv, bravul „cavaler” cu care luptasem în turnirul de aseară. Lumea s-a enervat destul de tare așteptându-l, mai ales rușii Varlamov și Kuraev, dar când a apărut vinovatul - răvășit, somnoros, absent - rumoarea s-a potolit, orice comentariu ar fi fost tot pentru noi. Vorbesc cu Juri Ehlvest, un alt scriitor estonian, care-mi confirmă că Martin a exagerat cu băutura, ieri, la serbarea campestră. S-a și culcat foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nici măcar nu bănuiți? Așa, să-mi dați o sugestie... Nu, surîde neputincios blondul. Scot portmoneul din buzunar și trag din el trei sute, punîndu-le pe birou, în fața lui, sperînd prostește în sufletul meu să descopăr ceva, care să-mi limpezească gîndurile răvășite: Chiar nu știți nimic? Nuu, strînge el din umeri. Mi se pare că a strîns din umeri neconvingător, așa că mai trag din portmoneu și celelalte sute, care mai sînt acolo, vreo cinci, și le pun peste cele de pe birou: Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lipite de cheie, cu mîna stîngă rezemată de tocul ușii. Îmi vine să rîd: "am reușit deci!" Mă întorc spre cameră... Nemișcată, așa cum au lăsat-o brațele mele, Cristina stă întinsă pe pat, cu capul îngropat în pernă, buclele blonde răvășite, ochii închiși, brațele fără vlagă, căzute lîngă corp, picioarele desfăcute, iar fusta ridicată mult, deasupra genunchilor. Ochii mei o măsoară de cîteva ori, aștept o reacție din partea ei, dar nu-i văd decît pieptul mișcîndu-se ritmic și degetele mîinii stîngi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doamna Cristina. Intră în baie, o zăresc prin ușa întredeschisă cum deschide apa rece, se spală de cîteva ori pe ochi, se șterge în fugă cu un prosop, își aruncă privirea în oglindă să se convingă că nu-i prea răvășită, apoi iese, parcă mai înviorată. Să te conduc pînă la lift, îmi spune, apoi deschide ușa, iese și se întoarce spre mine, rîzînd ușor: M-am spălat pe față nu atît din cochetărie, cît mai mult pentru a-mi alunga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
adresează persoanei de lîngă mine: Cu ce vă servim? Aș vrea ceva.... vreun calmant... pentru dureri de stomac, aud lîngă mine o voce de femeie care mi se pare cunoscută, în ciuda faptului că e precipitată. Întorc privirea: e Brîndușa; puțin răvășită, pieptănată în fugă, cu pardesiul strîns la piept și cu o eșarfă adunată la gît, să nu se observe că s-a îmbrăcat în grabă. Dureri de burtă, precizez eu. Nu? o întreb pe Brîndușa. Da, confirmă ea. O sticluță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
observat Bobo cu îngrijorare. Mai vvrei un ceai? Am clătinat din cap și i-am spus că trebuie să plec. Continuam să dârdâi. M-am sculat de pe canapea, mormăind un rămas-bun, și am pornit spre casă cu pași grei, complet răvășită. Cum de nu-mi dădusem seama de la bun început? Lui Eduard i se întâmplase exact accidentul despre care scrisesem eu! Așa, dintr-odată, pornind de la o simplă sugestie din partea lui Bobo, certificasem în scris o idee fictivă și absolut improbabilă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
învinovățea și ar fi vrut să dea timpul înapoi. Nu vrusese să-i facă vreun rău acestui om. Pur și simplu, atunci era speriat, i se părea că este încolțit, nici măcar nu se gândise, acționase ca omul înfricoșat. Cu sufletul răvășit de vinovăție, a coborât pe-o cărare tăiată în pajiștea abia înverzită. În vale se vedea satul, iar lui Zogru i se făcuse teribil de foame. Era un sat mic, își aduce aminte și-acum, în clipa în care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aflase treptat aceste lucruri; mai întâi, a sunat la ușă cu degetul întins al studentului pe care îl adusese până aici. Pe urmă, uitând de precauții, a intrat rapid în el, imediat ce a răspuns la ușă, dincolo de care a rămas răvășit și nedumerit, un student cu părul geluit. Apoi a aflat ce se întâmplase și tocmai după aceea a citit povestirea. Andrei Ionescu nu era deloc afectat de sentimentele lui Zogru. De îndată ce acesta îl părăsise, pentru el întâlnirea cu Giulia luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
abia reușea să-l vadă printre crengile unui măr. Apoi, bărbatul a intrat în casă, iar groaza a dispărut. Zogru și-a continuat drumul, înfipt într-un băiat care venea de la o audiție radiofonică. Ascultase muzică și era cu sufletul răvășit. Nu-și dorea nimic mai mult decât să aibă propriul aparat și să asculte acasă și, pe când își amănunțea visul acesta, Zogru a reușit să se liniștească. Dar nu putea să uite. În ziua următoare, a venit din nou acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era mulțumit că scăpase de el. S-a strecurat lin, alunecând pe marginea patului de spital, apoi s-a înălțat încet, cu gândul să iasă pe fereastră. Dar s-a oprit pe pervaz, când l-a văzut pe Bobo. Era răvășit și cocoșat, de parcă i-ar fi murit tatăl. Pentru Bobo, moartea senatorului devenea semnalul de alarmă mult așteptat. În mai puțin de-o săptămână, cadavrul a fost văzut și de medicii din spital și de cercetători, studiat ca la carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Din asociere de idei în asociere de idei, poftim unde am ajuns! Și pornisem de la descălecatul de pe pervaz al bietului domn Ciucurel. Să lăsăm deci aceste divagații și să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era buimac, răvășit, cu hainele în dezordine și palid. Privi cu ochi rătăciți la tanti Mery, contabila-șefă, și la Monica, secretara lui. Se încruntă și întrebă cu un glas răgușit: "Ce-i cu voi aici?". Cele două se uitară intimidate una la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
seară Înainte, de ambulanță și de doctor. Probabil că schimbase vreo două vorbe cu conștiinciosul, dar nu Întru totul demn de Încredere medic francez. Nici măcar nu era nevoie de avertismentul lui; dacă arunca o singură privire la fața mea boțită, răvășită, nenorocită, În penumbra premergătoare zorilor, pe terasă, se lămurea pe deplin. Rosamund, speriată, era bucuroasă să plece. Fața ei pal‑smeadă se Întorsese spre Boston, cu miile lui de doctori. Ea receptase mesajul: a rămâne pe insulă Însemna moarte curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mare. Acum din vechiul târgușor de odinioară nu mai rămăseseră decât vreo cincizeci de casă urcate pe versantul dealului ce mărginea șesul. Din clasa unde învăța Niculae nu se auzea nici un zgomot. Trase ușa cu putere îi intră cu chipul răvășit de îngrijorare în clasă. Învățătoarea rămăsese încremenită, cu niște ochi rotunjiți de mirare pe fața ei de femeie aproape de pensie, copiii care până atunci scriau ceva pe caiete se opriră toți din scris ca la o comandă privind și ei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-și închipuise vreodată că va fi. Lăsă băiețelul acolo și alergă în casă în fața oglinzii mari din holul de la intrare. Nu, nu era așa, era tot tânără, doar avea numai treizeci și cinci de ani, era doar cu un chip răvășit. Se rușină de acest impuls de o clipă de a veni în fața oglinzii, poate nu se cădea, poate era o profanare a amintirii celui mort nu de multă vreme, știa acum că viața ei până va arăta așa cum i
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
copile, ce-ai pățit? Ea suspina, încercând să-și adune cuvintele care să-i exprime mâhnirea. Bărbatul lăsă buchetul jos, se întinse în pat lângă ea, o întoarse cu fața spre el și-o lipi de pieptul lui, aranjându-i buclele răvășite. Luana, vorbește-mi, spune-mi ce-i cu tine. Fata îl strânse cu putere în brațe, fericită să-l aibă aproape și încercă să-l facă să înțeleagă cât de mult suferea așteptându-l, cât se săturase de acele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aruncaseră o privire, iar el îi propusese să meargă la el acasă. Nieve nu mai fusese niciodată atât de copleșită de dorință. Dar pe Aidan pur și simplu trebuia să îl aibă. Nu exista altă cale. Așa că, întinsă pe patul răvășit din apartamentul lui, lăsându-l să-i smulgă hainele, se lăsă în voia instinctelor fără să se gândească la nimic și la nimeni, cu atât mai puțin la Darcey McGonigle. Fusese o partidă de sex furtunos, fix pe placul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe Goroza, ordonă el. Goroza Își priponea calul de o salcie, la marginea terenului. Răspunse imediat la apel, spunând: — Tocmai mă gândeam să mă duc la el. Își șterse calm sudoarea de pe față, Își aranjă gulerul și-și netezi părul răvășit. Goroza luase o hotărâre. — Stăpâne, Îngenunche el, vorbind cu un calm hotărât, mă tem că adineaori am fost cam insolent. Contururile feței lui Nobunaga se Îmblânziră. — M-ai alergat bine. Când ai găsit un cal atât de frumos? Cum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
arată ce sentimentali sunt, de fapt, războinicii dușmani. Probabil că s-au săturat de lunga campanie, au pus mâna pe cine știe ce cântăreață din sat și Încearcă să se distreze. E de neiertat ca niște luptători să aibă mințile atât de răvășite. Sufletele de oțel și piatră ale adevăraților războinici nu sunt așa de slabe! În timp ce vorbea, toți oamenii Își reveneau, pe rând, din reverie. — În loc de a asculta aiureli din-astea, fiecare om să-și păzească postul. Aceste castele sunt Întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ajungând acum la vreo șapte-opt pași mai Încolo pe coridor, aranjându-și gulerul și netezindu-și părul. Stătea prosternat atât de jos, Încât atingea cu pieptul lemnul podelei. Încercările lui Mitsuhide ca până și Într-o asemenea situație să nu arate răvășit nu prea puteau fi văzute Într-o lumină favorabilă, iar picioarele lui Nobunaga porniră, din nou, Înspre el. Dacă Ranmaru nu l-ar fi ținut de mânecă, era cel mai probabil ca podeaua verandei să fi răsunat din nou. Ranmaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vîrtejuri de mînie începu fără-ncetare să rostogolească Mereu în jur, si sulfuroasa spumă ticsita ridicîndu-se, 210 Se așternu, Iaz luminos și lucind limpede, Alb că zăpadă. Uitare, amuțire, trebuința, închise-n lanțuri ale minții, În fiarele de gheață micșorîndu-se, răvășit, rupt de vecie, Los fiarele și le bătu, cuptoarele-și încinse, Si a vărsat de fier sudoare, sudoare de arama. 215 Fără odihnă nemuritoru-ncătușat, plin de durere ridicîndu-se, Îngrozitoare cazne îndurắ, pîna ce-o bolta, sălbatică, pletoasa, i-a-nchis
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lor pierzare, de astfel ar putea cumva să-ndepărteze Deznădejdea-i, chiar dacă prețu-ar fi tot ce respiră. Astfel în templul Soarelui el își sfinți cărțile De fier și de arama, argint și aur247, citînd ne-ncetat 140 La miriade de răvășite spirite; prin univers Ei răspîndit-au cuvintele mortale, Femeia-Întunecată absorbind Enormele Științe-ale lui Urizen, vremi după vremi cumplită Nimicire explorînd-o. Și ea zise: "O Urizen, Prințe-al Luminii, Ce groaznice cuvinte Urechea-mi slabă o străpung! și ce omeți lăsîndu-se în jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]