867 matches
-
cu „Crillon” și cu Michael Jackson? Abe a râs și mi‑a răspuns că nu știe nici el. Era doar ceva ce‑i trecuse prin cap. Acolo, sus, glasurile ascuțite ale fanilor - adolescenți parizieni, băieți și fete, strigând la unison - răzbeau amplificate de zgomotele autobuzelor, camioanelor, taxiurilor. Acest spectacol istoric alcătuia fundalul nostru. Petreceam clipe agreabile la cafea. Ravelstein era bine dispus. Totuși, vorbeam cu glas scăzut pentru că Nikki, partenerul de viață al lui Abe, dormea Încă. Nikki avea obiceiul, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
păr de cămilă, stătea Întins pe șezlong, admirând și explicând noul echipament - și râzând de ignoranța profanilor. Dar nu era În formă și apăsa Întruna butonul care amuțea sunetul, pentru a se face auzit. Până la urmă, Însă, oboseala l‑a răzbit, iar Nikki l‑a ajutat să se ridice și l‑a condus În dormitor, scuzându‑se: - S‑a obosit prea tare. A crezut că poate să sară peste siestă, și uite că n‑a putut. Muțenia aparatului video și Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
i să dăruia visătoarei complet și adânc, producându-i delicii verticale. Alteori visa cum curge sângele prin rețeaua de vase. Alteori altceva. De fiecare dată visul o purta în căptușeala acestei lumi, nici înăuntru nici afară, unde toate figurile știute răzbeau altfel și erau dulci și pline de miez. Profesoara Martinescu regretase în tinerețe faptul că nu putea împărți fructele acestea cu nimeni, dar îmbătrânind nu se mai frământa atât. Inexprimabilul chiar asta e. 5 februarie Iulia privește pe fereastra sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
destul ca omul să nu-și piardă încrederea. Și Iulia mulțumește în gând pentru soarele care chiar din depărtarea iernii și de dincolo de nori și prin uși de metal și turnuri și printre colțuri și prin geamuri nespălate uite că răzbește, răzbește până aici. Nu-i e frică, dar fără lumină i-ar fi. Încă din copilărie o îngrozește acel întuneric cumplit în care nu știi dacă tu ai orbit sau lumea a dispărut. La ei acasă, la Posești, mama îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ca omul să nu-și piardă încrederea. Și Iulia mulțumește în gând pentru soarele care chiar din depărtarea iernii și de dincolo de nori și prin uși de metal și turnuri și printre colțuri și prin geamuri nespălate uite că răzbește, răzbește până aici. Nu-i e frică, dar fără lumină i-ar fi. Încă din copilărie o îngrozește acel întuneric cumplit în care nu știi dacă tu ai orbit sau lumea a dispărut. La ei acasă, la Posești, mama îi lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să mănânc șnițele pe vremuri ca astea pe care le trăim. Nu vreau să te influențez, dar dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre capătul celălalt al părculețului, spre stația autobuzelor pentru stadion. De pe banca pe care se așezaseră, singura mai ferită de duhoarea răzbind dinspre cabinele acelea, urmăreau cum vidanjorul își desfășura ustensilele. O întreagă aparatură pentru golirea haznalelor, printre care un dezinfectant cu microunde și o instalație de determinat cantitatea de freoni din cabine. Își puse apoi un fel de mască chirurgicală, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Yaman Jo nu vor putea crea vreodată o alianță (mai ales că Jo i-a violat și sugrumat șerifului singura fiică), așa că nu se temea de un atac conjugat. A așteptat, încrezător în superioritatea forțelor sale, până când foamea îl va răzbi pe unul din cei doi. Putea într-adevăr să fie mândru. Controla toate intrările și ieșirile din Whipie, având asigurată calea spre export și aprovizionare. Dublase producția de bere și aranjase să o vândă pe piața neagră. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acest gen; ei luptă cu încordare și-ar putea muta și munții! Dacă, mă înțelegi, ar avea puterea... glumi Victor parțial serios. Se așternu o muțenie gravă între ei; doar tușitul suferind al Odettei și vijelia fuzionată cu ploaia o răzbeau. Triluri de clarinet dănțuiau armonios... Hm! izbucni Ion, ignorându-i pe amândoi. Ce a mai rămas de făcut azi, după părerea ta, Celia? se adresă gentil, schimbând brusc tonul, sclipindu-i ochii. Zic să ne ascundem! Da, da! Când eram
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
nici un dubiu că intrasem deja În rol și eram tratată ca atare. Pentru mine fusese până În acel punct Șaman 93 doar un joc, pentru el - nu. Iar instrumentul lui se Înzdrăvenise deja, incitat de refuzul meu neașteptat. Din camera alăturată răzbeau chicotele și gângurelile Catincăi și ale Brunetului ei, care se vedea că nu pierduseră timpul. Atașamentul față de propriul ego devine un basm În clipa În care ai În față un mascul feroce care așteaptă să fie satisfăcut. Am râs și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Își Înșurubează propriul tunel de mister În Întinsul strălucitor, imaculat al Canadei. mă trezesc bătând la ușa Danei. Dana e studentă la fizică și a sosit odată cu mine. Nu zâmbește niciodată, are mereu o mutră acră și chinuită. De la ea răzbește Întotdeauna un damf de țigări Carpați. Din când În când mă invită la o cafea și-mi povestește, proba- bil ca să se autoîncurajeze, despre viața mizerabilă pe care o ducea În țară. Dar de fiecare dată o podidesc lacrimile pentru că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
astrele În mână se Învălmășesc laolaltă În durerile facerii lumii, până când Întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și Înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească prin stratul gros de gheață care Îmi Înconjoară astăzi sufletul. Ce s-a Întâmplat cu propriul meu Început ? Cu propriile mele visuri ? Cu visurile tuturor oamenilor de când erau copii ? Ce forță male- fică ne ține Încă prizonieri Într-o lume
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai avut nici un dubiu că intrasem deja în rol și eram tratată ca atare. Pentru mine fusese până în acel punct doar un joc, pentru el - nu. Iar instrumentul lui se înzdrăvenise deja, incitat de refuzul meu neașteptat. Din camera alăturată răzbeau chicotele și gângurelile Catincăi și ale Brunetului ei, care se vedea că nu pierduseră timpul. Atașamentul față de propriul ego devine un basm în clipa în care ai în față un mascul feroce care așteaptă să fie satisfăcut. Am râs și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
își înșurubează propriul tunel de mister în întinsul strălucitor, imaculat al Canadei. Mă trezesc bătând la ușa Danei. Dana e studentă la fizică și a sosit odată cu mine. Nu zâmbește niciodată, are mereu o mutră acră și chinuită. De la ea răzbește întotdeauna un damf de țigări Carpați. Din când în când mă invită la o cafea și-mi povestește, probabil ca să se autoîncurajeze, despre viața mizerabilă pe care o ducea în țară. Dar de fiecare dată o podidesc lacrimile pentru că i
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
astrele în mână se învălmășesc laolaltă în durerile facerii lumii, până când întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească prin stratul gros de gheață care îmi înconjoară astăzi sufletul. Ce s-a întâmplat cu propriul meu început ? Cu propriile mele visuri ? Cu visurile tuturor oamenilor de când erau copii ? Ce forță malefică ne ține încă prizonieri într-o lume de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se măsoară în bani. Am elevi care lasă la cafeneaua din fața școlii mai mulți bani decît salariul meu pe o zi! Într-o oră... <victor37>: cred. Și totuși, fără educație nu poți face nimic. trebuie să fii bine educat ca să răzbești <sys>: unii bogătași abia știu să semneze <victor37>: unii. Majoritatea au școală - chiar dacă e cea de partid. Și perioada agonisirii galopante se apropie de sfîrșit. ai nevoie de diplomă <sys>: vrei diplomă? Cu destui bani, poți avea ce diplomă vrei
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nu glumi, continuă și mai exaltat Felix, sărutând genunchii fetei ușor, nu vreau să cred că m-ai înșelat, că te-ai jucat numai cu mine. Vreau să fii a mea mai târziu, când vei porunci tu. Voi munci, voi răzbi în viață, dar cu tine și pentru tine. Tu te-ai jucat, Otilia, nu mă iubești cu adevărat! - Nu, Felix, nu m-am jucat, te iubesc, dar și eu te iubescîn atâtea feluri, încît nu pot să analizez acum cât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înțeleg ca tovarășă a aspirațiilor mele, ca unscop în același timp al tuturor sforțărilor. Unei femei i-aș închina totul. - Idealul tău, Felix, e foarte frumos, zise Otilia, netezindu-iparul, după ce i-l încurcase, e un ideal de tânăr care va răzbi în viață. Pot să zic că-l înțeleg. Însă, dacă femeia nu e la înălțimea ta? - Nu pricep, nu-i cer nimic. - Felix, nu cunoști bine sufletul feminin. O fată admiră untînăr cu gânduri serioase, dar se obosește și adesea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Alimentara... care înțepenea și percuta, pe brânci, să-i aducă lui meșterul Calistrat kilogramul lui de vin pelin, din care ăsta își extrăgea învățăturile lui despre strung... De abia peste doi ani și-a dat săracul seama că nu mai răzbea să se culce deodată cu toate matracucile Operei, care îndruga vocalize. Și că pe deasupra României plana serios pericolul ca ori să se desfințeze Opera, ori să se desființeze meșterul Calistrat. - Ce mă face să presupun că s-a desființat Opera
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i s-au destupat sinusurile... Din acea clipă, m-a tratat de parcă i-aș fi scăpat un copil de la înec. "Plecasei câine surd la vânătoare, ochiosule... Fără sfat de taină, case conspirative, adrese, manuscrise, sextant, mai departe de Otopeni nu răzbeai. Pentru a nu fi amăgit și sfârtecat prin Preschimbările de Șapte Zile ale Bucureștilor, o călăuză te va purta în locurile vii ale orașului. Te va scoate în traseele secrete. Și te va depune pe linia subțire, nepericuloasă, dintre două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
perfect și că, prin puterile textului sacru, va guverna, o anumită vreme, lumea, înainte de a dispărea și el, ca persoană, și textul... Eram atât de neconsolat pe chestia asta, încît mă ustura în cot. Polizam destul de șucărit deci, că nu răzbeam să guvernez nici la masa mea, reperând între timp stârpitura cum se insinua languroasă către mine, dar nereperînd-o când, iute de labă, mi-a slobozit tinicheaua în halbă. Nu l-am cârpit. Mi-a demonstrat chiar atunci, în stolul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înscrise profi pe banda imaginară, hârjâind aproape locuințele de pe dreapta. Însă, chiar înainte cu 50 de metri înainte de-a călca sub anvelope umbrele Căminului de nefamiliști de pe stânga, mirosurile fermentate din luleaua strigoiului umplând până la refuz interiorul taximetrului, îl răzbiră. Încheieturile i se înmuiară ca apa. O fiertură de febră și amețeală îi fu slobozită în față. Taximetrul i se scurse, ca o basma, printre coastele grătarului gurii de scurgere. Mașina îi circulă, i se păru, două ore, ca un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și-n clipita în care se urni pentru a-l străbate, se pomeni cuprins, din spate, peste piept, cu un soi de băț, iar cu căușul palmei celuilalt braț al atacatorului fu pișcat de fund. - Ce-o să faci tu, surioară? răzbi o adâncă îngrijorare din glasul milițianului ce dormitase până atunci după ușă. Ce-ai să faci tu, dacă te-oi ciupi de aici până aici?! Uite ce chestiuni îl frământaseră pe ăsta. - Te bat până vomiți, îl lămuri cu simplitate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de nu se poate descleia din patul acesta de boală, să-și sfâșie pijamalele de pe buci și, doar în nădragii de uniformă de liceu și într-o geacă, să-și croiască pârtie prin fundul gospodăriilor de pe lângă Șoseaua Olteniței și să răzbească neobservat până către străduța binecuvântată Radu Calomfirescu, peste care parcă mai picase o dată (era vis sau nu, dar cât se 377 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu. Nu puteai. Mai ales că Doru, în afară de nepăsare și plictiseală, imediat după ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lungi și mândre pe gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite. Se auziră cocoșii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele cailor. Într-o parte se deslușeau câteva străzi înguste cu case joase. Când își adusese Grigore nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]