794 matches
-
Candia, Ceres din Eleusis, Juno, Bellona, Hecate. Noi nu respingem nici unul. Dacă tu ai întâlnit o manifestare a divinității și i-ai dat un nume plin de dragoste, de ce-ar trebui eu să-l interzic? E prostesc să ne războim numai pentru că folosim cuvinte diferite. Dar ce anume însemna numele „asemenea unei adieri de vânt“ pe care el îl rostise în prima zi, o singură dată, nu spuse. Germanicus se arătă contrariat, iar preotul răspunse cu o umilință ambiguă: — Templele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am traversat În adolescență, când, așa, din Întâmplare, am descoperit brusc că se poate muri; adică, la un moment dat, Într-o zi oarecare, poți să nu mai fii. Am fost complet răscolit. De ce am fost aruncat În existență, mă războiam eu cu Întrebarea hamletiană, dacă atât de ușor pot să nu mai fiu? Cine poate să se joace cu noi atât de sadic? A trăi este oare Întâmplarea cea mai banală cu putință dată omului? Mă frisona ideea că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu ortografie fonetică. Gata cu ce-urile! Să declarăm război ce-ului ! Za, ze, zi, zo, zu cu z, și ka, ke, ki, ko, ku cu kapa. Afară cu h-urile! H-ul este absurdul, reacțiunea, autoritatea, Evul Mediu, regresul. Război h-ului! — Va să zică sunteți și fonetist. — „Și“? De ce „și“? — Păi și anarhist, și esperantist... — E totuna, domnule. Anarhism, spiritism, vegetarianism, fonetism..., e totuna! Război autorității, război dezbinării limbilor, război materiei ordinare și morții, război cărnii, război h-ului! Cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vrea să urce la cer. Dar tu o vei locui? O va locui cineva? E aproape poezie ce faci. Dar ține cont că eu efectiv asud lîngă realitatea morții și, crede-mă, un om în care moartea și viața se războiesc emană mirosul dezastrului.“ V. tînăr și-a considerat infirm prietenul reproșîndu-i că, îngrozit de propriul său vis, e prins pe vecie în realitatea feliei sale de pîine. Dar iată că din spațiul licăritor al vitraliului, ca dintr-o altă lume
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
comportam ca un copil, eram excesiv de sensibilă și de alintată. Am început să mă lupt să-mi croiesc drum către ieșire, încărcată cu un copil, sacoșe și cantități uriașe de resentimente, străduindu-mă să par demnă și nepăsătoare în timp ce mă războiam cu mulțimea care nu se lăsa clintită. Simțeam ochii lui Adam ațintiți asupra mea, dar am refuzat să-l privesc la rândul meu. M-a prins din urmă înainte să apuc să fac doi metri. Ca să fiu sinceră până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de la gardianul local. Am intrat și am ieșit din jumătate dintre casele de aici. Marylebone nu mai are secrete pentru mine. Ai crede că oamenii s-au obișnuit să mă vadă scotocind prin jur - dar, nu. Cineva m-a văzut războindu-mă cu un lacăt, și a chemat poliția. A zis că o femeie care „arăta evident a străină“ Încearcă să intre cu forța Într-o casă. Nu știu dacă nu m-a confundat cu o nazistă sau cu un refugiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
către parcare, cu poșeta săltîndu-i dezinvolt pe șold. Îmi făcu de două ori cu mîna, În mod clar chitită să-mi rețină atenția. Deja Îl invidiam pe Frank că reușise să ajungă la sufletul acestei tinere doctorițe imprevizibile. După ce mă războisem cu ea În patul lui Frank, Îmi venea foarte ușor să-mi imaginez cum am face dragoste. Mi-am Închipuit-o În secția de terapie intensivă, printre brokeri cufundați În comă și văduve cardiace, În intimitatea aparte a cateterelor și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
reactivitatea pupilelor, observînd ce aer zăpăcit avea și cum scăpase de două ori stetoscopul pe jos. În pofida Îngrijorării sale, mă simțeam mai În puteri decît m-aș fi așteptat. Atacul Îmi revigorase Încrederea fleșcăită. Timp de cîteva momente disperate, mă războisem cu un individ care se prea poate să fi fost vinovat de moartea soților Hollinger. GÎtul meu purta amprenta mîinilor care duseseră În interiorul conacului sticlele cu eter. Sătul de gulerul ortopedic și de fotoliul din piele moale, m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nimic, domnule Învățător. Dacă ar fi fost altfel... cum „altfel” nu știam, aruncasem și eu o vorbă. CÎte vorbe n-aruncă omul... Acum... Cine știe? Eram uluit. Dacă și Lung e arestat, Îmi spuneam, dacă pînă și cu Lung se războiesc...Tatăl Anei rămase la rîndul lui uluit, Însă nu de cele Întîmplate, ci de neputința mea declarată, pe care n-o Înțelegea. El socotea rostirea neputinței mele ca fiind mascarea inabilă a unei desolidarizări de lumea lor uitată În cîmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Îmi voi aduce aminte de acele seri. Adică de tine, de noi doi - dacă-ți mai amintești, căci știu că judecătorii au memorie scurtă - de vocea ta venind din insatisfacții și revolte, tu contra ta și amîndoi Împotriva destinului. Te războiai cu tine, ca două ființe față-n față; pînă la urmă mi-ai transmis și mie neliniștile tale fundamentale, și mă uitam În ochii tăi dilatați și rotunzi pînă ce draperiile imaginare ale timpului Începeau să tremure În bătaia destinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
amintește și faptul că "cel care a impus... formula Ťîntre credință și tăgadăť (fără oscilează, care e adaus apocrif) este criticul Șerban Cioculescu", după care, în concluzie, citim: "Un lucru e cert: nu tăgăduiești, nu contești, nu negi Inexistentul, te războiești numai cu ceea ce există. Paradoxal, pentru tăgadă e nevoie de prezență, de credință." Dacă noi am ridica puțin ștacheta, am putea parafraza: nu te tulburi, nu te frămânți, nu afirmi și nu tăgăduiești când nu știi ce nu știi. Până
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
precum și alte scrieri ale autorului din acea perioadă, de exemplu, Proiect pentru o revoluție la New York. Robbe-Grillet a avut un rol decisiv în impunerea "noului roman", înzestrat fiind cu un adevărat talent teoretic. Până la venirea lui Ricardou, el s-a războit cu criticii care nu acceptau această schimbare a canonului cerută de noii romancieri. Nici Pinget, nici Claude Simon pe care îi putem prefera ca romancieri lui Robbe-Grillet nu avea vâna lui teoretică. De aceea s-a și făcut cunoscut în
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
nu erau pregătiți, că voiau neutralizarea teritoriului ș. a. ș. a. Si noi ne aducem aminte de inepția d-lui Nicolae Ionescu, ne aducem aminte de ministrul Slăniceanu, care strângea soldații când era a pace și le dădea drumul când era a război. Ne aducem bine aminte că liberalii, veniți la putere în urma flămîngiunii lor, n-aveau nici plan, nici idei, nici credit; c-a făcut tocmai contrariul de ceea ce promisese; că din prieteni turcilor s-au făcut dușmani lor; că din contrari
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tăria noastră. La intrarea sultanului Mohamet în Țara Românească contra lui Vlad Țepeș Voievod se afla între ostașii lui și un sârb, anume Constantin Milialovicz de Ostrovița. El ne spune că pe atunci opinia publică era că oricine s-ar război cu românii, chiar să-i învingă, numai pagubă are. Aceasta-i foarte natural, pentru că românii nu sânt popor cuceritor, de aceea și apără ce-i al lor cu îndărătnicie, pentru că ce au cu drept au și al lor este. Oricând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
numit, în altă parte, "complexul sfâșierii", ajuns la ultimele consecințe în Basarabia, unde previziunile sumbre ale lui Mircea Eliade s-au împlinit, punând în primejdie însăși ființa națională. Dar ceea ce vreau să spulber este iluzia post festum a optzeciștilor că războindu-se cu protocronismul, s-ar fi războit cu partidul comunist. Nici vorbă de așa ceva. A fost acolo un bizar amestec de rivalități între grupuri literare, încurajate din umbră de către ideologii oficiali. Nu întâmplător sprijinitorul direct al postmoderniștilor textualiști a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la ultimele consecințe în Basarabia, unde previziunile sumbre ale lui Mircea Eliade s-au împlinit, punând în primejdie însăși ființa națională. Dar ceea ce vreau să spulber este iluzia post festum a optzeciștilor că războindu-se cu protocronismul, s-ar fi războit cu partidul comunist. Nici vorbă de așa ceva. A fost acolo un bizar amestec de rivalități între grupuri literare, încurajate din umbră de către ideologii oficiali. Nu întâmplător sprijinitorul direct al postmoderniștilor textualiști a fost Gogu Rădulescu, rămas fidel vechii orientări cominterniste
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
triumf al lui zombie, ca și în cazul exceselor postmoderniste asupra cărora ne-a atenționat Alain Finkielkraut. De aceea, Zerzan iese din ethosul transmodernist pe care pretinde a-l sluji, postându-se la antipodul acestuia. Transmodernismul nu are a se război cu nici unul dintre curentele literare și culturale, cu atât mai puțin cu limbile pământului, cu arta și cultura, în genere. Transmodernismul vede în logos, în întoarcerea la sacru, șansa viitoare a umanității. Nimic mai străin de transmodernism decât radicalismul zerzanian
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
știință, fie în cultură, în general. Exclud bănuiala că a vrut să rămână în modă (cum o fac mulți care se declară postmodernisști, dar n-au nici în clin, nici în mânec cu asemenea "canon"), fiindcă tocmai cu moda se războiește scriitorul. Probabil, singura concesie postmodernistă pe care o face Constantin Virgil Negoiță este renunțarea la semnele diacritice (în Împotriva lui Mango), ceea ce mi se pare o alegere comodă și iresponsabilă, chiar dacă și alții au renunțat la diacritice, fiindcă fenomenul poate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un asemenea caz. Merlin, Înțelept și iscusit vrăjitor, Îi Îndeplinește dorința unei femei de a avea un fecior mic cât degetul cel mare al bărbatului ei. Basmul Floarea și Florea prezintă o situație diferită: niște zmei cu care s-a războit Împăratul au jurat că, dacă va naște Împărăteasa o fată, ei o fură și o batjocuresc. Împăratul Încearcă să Împiedice acest lucru. De aceea, construiește un turn mare cu ziduri groase În care o ascunde pe domniță. Într-o zi
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
CNSAS (un editor, Realitatea TV, 21.IX.2006) - sensul era "să nu ne întindem prea mult cu discuția" Oamenii politici importanți se înțeapă pe această strategie. (R. Dumitrescu, Realitatea TV, 10.I.2007) - "se înțeapă din vorbe" De ce se mai războiesc politicienii pe chestia asta? (R. Dumitrescu, Realitatea TV, 11.IV. 2007). (b) substantiv dicendi: [...] vor să redeschidă discuția pe republică parlamentară sau prezidențială. (C. Drăgotescu, Realitatea TV, 31.III.2007) discuțiile pe această strategie post-aderare (R. Dumitrescu, Realitatea TV, 10
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
strânse, astfel încât eventuala lor deteriorare să nu poată genera un casus belli. În al doilea rând, aceste state trebuie să aibă suficientă putere pentru a evita declanșarea unui război între ele. Altfel spus, ele nu trebuie doar să nu se războiască, dar și să se abțină în mod voluntar de la folosirea forței și amenințării cu forța în relațiile dintre ele mai mult chiar, să nu conceapă ca ținând de posibil un conflict armat între ele. Componența unei comunități de securitate aduce
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
în termeni de putere, într-un mod rațional și egoist, și pe care le urmărește în vederea maximizării puterii și securității proprii. Aceste interese pot fi uneori conflictuale, ceea ce poate determina declanșarea de conflicte armate. De exemplu, în 1916, SUA declara război Germaniei pe baza faptului că politica sa era una inacceptabilă din punct de vedere moral. În realitate însă, miza și interesul Statelor Unite de a interveni în război au mers mai departe de atât: SUA încercase încă din vremea războiului americano-spaniol
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
am auzit ricoșeuri în turelă și când m-am uitat am văzut că trăgea din Palat. Am localizat, se trăgea de undeva de deasupra și de undeva de la etajul unu. Am deschis foc cu antiaeriană, cu 7,62, ne-am războit noi așa cam jumătate de oră. Ei trăgeau, noi trăgeam și când am văzut că nu au mai continuat focul ne-am oprit. A doua zi pe la 7,00, când am ieșit afară am văzut cum a venit unul și
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
că era data la care se comemorau niște ani de la ultimul asasinat... de marcă, petrecut în oraș, cel al lui Paolo Borsellino 32. Doar ideea că Palermo e Palermo și amintirea altui temerar, comisarul Corado Cattani, care smulsese nenumărate oftaturi războindu-se cu la piovra 33 și, câteodată, cu câte o inimă sensibilă, te fac să te înfiori un pic. Și poate poliția de pe străzi sau faptul că le zărești armele lăsate intenționat cât mai la vedere. În rest, Palermo e
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
căreia îi displăcea profund Andrei, de fapt toate prietenele mele aveau ceva de zis la adresa lui, tocmai pentru că nu-i agreau toanele, mă boscorodea tot mai des: băi, eu îl trimiteam pe ăsta la plimbare demult. Uneori ascultându-l cum se războia cu mine, în fapt cu un dușman nevăzut pentru că eu mă hotărâsem să nu-i opun rezistență în războaiele sale, oricât m-ar fi tentat să o fac și oricâtă dreptate aș fi avut, mă gândeam că se luptă cu
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]