14,968 matches
-
unor întâmplări care au copleșit-o, ea pare să fi găsit sprijin în bărbatul acesta matur, dar nu bătrân, cultivat și hârșit în ale vieții, aparent echilibrat, dar capabil de surprinzătoare elanuri erotice; imaginativ, uneori liric, dar căutând mereu temeiuri raționale pentru iubirea sa târzie. Nu-i place să se întrebe ce calitate a sa contează mai mult pentru Teodora. „Normal!” ar exclama un cititor tânăr. Știe că dotările sale virile („Am o vârstă, nu?!”) ar putea să o predispună la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cunoască la timp! Deși ajuns oarecum la „vârsta filosofiei”, înclină mai mult spre un hedonism păgân venind de undeva din lumea greco-latină. Hedonismul ar fi, spune P.H.L., un fel de exacerbare a plăcerii, ce nu exclude, totuși, un anume control rațional, astfel încât plăcerea să nu fie urmată de neplăcere. Ar fi cel mai la îndemână și mai „comod” principiu. Să văd mai departe dacă Profesorul își simplifică existența atât de ușor, deși se știe privit, studiat, cântărit, fie și numai de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din tot anul. Oare omul când ajunge la „solstițiu”? P.H.L. își vede eroul ca pe un bărbat aflat pe treapta superioară a echilibrului dintre rațiune și sentiment. (Binomul clasicist „funcționează” și la P.H.L.!) Profesorul a atins vârsta favorabilă unui control rațional al „instinctelor fundamentale”. Părerea scriitorului... După unele indicii, momentul în care începe să imagineze povestea Domnului R. și a Teodorei se plasează în preajma războiului, poate chiar în timpul refugiului românilor dincoace de Prut, după căderea Basarabiei (iunie 1940). P.H.L. avea în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a iubirii” - comentează P.H. Lippa. Și, într-o paranteză, își trimite cititorul în Atena filosofilor care l-au invitat pe apostolul Pavel, aflat în trecere, să le expună învățătura Mântuitorului. L-au ascultat până la un punct. Pregătiți în știința argumentației raționale, stăpâni ai tututor subtilităților logice, aceștia n-au putut accepta că omul poate să învie prin forța credinței și a iubirii de Dumnezeu. Fiind „fizicieni”, vedeau doar trupul, viața și moartea lui. „Știința” îi oprea să accepte adevărata înviere, aceea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
este valabil și pentru bărbați!”, gândește Profesorul R. „Masculul” se umflă în pene când constată că este admirat, dorit, fie și de o necunoscută. (Sau mai ales în acest caz?!) I-a mărturisit totul Teodorei, inclusiv acest gând parșiv care, rațional și sentimental, i se pare aberant. Dar trebuie să scape de el! Ea îl ascultă zâmbind și îl mângâie pe obraz, matern. „De ce rămân bărbații mereu niște copii?” „Da, bună întrebare! Oare de ce? Nu cumva pentru că adesea îi avantajează?” - o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
parcă, să-l obligi? Așadar, în ziua hotărîtă, de data asta a fost stabilită ziua de sîmbătă (11 august), pentru că duminică dimineața era programată o conferință la căminul cultural, ținută de doctorul Pompiliu Stănescu, despre "Importanța legumelor proaspete în alimentația rațională", unde erau obligați să participe toți elevii, dispoziție de la domnul Nicanor, tot grupul porni spre Piatra Domniței. Erau deci Ilinca, actorul Petrică Ciuraru, Vlad, Virgil, Tomiță, Nuțu și Bărzăunul. Încă nu s-a putut afla cum, dar mai auziseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
este, în comparație cu el, o caricatură." Iar Descartes afirma: "Cele mai profunde gânduri se află la poeți pentru că ei se folosesc de imaginație și entuziasm"; or, "entuziasm" însemnează a vedea și a trăi extatic în Dumnezeu. În adevăr, ce evaziune pur rațională, pur silogistică se ridică până la culminația spirituală unde are loc prin viziune și impuls transcendental zborul lui Hyperion spre Absolut sau Deschisul hölderlinian? Evaziunile marilor poeți, ale marilor creatori ai artelor sunt vii, și nu abstracte, împărtășite, pătimite, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se poate scrie poezie înaltă fără avea în spirit o insuflare de la zei. Ideea insuflării divine este reluată și de Cicero prin cuvântul furor, echivalentul "entuziasmului" elen; zeul alege pe cel pe care îl inspiră, lumina divină înlocuiește pe cea rațională. "Nimeni nu a fost vreodată mare fără suflul inspirației divine" (De natura deorum, II). În cartea sa Mathawi, poetul mistic Rumi, vorbește despre o mână nevăzută: "Mâna poetului este prinsă de o mână ascunsă, care vine din lăuntrul poetului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este în expansiune, iată! se petrece chiar sub ochii tăi? Mă rog, cum este chestia cu acel i, irațional, radical din minus unu și din alte minusuri ale existenței? De ce, te întreb, oricare gest uman ar avea o explicație absolut rațională și la îndemâna deștepților ca tine? Dacă omul a ajuns să raționeze, după ce s-a târât prin toate încrengăturile și clasele de viețuitoare, orice mișcare, orice pas al său nu pot fi decât expresia unei atitudini raționate și raționabile? Ceea ce îl
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
peste apa cu același nume) și să-ți amintesc motivul inițial al discuției noastre, deoarece mă paște impresia (este expresia... mioritică a lui Blaga al tău) că vorbim limbi diferite. Am spus, și o susțin în continuare, că o ființă rațională nu poate săvârși un act (uman, prea uman, fie și sinucidere) decât pe temeiuri raționale, chiar dacă are aici un amestec și inima (ba, aș zice, cu atât mai mult, dacă ai în vedere gândul lui Pascal : le coeur a ses
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mă paște impresia (este expresia... mioritică a lui Blaga al tău) că vorbim limbi diferite. Am spus, și o susțin în continuare, că o ființă rațională nu poate săvârși un act (uman, prea uman, fie și sinucidere) decât pe temeiuri raționale, chiar dacă are aici un amestec și inima (ba, aș zice, cu atât mai mult, dacă ai în vedere gândul lui Pascal : le coeur a ses raisons... ). Deci, cum să cred că porumbeii aceia s-au omorât din dragoste, dacă nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
suficient că m-ai făcut să plâng? Nu e, nu? Nu m-ai jignit destul, nu? Acum mă mai faci și nebună! Ești un porc. Aia ești. Un porc! — Dragă, potolește-te..., încercă el să îndulcească tonul conversației. Să fim raționali... țI-auzi ce prostie ai zis... E destul de îndulcită conversația acum? Este! Exact bomboana pe colivă. Ce vrei mai dulce decât atât?!) — Tu să nu mă faci pe mine isterică! Ai auzit? Eu nu sunt isterică! urlă ea contrazicând prin
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vesc cu noile mele obiceiuri. Lev Nicolaevici Tolstoi simțea cum i se zbârlește părul de pe picioare și, oricât încerca să găsească o explicație plauzibilă a acestei întâlniri, nu făcea decât să se împleticească și mai mult în ițele înnodate ale raționalului. Și să nădușească vizibil. Periculos de liniștită în mișcări și cu glas molatic, Anna trona peste grădina contelui și, cel puțin așa i se părea lui Lev Nicolaevici, i se adresa cam de sus. Dar rămânea de văzut de ce anume
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
inginer francez, de patru ori Prim-ministru al Republicii Franceze, în perioada decembrie 1879-septembrie 1880, când a deținut și portofoliul de ministru al Afacerilor Străine; ianuarie-august 1882; ianuarie-decembrie 1886 și martie 1890-februarie 1892. A scris, între altele: Tratat de mecanică rațională (1858), Despre analiza infinitezimală (1860 și 1881), Eseu asupra filozofiei științelor (1896), Chestiunea Egiptului (1905), Amintiri, 1849-1893 (1913). 80 Léon Gambetta (1838-1882). Om politic și de stat. Deputat (1871-1881) apoi președinte al Camerei Deputaților (1879-1881). Prim-ministru și ministru al
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fost chiar tu și poate nu aș fi crezut dacă nu ar fi fost atât de evident. - Încetează să-ți mai bați capul cu banalități, nimicuri. Tu trebuie doar să simți, să lași iubirea să vorbească. Tu ești mult prea rațională, analizezi mult prea în amănunt totul și-ți faci singură rău. Trăiește, iubita mea! Simte, lasă analiza, că trece viața pe lângă tine inutil. - Sfaturi, iarăși sfaturi. - Da, pentru că ai nevoie de ele. Nu mai fi încăpățânată! - Nu sunt, doar că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pregătită ca să-l primească; tavane înalte, cum se fac acum, iluminată, aerisită, antiseptică. Peste tot barometre, termometre, pluviometre, aerometre, dinamometre, hărți, diagrame, telescop, microscop, spectroscop, care pe unde vrea să-și plimbe privirea dă de știință; casa este un microcosmos rațional. Și se află în ea altarul său: o cărămidă pe care este gravată Știința, și de ea o rotiță montată pe axul său; întreaga parte a simbolicului, adică religiosul, cum zice don Avito. Capitolul III Deja avem copilul, subiectul, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu este mai sigur ca probabilul... Păcat că avem de vorbit în așa limbaje și nu în algebră". Și renunță să-l învețe prin legi, dar nu renunță să-l învețe să scrie cu ortografie fonetică, aceea a viitorului, unica rațională. Prima îndoială, dacă să opteze pentru q sau k, pentru guturalul forte, dacă scrie Qarrasqal sau Karraskal, dar lasă la sfârșit cu k pentru ca să nu abandoneze cuvintele kilometru și kilogram tradiționalul lor aspect științific. În plus, Kant, Kepler etc... începute
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
surâzător, dar cu un râs fals. Dumneata aici, pe câmp, Federico, dumneata? Șst! Dau ocol, pentru o vizită. În plus, îmi convine că pot să văd mai vine și aprecia farmecele unice ale orașului, unica reședință demnă de o ființă rațională, căci câmpul este al animalului uman. Apolodoro este distrat; nu poate rezista la cravata roșie a lui Federico, spongioasă și umflată, care îi strânge gâtul. Ceva melancolic, zice Apolodoro ca și cum ar vorbi cu sine însuși, monotonia... melancolia... Nu, răspunde Federico
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
extraordinar din știință și cunoaștere ce caracterizează societatea modernă, o societate a organizațiilor. Cea de-a doua caracteristică esențială pentru ființele umane este nevoia, capacitatea și privilegiul acestora de a lua decizii, de a alege între diverse alternative. Cu componente raționale și subiective (emoționale), complet noi sau rutiniere, deciziile ne caracterizează viața cotidiană din momentul în care alegem între a ne ridica din pat dimineața sau a mai lenevi puțin și până când ne hotărâm să încheiem ziua de lucru închizând cartea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
ziua de lucru închizând cartea, televizorul și/sau stingând lumina. Desigur multe dintre ele sunt repetitive, rutiniere și ca atare confortabile, în timp ce altele sunt dificile, noi, strategice, esențiale. Alegerile (deciziile) noastre sunt însă esențiale pentru a ne individualiza ca ființe raționale, caracterizate de liber arbitru, de capacitatea de a organiza, de a structura realitatea înconjurătoare, de a ne stabili scopuri, obiective și modalitățile prin care să le atingem. Fiind de acord că trăim cu toții în organizații pentru care putem opta (le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
organizație (Zamfir, 1974; Vlăsceanu, 1993; Jones, 1998; Zlate, 2004 etc.): Organizația presupune un grup de ființe umane. Există un scop sau mai multe scopuri explicit formulat(e), de obicei considerat(e) comun(e) membrilor organizației. Există o formă de structurare rațională, instituționalizată a părților componente ale organizației. Membrii grupului interacționează între ei pentru a-și atinge scopul comun. Putem reuni cele 4 condiții de mai sus, care mi se par esențiale, în următoarea definiție: Organizația este o formă rațională, instituționalizată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de structurare rațională, instituționalizată a părților componente ale organizației. Membrii grupului interacționează între ei pentru a-și atinge scopul comun. Putem reuni cele 4 condiții de mai sus, care mi se par esențiale, în următoarea definiție: Organizația este o formă rațională, instituționalizată de interacțiune a unui grup de persoane, justificată de interesul (sau pretextul) atingerii unui scop comun. Trebuie remarcate nuanțele din definiție referitoare la scopul comun care, deși ar fi de dorit, în realitate nu este asumat de toți membrii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
birocrația și teoria relațiilor umane. Ele au fost rezultatul acumulărilor din perioada revoluției industriale și s-au cristalizat la începutul secolului XX (primele două) și în anii ’30 și deceniile următoare (teoria relațiilor umane). Managementul științific clasic sau organizarea eficientă, rațională a muncii Obsesie a perioadei industriale, obținerea unei productivități cât mai ridicate din partea muncitorilor și-a găsit o primă bază teoretică în lucrarea-sinteză Principiile managementului științific publicată în 1911 de Frederich Taylor. Autorul, numit ulterior „părintele managementului științific clasic”, era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
unor stimulente care să-l facă pe acesta interesat de abordarea științifică a muncii. Principiul cooperării între muncitor și conducere și al diviziunii responsabilităților/muncii, astfel încât managerul să planifice și să repartizeze sarcini, iar muncitorul să le execute. Principiile organizării raționale, științifice a muncii au stat la baza dezvoltării productivității industriale rapide și a creșterii de productivitate prin apariția liniilor tehnologice organizate pentru produse de serie mare (banda rulantă). Unul dintre cele mai răsunătoare succese a fost utilizarea acestor principii la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
caracteristice unor emoții de bază sunt universale, fiind recunoscute în toate culturile: frica, mânia, tristețea și bucuria. Reacția organismului în anumite circumstanțe este în primă instanță emoțională pentru că informațiile de această natură se transmit la creier mai rapid decât cele raționale și de aceea se obține o primă reacție emoțională și numai ulterior (vorbim de fracțiuni de secundă) una rațională, logică. Goleman consideră că inteligența emoțională este rezultatul selecției naturale ancestrale a indivizilor care au supraviețuit pentru că au reușit să recunoască
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]