915 matches
-
organizare a lumii pe baze pașnice (Burchill, 2001, p. 32). Printre aceștia, o influență semnificativă au avut-o ideile politice promovate de Immanuel Kant în Pacea Eternă (1795) și cele economice promovate de Richard Cobden. În vreme ce Kant militează de pe poziții raționaliste pentru privilegierea democrației ca principiu alternativ de guvernare în primul rând internă, dar și externă, prin proiectul federalist propus, pentru Cobden, cea mai sigură politică de instaurare a păcii o constituie liberul-schimb, care la rândul său, promovează prosperitatea economică și
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
neoliberalismul, trec dincolo de ea. Anarhia nu înseamnă automat haos total și violență perpetuă, ci doar absența unei autorități centrale, superioară statelor. Deși recunoaște anarhia ca punct de plecare în înțelegerea politicii internaționale, raționalismul accentuează elementele de ordine existente. Astfel, autorii raționaliști (Bull în primul rând) încearcă să găsească răspunsuri argumentate la întrebarea pe care ei o consideră vitală: Există sau nu ordine în relațiile internaționale? Ulterior, ei pun problema formelor pe care le îmbracă aceasta, diferențelor existente între „ordinea” internațională și
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
rezuma pe cele mai importante trebuie să-i cuprindă, în primul rând, pe cei care consideră că încercarea raționalismului de a oferi o „a treia cale”, o via media între tradiția realistă și cea idealistă, creează confuzie și exclude literatura raționalistă din toate curentele teoretice importante, marginalizând-o. Mai mult, identificarea celor trei abordări ale relațiilor internaționale (hobbesiană, lockeană și kantiană) nu-și găsește reflectarea adecvată în literatura relațiilor internațioanle și în clasificările posibile ale autorilor ei. Prin cei trei „R
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fi înțeleasă și dezbaterea între neorealiștii și neoliberalii adepți ai alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina studiilor de securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Buzan și cel de „comunitate de securitate”. În perspectivă liberală, viziunea cea mai cunoscută în domeniu la nivelul întregului sistem este cea a „securității colective”, iar în termeni normativ-valorici, ideea kantiană a „păcii democratice” a fost mult detaliată. În ceea ce privește abordarea raționalistă, aceasta poate fi observată prin lărgirea înțelesului termenului de „regim”, instituționalizare a normelor cooperării internaționale, spre a putea cuprinde și preocupările de securitate. Constructiviștii postulează caracterul mai degrabă social decât material al structurilor sociale, ceea ce presupune că orice perspectivă este
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
trebuie să le respecte pentru a atinge un obiectiv comun. În cazul securității, regimurile funcționează ca mediu reglementat de discuții și negocieri prin care se încearcă reducerea neîncrederii și fricii reciproce. Funcționarea unui regim de securitate se bazează pe tradiția raționalistă groțiană ce afirmă necesitatea cooperării în atingerea unui obiectiv comun. Pentru aceasta nu este nevoie de un nivel foarte ridicat de încredere în ceilalți participanți, presupunându-se existența unor mecanisme de control reciproc al angajamentelor. Gradul de eficiență al unui
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
comun acord. Radu-Sebastian Ungureanu Comunități de securitate Instituțiile de securitate prezentate până acum aparțin unor orientări statocentrice ale relațiilor internaționale. În pofida diferențelor, balanța de putere, securitatea colectivă și regimurile au un important element comun: își au originea într-o concepție raționalistă asupra statelor, actori suverani care își definesc și urmăresc scopurile într-o manieră conștientă. Capitolul de față va fi dedicat unei instituții pentru a cărei interpretare, în forma sa contemporană, se apelează la concepția constructivistă. După cum s-a văzut în
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
multor elemente, precum relațiile dintre ele, referințele culturale comune, convingerile și practicile politice democratice ș.a.m.d. Apariția unei comunități de securitate este, în abordarea constructivistă, rezultanta mai degrabă neintenționată a conjugării unor factori materiali, precum cei folosiți de concepțiile raționaliste, cu factori de ordin cultural și instituțional. Dezvoltarea comunităților de securitate Marele merit al cercetării echipei conduse de Deutsch este faptul că a ridicat problema posibilității instituționalizării unor relații care exclud violența între actori suverani, identificând la nivel empiric - și
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pare să se fi înfiripat treptat în Occident începănd cu secolul al XIV lea și pănă astăzi; este vorba de o negare care nimicește idolii mentali identificați cu Dumnezeu, fără să-i înlocuiască însă cu alt adevăr revelat. Absolutizănd caracterul raționalist al afirmării lui Dumnezeu, metafizica europeană pregătește terenul negării Lui raționaliste, pe care o face posibilă. “Moartea lui Dumnezeu” este rezultatul final al evoluției istorice a acestui raționalism absolutizat și ambiguu în spațiul cultural al societății europene occidentale, pe durata
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
al XIV lea și pănă astăzi; este vorba de o negare care nimicește idolii mentali identificați cu Dumnezeu, fără să-i înlocuiască însă cu alt adevăr revelat. Absolutizănd caracterul raționalist al afirmării lui Dumnezeu, metafizica europeană pregătește terenul negării Lui raționaliste, pe care o face posibilă. “Moartea lui Dumnezeu” este rezultatul final al evoluției istorice a acestui raționalism absolutizat și ambiguu în spațiul cultural al societății europene occidentale, pe durata aproape a unui mileniu. Despre așa-numita “moarte a lui Dumnezeu
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
pentru Nietzsche manifestarea istorică, lumească și politică a Bisericii, cu pretențiile ei de a-și exercita în continuare autoritatea asupra societății occidentale și în faza modernă a civilizației acesteia. Dumnezeul creștin a fost identificat atăt cu lumea suprasensibilă a metafizicii raționaliste, căt și cu forma de civilizație sau finalitatea unei anumite organizări a vieții sociale. Strigătul lui Nietzsche vizează indirect, dar foarte evident, “erezia” fundamentală a creștinătății occidentale, îndepărtarea Bisericii de rostul de a-și impune dominația asupra găndirii raționale și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
de jurnalul macabrului Göebbels. Tânărul inginer de odinioară ce se aventurase în descifrarea Kabbalei, punând preț pe iscusința lui de talmudist, va fi primit, creditat ca și cadru de nădejde al partidului-stat, primind custodia unor reviste și edituri. În timp ce criticul raționalist, ocupându-se de "cerchiști", va să repună în drepturi reputațiile unui Doinaș sau Negoițescu, și nu va pregeta să lanseze promoția "Desant", omul nu va mai avea puterea să denunțe legământul inițial cu utopia politică. S. Damian se întreabă asupra
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pune acest paradox pe seama obsesiei idealului național pe care au avut-o toți marii exponenți ai culturii și artelor românești în Europa, de la Cantemir, Miron Costin și iluminiștii ardeleni până la Brâncuși, Blaga, Eliade și George Enescu. Caracterului plural al modernității (raționalistă, antiraționalistă, cosmopolită, naționalistă) nu putea să nu-i corespundă multitudinea tradiționalismelor. În cazul autorilor mai sus citați, preluarea și prelucrarea motivelor folclorice nu se face mimetic, tezist, din motive extraartistice sau didactice, așadar opera lor este una modernă, deși nu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
este "semn", "relație", "comunicare". Limbajui uman de zi cu zi se interferează cu semnalele luminoase rutiere, cu alfabetul Morse sau cu expresia poetică; limbajul filosofic sau mistic este supus acelorași tratamente statistice, ca și semnele convenționale. Acestor abordări radicale, excesiv raționaliste, autorul le opune conceptul indian Sabda-Sphota, înrudit cu Logosul presocratic și cu Verbul Sf. Ioan, creatoare nu numai de ordine și adevăr, ci și de culmi filosofice și religioase. Le opune stravechile civilizații "inculte" și "analfabete" care au dat lumii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
numit, într-un articol din anii '70, Ťdetractor amabil al inefabiluluiť, neînțelegînd că frigiditatea sa analitică nu-i decît o aparență și că, de fapt, el se opunea impresionismului post-călinescian. La seminarii, încerca să ne acomodeze cu un limbaj substanțial raționalist și cu lumea tare a ideilor. Modelul său pedagogic și literar era Tudor Vianu.(...) în intimitate, abandona morga publică, exhibînd ingenuități copilărești și disponibilitate pentru bîrfa flecară. Păstra însă politețea, aproape ceremonioasă, și în cea mai tainică relație". Marian Papahagi
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
Rodica Zafiu Nu sunt rare cazurile în care simțul justi- țiar al vorbitorilor își alege o țintă falsă. La o analiză grăbită, parțială și excesiv raționalistă, unele dintre faptele de limbă par absurde sau contradictorii. Acum o jumătate de secol, Alexandru Graur observa indignarea unor cititori sau ascultători față de presupusa folosire improprie a termenilor a deservi și deservire. Tema a fost reluată în „Capcanele” limbii române
Deservire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5403_a_6728]
-
Zafiu Probabil pentru că a fost normată destul de tîrziu și nu în temeiul unei autorități indiscutabile, ci cu argumente negociate prin lungi și vii dispute (mai ales ortografice și lexicale), româna literară n-a suferit o influență prea puternică a modelelor raționaliste de "disciplinare" și regularizare a limbii. Mai eficiente par a fi fost, în timp, modelele estetice (eufonice), cu seturile lor specifice de valori, orientate către expresivitate și efecte retorice. Propagate și banalizate prin școală, judecățile de evaluare asupra limbii au
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
Propagate și banalizate prin școală, judecățile de evaluare asupra limbii au o istorie persistentă, deși subterană: ele funcționează fără a mai fi numite, căci toată lumea le știe și nimeni nu consideră că mai merită să fie discutate sau analizate. Modelele raționaliste apără unele forme și construcții pentru presupusa lor raționalitate, economie - după cum condamnă altele pentru lipsa de logică sau eficiență. De obicei sînt idealizări ale comunicării scrise, artificializate, refuzînd redundanța, ambiguitatea și dezordinea oralității. în secolul al XVIII-lea, de exemplu
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
ordinea și mișcarea se pun la dispoziția gîndurilor, declanșînd fenomene germinative, precum și formulări referențiale ce decurg dintr-o reală substanță, nu ca ingrediente tardive ale ideilor, ci frați siamezi ai acestora. Ați pomenit în volumul dedicat artei sunetelor de atributul raționalist, a cărui măsură, ce duce la reușită, rezidă în felul cum rezolvă raportul ,idee-limbaj". Spuneați că: ,noi nu negăm existența întîmplării, a aleatoricului, a dezvoltării materiei de la hazard spre non-hazard. Valoarea artistică însă trebuie întotdeauna să se suprapună nu pe
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
că: ,noi nu negăm existența întîmplării, a aleatoricului, a dezvoltării materiei de la hazard spre non-hazard. Valoarea artistică însă trebuie întotdeauna să se suprapună nu pe un moment a acestei curbe, ci pe totalitatea dinamică a desfășurării ei" (pag. 34-35). Atributul raționalist ne impune anume adevăruri pe care se cade să le spunem și altele ce se cer a fi tăcute. Cu alte cuvinte, există raporturi veritabile, legitime, în care ideile sunt imanențe ale limbajului și raporturi strîmbe, mistificate, cu limbaje sterile
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
rațiunea ca posibilitate de cunoaștere, ar fi construit ,elucubrații ce se vor modelice": ,împotriva unui orizont îmbibat de mituri, capabil să adune în propria lui unitate o adevărată ascensiune către cultură, să creeze cultură, omul socratic, bazat pe un optimism raționalist, se realizează numai în abstract, dînd naștere Ťunei educații abstracte, unor obiceiuri abstracte, unui drept abstract, unui stat abstractť (Nietzsche în Originea tragediei ), din care nu se poate desprinde nici un fel de cultură altfel decît universalizantă și abstractă. Atît democrația
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
și nedatorit nici rasei, nici epocii, nici psihologiei individuale și nici vreunui alt factor extrinsec". Unele grupuri verbale pot fi disociate, avînd aspectul unor insigne ale disciplinei devenită oarecum ezoterică: "concretul necategorial al artei, realitatea ei monadică, misterul vibrător". "Domnul raționalist", gata a ironiza recunoașterea aproximației lunecoase, a "impreciziei" ireductibile, e respins apoftegmatic: "precis nu știm despre esența artei decît că este ceva imprecis". E citat Edmond Goblot, care în al său Traité de Logique (1925) vorbește despre acele noțiuni numite
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
oricîte prefaceri ar fi suferit, în structura lui profundă, organismul social, fundamentală rămîne presiunea tacită a memoriei antichității și nevoia irepresibilă a ieșirii din captivitatea colectivistă și din hipercodificarea cultural-eclezială a perioadei anterioare. Redeșteptarea tipului eroic, fascinația mistică, dincolo de recuzita raționalistă, în fața valorii de univers a ființei individuale și încrederea desăvîrșită în vocația demiurgică a omului concret au determinat, simultan, o imensă ruptură, o rediscutare a continuității și o deschidere fără precedent către orizonturile, pînă atunci estompate, ale unei altfel de
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
gustul netăgăduit pentru formă", "pasiunea feroce pentru frumos", tentația iraționalului ("Mentalitatea baudelairiană sau cea mallarméeană nu pot fi înțelese în afara recrudescenței iraționalismului în sistemele metafizice închegate, ca și în filosofia comportării cotidiene"). Desigur, tot acum își face simțită prezența reducționismul raționalist, "imperialismul intelectual" ("Adevărul suprem pare găsit: lumea trăiește din evoluție, din progres, totul este explicabil cantitativ, începând cu originea pământului și a vieții și terminând cu sentimentele sau stările de spirit"). Concluziile cărții sunt edificatoare: "Secolul XIX rămâne secolul romantic
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
răspunsurilor între o variantă sau alta face chiar trama nuvelei fantastice. Soția lui Zerlendi, cercetătorii succesivi ai biografiei lui Honigberger și apoi, printr-un inevitabil transfer de interes, ai biografiei lui Zerlendi au toți până la un punct o mentalitate europeană, raționalistă, fiind preocupați de a găsi o explicație acceptabilă și inteligibilă nu doar a dispariției inițiatului, ci și a tainei la care el (sau ei) a (au) avut acces. Toți cei care s-au ocupat de descoperirea secretului doctorului Honigberger, mai
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]