3,509 matches
-
Acum, în plus de acele trecute vremuri, s-au dedat tâlhărește la banii învățământului general și profesional, la banii ce s-ar cuveni culturii și științei românești, nesocotesc total sănătatea, sportul și artele. Au vândut jumătate din pământul țării străinilor, rad munții de păduri. Într-un sfert de secol, pazvangiii străini și autohtoni au dus Romania pe ultimul loc în Europa și printre primele țări în lume la pierderea prestigiului și identității naționale, pentru că, printre altele, românii nu au mai avut
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
își dădu seama că se află în fața unei producții poetice atât de tâmpite încât nimeni nu o va ignora, ba chiar, mulți se vor grăbi să spună că este genială. Totuși, omul avea multă experiență! Cum la fiecare poem mai rădea câte un pahar, la sfârșit era suficient de beat ca să-i dea lacrimile (nu știm de ce!) și să declare: - Băiii, om te fac! Te public, bă, în revista mea care-i cea mai tare! Da’ și tu tre’ să ai
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
cel care m-a învățat primul cântec, prima poezie, prima rugăciune ... ”Bunule! Bunule, Ilie!” Știam că plecase de mult pe drumul cel fără de dor, dar speram că voi apuca, în această fantasmă, să-i sărut măcar o dată obrazul, mereu proaspăt ras și ... dolofan, ca al unui bebeluș. L-am luat de mâini și l-am ajutat să se ridice în picioare. Of, nici pe lumea cealaltă nu i-au găsit leacul, mă gândeam. Picioarele lui obosite au străbătut prin zăpezi, viscole
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
Mefisto și el mi-a spus cum reușește ea să manipuleze oamenii cu ajutorul dracilor pe care el i, i-a dat în custodie, la insistențele ei. -Ești un superstițios rău Vulpe. Dacă află mama ce scornești pe seama ei, te-ai ras. - Dacă v-ați apucat să dați iama prin cotețu lui Vulpe, vă rade el pe voi. Va urma. Referință Bibliografică: METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (autor-Maria Giurgiu) / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
dracilor pe care el i, i-a dat în custodie, la insistențele ei. -Ești un superstițios rău Vulpe. Dacă află mama ce scornești pe seama ei, te-ai ras. - Dacă v-ați apucat să dați iama prin cotețu lui Vulpe, vă rade el pe voi. Va urma. Referință Bibliografică: METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (autor-Maria Giurgiu) / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
pe patul din capătul chilerului, o cămăruță unde dormeau cele două fete, frigul o pătrunde și trage cu o mână cerga groasă peste picioare, închide ochii și încearcă să adoarmă. În același timp fetele smotoceau un pisoi la gura sobei răzând zgomotos. Ana dormea în pătuțul ei improvizat aproape de mama ei înveșmăntată în pelincile dăruite de colegele de salon și de doamna care a dorit s-o înfieze. Un bărneț era înfășurat în jurul ei cu grijă protejându-i trupul firav. Așa
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
activitățile culturale în societatea de astăzi când mercantilismul și politica sunt pe primul plan? - Cei mai mulți oameni politici de la noi sunt niște indivizi care cred că Norvegia este republică prezidențială. Acești indivizi nu se mai ascund în codri, fie că-s rași de pe suprafața pământului, fie că nu mai sunt ai noștri, ci se ascund în Parlament. Cred numai în politicienii care sprijină actele de cultură și luptă pentru reîntregirea țării. - Cum vedeți amestecul politicului în activitățile culturale acum când tot felul
CONVORBIRI: PETRUŞ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383013_a_384342]
-
e aceiași pentru insul de rând și atotputernicii Antenelor. Ați criticat justiția însăși cu o ferocitate demnă de o cauză mai bună, desființându-i sentința definitivă. Pe care ați apreciat-o, vai, ca fiind un „banal motiv administrativ”. Apoi ați ras, verbal, și instituția care a încercat în fine, într-un târziu, să o impună, prin recuperarea, ce-i drept impardonabil tergiversată, a unei părți a averii furate de la toți românii de oligarhul securist Dan Voiculescu. Operațiunea de recuperare a bunurilor
Deutsche Welle: Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92927_a_94219]
-
parte dintre lucrările din perioada 1904 - 1910. Flori cu forme și culori diferite dispuse în evantai, iar altele căzute în partea stângă a ulcelei, sunt orchestrate în armonii cromatice de tonuri variate prin juxtapuneri de alb cu violeturi, verzuri, roșuri, rase pe alocuri cu cuțitul de paletă pentru a reda transparența și încărcate cu pastă doar în zone clar delimitate. Fără a fi tratate naturalist, sunt pline de sevă și viață. În contrast cu florile, fondul este o combinație obținută prin reveniri, ștergeri
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
Se gândea el. Dar distanța ca și timpul ca și indiferența ucid sentimentele cum mor păsările în zborul lor spre sud, prinse de un vânt rece. A plecat, cu o carte de un învățat chinez, în munții Tibetului, s-a ras în cap, cum făcuse în primul an de facultate, când și-a pierdut prima iubire, a dispărut. Ea s-a prefăcut într-un corb negru și în fiecare noapte rostește clar, răspicat, ca în celebrul poem al lui Poe..” Nevermore
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
va izbucni ca floarea speranța din gunoaie, vor chefui fantome domnești în orice birt. Dar pîn-atunci urează-ți cîte-un rahat în stradă, să calci de dimineață și cu noroc pe el, ca Nea Matei frizerul de tot să nu te radă, cînd o să-i iasă dama de pică din inel. Și mai aruncă-n flăcări bicisnica stupoare, ca pe o flegmă acră de malț sau de borhot, căci s-a răcit minunea a treia zi sub soare, și se întorc păgînii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
va izbucni ca floarea speranța din gunoaie,vor chefui fantome domnești în orice birt.Dar pîn-atunci urează-ți cîte-un rahat în stradă,să calci de dimineață și cu noroc pe el,ca Nea Matei frizerul de tot să nu te radă,cînd o să-i iasă dama de pică din inel.Și mai aruncă-n flăcări bicisnica stupoare,ca pe o flegmă acră de malț sau de borhot,căci s-a răcit minunea a treia zi sub soare,și se întorc păgînii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar bătrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea „Sfântul Gheorghe” și-a Semilunei Stea. — Ce e asta? - bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. — O tiparniță, monșer! - lămuri hanul cel tânăr. — Și ce tipăriți - făcu Metodiu plăcut surprins. — Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, „Istoria Imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zis? - întrebă cu nădejde cel gras, care rămăsese pe cal. — Ei, ce-or fi zis? Parcă nu știi mneata ce zic ăștia? - grăi Vulture în locul lui Metodiu. C-om vedea, c-om face, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, câr, mâr, mai poftiți, trăiască latinitatea, mă rog, farafastlâcuri. Ce le trebuie lor acolo școală românească? — Departe nu ești de adevăr, spătare Vulture, grăi Metodiu. Atâta doar că-l vezi numai dintr-o parte. Adevărul, spătare, e ca un stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți cu nisip, cu mortar, bârne, cărămidă; spre pâlcurile de îngerele care coseau la gherghef sau mânuiau pașnicul război sau pliveau ceapa sau pur și simplu stăteau într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
împrejurărilor păstrându-și sângele rece. Este cam greu să păstrezi ceva rece în asemenea loc și în asemenea împrejurări. Sunt de acord, dar ăsta este felul de viață pe care ni l-am ales - și n-am făcut-o ca să radem de pe fața pământului o așezare de civili, ci ca să ne facem curaj când ne ajunge funia la gât. - Făcu un gest neîndoielnic cu mâna: Eu o să pornesc pe-aici prin jur, să vânez sau să fiu vânat, pentru că știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
opri să-și aprindă o țigară. Și el, ce are el În plus față de mine? Că se bate pe burtă cu toți și le dă mese și-i distrează cu bancuri politice, ca să se simtă și ei mai liberi după ce rad fără să crîcnească nume și titluri indezirabile. Exasperanți ca premianții de profesie! Crezi că ăștia nu simt și ei nevoia să fie din cînd În cînd „nesupuși“? Bârsan le cunoaște slăbiciunile și le oferă iluzia acestei libertăți. Uneori, iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mâna stângă, să simtă soarele și cu ea. Eu sunt stângaci, dar nu face nimic. Pentru un bărbier e altceva. Când eram copil, a apărut la noi în sat un bărbier din ăsta. Apoi, când s-a apucat să-l radă pe cârciumar, ăla a început să urle disperat. Toți cei din sala mare au dat buzna în bucătărie, țăranii, tăietorii de lemne, chiar și preotul, pentru că acolo stăteau ei de dimineața până seara, iar preotul a spus că numai Satana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
banca în care stăteam, capul meu era doar un pic mai sus decât genunchiul ei, și nu am simțit niciodată un genunchi mai ascuțit decât al ei. Mă uitam așa la picioarele ei și mă întrebam de ce nu și le rade și ea, cum făceau mama și tanti Mae, și-atunci m-a lovit cu genunchiul în bărbie și mi-a zis să fiu atent. Dintele din față mi se mișca de vreo săptămână, dar mi-a fost prea frică s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care are grijă de mama lui și ascultă radioul cu ea în fiecare seară. M-am dus să mă uit din nou în oglindă. Pe obrazul meu mai rămăseseră două linii întunecate și roșii, chiar deasupra zonei pe care o rad. Sângele se oprise și știam că așa vor arăta de-a lungul zilei. Apoi am încercat să mă gândesc la niște explicații pe care să le dau celor care or să mă vadă dar nu am reușit să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
doamnei. Poftim! deschise Ileana celălalt sertar de sub catedră și întinzându-i o cutie cu mănuși de cauciuc. Cristi scoase din buzunar pachețelul în care pusese frunzele din pădure și îl desfăcu cu grijă. Își puse mănușile și apoi începu să radă cu bisturiul petele maronii de pe acestea. Pulberea cădea în vasul Petri deasupra căruia desfășura el operațiunea. Luă apoi cu vârful bisturiului câteva granule de praf și le răsturnă pe o lamelă de sticlă. Presără deasupra o cantitate egală de pudră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pohoață. L-a pus taică-tău să se țină de noi. A văzut că am plecat împreună și îi e teamă ca nu care cumva să facem ceva singuri aici. Hai, să mergem! spuse Ileana ai cărei obraji se îmbujo raseră pe loc. Porniră mai departe la drum. Cristi se apropie de Ileana și îi șopti: Ajungem acuși la capătul de sus al răriturii, unde va trebui să facem la stânga. De ce? se miră ea, vorbind tot încet. Putem merge tot înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
loc despre ce este vorba, nu-i vorba de nici un urlet, băiete. Bestia e mută, se joacă numai cu mintea ta. Nu o băga în seamă! Asta nu era bine de loc. Pentru a doua oară vâlva i se strecu rase în gânduri fără ca el să prindă de veste. Se îngrijoră constatând cât de ușor reușise acest lucru. Începea să înțeleagă cum acționa arătarea atunci când își ataca victima. Bieții oameni, nu aveau nici o șansă în fața ei. Și totuși, asupra lui Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oraș, cam prin anii douăzeci și opt, tînărul are pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și-o crestase din neatenție, și-atunci și-a ras-o. Privindu-l, m-a podidit plînsul; părea cu totul alt om. În acel plîns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cît de mult mi-ar lipsi cînd ar muri.) Iată-l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un vis mai viu decît trezia, un vis pe care-l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care-ți razi barba, căci imediat țîșnește sîngele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sîngerează, și inima sîngerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]