644 matches
-
Rotterdam-ului, a c?rei reconstruire este planificat? de C. Van Traa �n deplin? libertate �n raport cu structura urban? veche. C�ț despre Le Corbusier, el proiecteaz? pentru Saint-Di�, distrus pe trei sferturi, o versiune a �oră?ului s?u radios�, cu un zonaj sistematic al func?iilor principale: circulă?ie, industrii, locuin?e, administra?îi, comer?, locuri de distrac?ie, spa?îi de �nv???m�nt; pe scurt, o organizare ?i un peisaj urban total diferite de oră?ul vosgian
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
venoase asociate rezecțiilor pancreatice rămân prohibitive datorită mortalității și morbidității mari cât și rezultatelor nesatisfăcătoare la distanță. În condițiile realizării rezecției vasculare factorul de prognostic cel mai important îl constituie obținerea unor margini de rezecție negative [120]. Utilizarea terapiei neoadjuvante (radioși/sau chimioterapie) în cazul tumorilor borderline pare să crească procentul pacienților care pot beneficia de rezecții cu intenție curativă, inclusiv de rezecții asociind reconstrucții vasculare [111]. Splenopancreatectomia modulară radicală (anterioară sau posterioară) RAMPS este o operație dificilă din punct de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
nu cunoaște rețete”. Seniorul Credinței a compus chiar și o rugăciune pentru folosirea suferinței, pe care a trăit-o permanent, dar mai ales, în închisoare. Despre sfințenie spunea: „(ea)... ar trebui să fie asemenea sfințeniei lui Dumnezeu, discretă, blândă, universală, radioasă. Dumnezeu va fi al nostru în măsura în care și noi am fost ai lui”. Teologia faptelor a fost înțeleasă astfel: „pentru a fi perfecte, rugăciunile tale trebuie să devină adevărate fapte, iar faptele tale, adevărate rugăciuni”. Vladimir Ghika a fost martor și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
un bărbat atunci când se bucură de atenția unei femei atrăgătoare". Ca și în cazul flirtului practicat de fetele tinere, și aici totul se rezumă la echivoc, la o atingere de-abia simțită, la aluzie. Și totuși, această femeie tânără și radioasă nu mai este, asemenea domnișoarelor, în faza de ucenicie. A trecut deja de un promontoriu și navighează, cu toate pânzele în vânt, către maturitate. Însă nu există nicio îndoială că tocmai asta o frământă, o face vulnerabilă. În zare se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care le instituise, a jucat aici un rol esențial. În iunie 1936 aceste imagini sunt încă vii în memoria noastră colectivă timp de două săptămâni, muncitorii pot să se bucure în sfârșit de marea evadare. Cu chipurile luminoase și surâzând radioși, aceștia se îmbulzesc în "trenurile fericirii". Invadează plajele de pe coasta normandă sau cabanele din Vosgi și Alpi, provocând bombănelile foștilor privilegiați, nemulțumiți să-și vadă locurile de vilegiatură invadate de "țopârlani cu șapcă". Cei care nu-și permit, în ciuda biletelor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu arbori despletiți de vânt, s-ar spune, părul Eriniilor (I, p. 187), are loc înfruntarea inițială între umbra fatidică a îngerului morții (I, p. 191) cu aripi negre de vultur (I, p. 194) și zeul Apollon, floare înflăcărată, centru radios al lumii (I, p. 192), apariție de o luminozitate infinită (I, p. 194) : făpturile supranaturale se luptă pentru viața oamenilor . Personajele și obiectele stau sub semnul luminii sau al întunericului, după cum aduc speranța vieții sau presimțirea morții. Înainte de nuntă, Alkestis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pădurile negre în încercarea de a înlătura sentința și se confruntă cu îngerul morții într-o noapte mult mai neagră decât noaptea (I, p. 190). El își recapătă speranța când își regăsește lira ce strălucește misterios, căci e o emanație radioasă a fibrelor ei, sau, poate o rază de lună care, printre norii fugari, poleiește cu lumină (I, p. 191). Instrumentul muzical îi servește regelui la invocarea ajutorului divin al lui Apollon, zeul care-i este îndatorat pentru primirea caldă făcută
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fi trebuit cedată țării vecine, dar se prefăcuseră că nu au băgat de seamă și menținuseră pichetul gărzilor de frontieră. Curios, Marele Vecin nu reclamase insula. Vigilența sporise cu atât mai tare. Acostară pe insula devenită peninsulă, sub un soare radios. O patrulă raportă că nu era nimic de semnalat și își continuă rondul. Se îndreptară spre port, de unde era scrutată în permanență cu binoclul câmpia monotonă de dincolo de Nistru. Rapoartele de peste noapte și cele din zilele precedente nu semnalau nimic
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
olimpiene. Mâini invizibile ne dezbracă de orice tristețe, însuflețiri necuprinse plutesc cu aripi de înger, pierderea de sine e moleșitoare sub noianul ramurilor de tei. Zile magice de mai și plimbări romantice prin Iași. Dintre oglinzile norilor albaștri ne surâd radios chipuri luminoase, figuri protectoare, de parcă cei de pe pământ, forme amorfe neajutorate, simt nevoia unei alte existențe. Care să fie ea? Un amestec de grație și vis, o stare inefabilă toropită până la epuizare. Până și destinul pare a lua calea predestinării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
această măreață ceremonie. Aspectul sărbătoresc al stradelor principale și a întregii Capitale în genere se poate zice că era nemaivăzut încă până aci. Majestățile și Altețele Lor mulțumeau voios la aceste nesfârșite și unanime manifestațiuni de iubire și atât figura radioasă a Reginei, cât și fața plină de mulțumire a Regelui reflectau veselia ce Auguștii Suverani împărtășeau în acea zi cu credinciosul Lor popor. Pe la orele 2 cortegiul regal a ajuns la Palat. Aci, Majestățile-Lor, față fiind A.S. principele hereditar de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
am dus copilul pe o estradă ca să poată fi arătat oaspeților, care erau numeroși, deși opoziția și-a manifestat aversiunea față de guvernul Brătianu, prin neparticipare. Nebuni ! Fără îndoială că am fost mândră de nepotul meu Nr. 1, iar Sitta era radioasă”. Printre nașii de botez ai principelui Mihai s-a numărat și colonelul Rasoviceanu, comandantul trupelor de Gardă Regală, Batalionul 1 Vânători de Munte. Miercuri, 25 ianuarie. Sitta se pregătește să plece „puțin la Atena cu scumpul Mihai”. Sperau să găsească
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
urmând să ne echipăm În țara făgăduinței. În compartimentul nostru, mai e o persoană, un funcționar din Constantinopol, ce merge În delegație la Berlin. Pe un genunchi o are pe Sănduța, pe altul pe Ursulică, bunul ei prieten, care e radios că nu a fost dat uitării. Discutăm mult despre agricultură. În Turcia starea agriculturii e slabă, iar despre agricultura noastră În special despre solul nostru, toți turcii au o părere din cele mai bune. Încerc să-l aduc pe calea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a infiltrat În țesuturile copacilor, pietrificându-i. Vrem să luăm masa În pădurea arhaică dar constatăm că ne-am uitat tolba cu alimente În stațiunea de benzină, după ce am ieșit din grotă. Trecem pe acolo, și Înainte de a coborî, flăcăul nostru, radios, se prezintă cu tolba. All right. Ne continuăm drumul spre sud de Rapid City, urcând o lungă serpentină care ne duce În Munții Negri. În fața noastră se ridică muntele pe care un ingenios sculptor s-a dedicat unei opere gigantice
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
iarbă sticla și biberonul și dispar. Sper că acei doi copii s-au bucurat, dar eu și mai mult pentru că am desfăcut târla. La Bismarck (Dakota de nord). Tragedia generalului Custer Statul Dakota de nord ne primește cu o zi radioasă. Regiunea prin care trecem acum e presărată cu ferme frumoase. Grâul a răsărit iar fermierii se ocupă acum cu pregătirea terenului pentru semănatul ovăzului. Terenul e lucrat cu polidiscul. Văd pentru prima oară un fermier care și-a construit pe
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și se Întoarce Întristată că nu mai vin. Mergem apoi În oraș pentru a ne căuta apartament. Carolică tresaltă de bucurie când ne vede. De acu, o bucată de vreme, va păpa orez cu lapte românesc. Virginia, colega Sandei, e radioasă că i-a sosit colega de tăvăleală. Vechiul nostru apartament e liber. Îl reluăm și viața noastră adaptată acum la mediul american Își reia cursul. La facultate e organizată o expoziție agricolă. Se expun soiuri de porumb și alte cereale
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
acest nume. Un al treilea se bate cu mâna pe frunte spunând: A! Mister Pen, da Pen, iar nu Pană. Bine, fie, Pen, te rog anunță-l că e căutat de un român. Pătru Pană, care primise scrisoarea mea, apare radios, plin de viață. Îmi face deosebită plăcere, mai ales că seamănă așa bine cu tatăl său, atât la fizic cât și la pasiunea și Îndemânarea pentru agricultură. Mă conduce la hotel. Luăm masa Împreună și fixăm programul pentru a doua
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sumă usturătoare. Pornim la drum săraci dar curați. Câmpiile și colinele Alsaciei și Lorenei sunt pline de viață În această duminică de toamnă. Ceața s-a ridicat. Câmpul e bine lucrat; grădinile și livezile sunt pline de farmec și țăranii radioși, bine Îmbrăcați. În această zi de sărbătoare, gândul Îmi fuge la marele Gambeta. În fața lumii Îndurerate de pierderea, la 1870, a Alsaciei și Lorenei, el a spus celebrele cuvinte „N‘en parlons plus. Pensons y toujours”. Să nu mai vorbim
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
intrare. Aici, în curtea dinspre sud, pe unde pătrundem în casă, vara, pe terasă, erau scoase scaunele și masa la care familia Mauriac își petrecea după-amiezile, savurând cafeaua cu prietenii. În vestibul ne întâmpină o ghidă-custode al muzeului - o doamnă radioasă, bine apretată, ce-și intră imediat în atribuții, copleșindu-ne cu o pletoră de amănunte despre casa în care ne aflăm și auguștii săi locatari. Vizităm doar odăile de la parter. Interior - destul de sobru, auster, mobilier de țară. Fotografii de familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
În fața lor țopăie de zor o tipă tunsă scurt, probabil șefa orchestrei sau, mai degrabă, o animatoare de profesie - genul „activistei” în pantaloni, care mai și cântă la portavoce. Apoi ne ia în primire o echipă de clovni pe tăpălige, radioși, pestriț îmbrăcați. E nemaipomenit. O, Germania, țară liberă și descătușată! - îți vine să exclami. Poate e și orgoliul organizatorilor în joc, al celor de la literaturWERKstatt Berlin, dorința lor de a ne inculca un termen de comparație favorabil. Primim câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zărești câte o rusoaică melancolică, în costum de baie, plivind într-o semănătură cu ceapă - un artefact pe o placă fotografică năpădită de albeața omogenă a pustietății. La stația de frontieră Mamonovo, ne întâmpină o fanfară. Urmează o mică și radioasă cuvântare a șefului gării, care e excedat de eveniment, mărturisind că simte de parcă ar vorbi în numele țării. Este bruiat de „kalinka” și de tropăitul dansatorilor. Scriitorii occidentali sunt foarte bucuroși. Turcoaica Sezer Duru coboară și dansează cazacioc, strigă „bravo” și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tren, spre Berlin, către ultima gară a Literatur Express-ului, Friedrichstrasse, unde vom ajunge la 18.39 (precizia cifrelor la nemți). Jessica Falzoi, „roșcata” din stafful german, îmi oferă un exemplar din Der Tagesspiegel, 9 iulie a.c., și-mi spune, radioasă, că „suntem așteptați la Berlin”. Ziarul publică un supliment de 6 pagini, consacrat Trenului Literaturii. Editorialul lui Joachim Sartorius, cunoscut poet german, este intitulat metaforic Babel auf Schienen („Un Babilon pe roți“). Un titlu excelent, cum altfel să numești o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
alt critic și dăruindu-mi - ca o altă cataplasmă sufletului meu rănit și însângerat de singurătate - entuziasmul său față de „capodopera” absolută pe care o considera a fi Bunavestire. „Ah, de-aș fi scris eu acest roman, exclama el, cu figura radioasă, ascunzându-și de bine-de rău crispările dureroase pe care i le cauza fractura, de mi s-ar fi făcut mie acest dar!” Prima oară când mi s-a acordat viză de ieșire după revenirea mea din ’72 și după câteva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lemnul supliciului. Scrierea colțuroasă, numai cu consoane, și cea grecească, mai rotunjită, pe care vocalele o fac mai suplă. Nordul câmpenesc și sudul cu aspect de deșert. Hristos n-a vrut să arunce prima piatră. El venea dintr-o Galilee radioasă și curățată de pietre, unde ploile abundă și colinele sunt mereu înverzite, și nu din Iudeea zgrunțuroasă, stâncoasă, cu ceva aspru și sălbatic în firea ei. Ceva neobișnuit: izolat la jumătatea colinei, în plin spațiul sacru evreiesc, silueta subțiratică a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că începe o epocă de enervări și de griji pentru ca să poată păstra pe bărbatul pe care-l iubește. Cântă amândoi la piano. Știm noi ce însemnează asta. De câtăva vreme are înfățișarea mai puțin inteligentă: e înamorat. Ea pare mai radioasă. E înamorată. Deci iată doi oameni meniți să devie dușmani în viitor. Nu mă mai iubești căci începi să te gândești la viitor. Restituite "Minervei": Spitalul amorului O femeie fără însemnătate Oscar Wilde Broșu și Malcoci. Urgie Filosofia lui Conta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înfăptuim, când mi-a scris George Știrbey informându-mă că i-au dat drumul. N-a stat la Imperial decât 24 de ore, până au făcut formalitățile și au putut s-o libereze. A doua zi a sosit la noi radioasă că va putea spune mai târziu: „Când eram prizoniera germanilor...“ Noi râdeam de copilăreasca ei vanitate. Ne-a povestit cum Hartenstein sosise la ea cu șapca în mână, cerându-i scuze că trebuie să îndeplinească ordinul primit de sus (Addelmann
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]