649 matches
-
bărbat iluminat și generos, dar și un taoist instruit, împăratul a fost de acord și a trimis imediat leacul recomandat în camerele femeilor. După câteva zile le-a făcut o vizită și, spre marea sa bucurie, și-a găsit doamnele radioase și fericite, debordând de vitalitate și bună dispoziție. Apoi a observat câțiva bărbați întinși în stare de inconștiență pe canapele din jur, atât de epuizați, încât păreau morți. Le-a întrebat cu severitate cine erau și ce făceau în seraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încât, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrângerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. — Sunteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să mă retrag. Să mai facem una, hotărî el. Era ceva între rugăminte și poruncă. Între dorință și amenințare. A trebuit să mă supun. Și, din nefericire, am câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scenografii incomparabilelor lui concerte, cum arătase piesa cutare într-o anumită variantă. Pe toate le știa, era absurd să nu le știe, iar când nu avea chef, îi ignora și nu mai scotea nici un sunet. Noaptea se întorcea acasă dărâmat, radios sau flămând. Capacele metalice ale străzii îi apăreau drept socluri de aur pentru trupele pink. A doua zi, discret, i se strecura, în cutia de scrisori, din partea familiei sub acoperișul căreia concertase, un cuvenit onorariu. După un an se organizaseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întrebat de ce umanitatea își pierdea timpul, neîndeletnicindu-se cu învățatul, de dimineața până seara, a literaturii române. Sub comanda doamnei Nicolici. Aproape toți tipii pe care îi cunoscuse Sinistratul ar fi acceptat continuarea studiilor, cu un surâs vulgar pe fețele radioase. Însă pe Doru abundența de muieri perfecte, civilizate, pătimașe, căzute, fără ca el să miște un deget, în așternutul lui, de la o vreme îl cam teroriza. De aceea, când și când, după ce terminau cu partea cu poetizatul, o mai înșfăca pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încrucișate. Fir-ar al dracului! a înjurat Julia când a văzut coada. Rochia ei mulată pe corp nu fusese gândită ca să susțină și o vezică plină. Julia și-a făcut loc până în dreptul ușii de la toaletă, unde i-a zâmbit radioasă femeii care umplea cadrul cu șoldurile ei generoase, învelite în tafta de culoarea cireșei coapte. —Bună! Îmi dai voie să intru? Nu vreau să merg decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca mama să-l primească Înapoi și să putem avea și noi un Crăciun În familie, un Crăciun cum avea familia lui Richard. Duc niște nuci În sufrageria imensă În formă de L cu ferestre-uși care dau spre grădină. Donald, radios, mă ia de braț să mă prezinte unuia dintre partenerii lui de golf. Undeva la șaizeci de ani, bărbatul respectiv poartă o jachetă sport, o cămașă roșie și o cravată doar ceva mai puțin Înflorată decât o imagine de reglaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și poziția de stăpâne. Când am Început să mă duc din nou la serviciu, mi-am dus fetița la creșă. Este una la vreo zece minute de mers pe jos de casa noastră, iar cea care conducea creșa, o scoțiancă radioasă și plină de energie, chiar Îmi plăcuse. Camera pentru bebeluși era mică, cu doisprezece pătuțuri aliniate unul lângă altul: când am văzut-o prima dată, am reușit să mă conving că are o atmosferă caldă, dar lăsând-o pe Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înțelegi, să fie fericită cât e mică. Angela tresare la auzul cuvântului „fericită“, ca un cal care vede un șarpe cu clopoței. Din câte știu eu, toți de la Piper Place suferă de anorexie În clasa a șasea, Îmi spune ea radioasă, dar oferă o cultură generală robustă. Minunat. Fiica mea va deveni prima anorexică robustă. Va intra la colegiu cântărind treizeci și două de kilograme, de pe patul de spital va da examen să fie admisă la Oxford, cu specializarea filozofie, științe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
puțin așa-mi amintesc, o listă cu cele mai frecvente alergii. Dar cu siguranță nu scria nimic despre cum să-ți pregătești copilul pentru momentul În care tu vei muri. Cum mă uit la fața lui Em, În același timp radioasă și perplexă, am sentimentul acela pe care-l ai atât de des ca mamă, presiunea a sute de milioane de mame dinaintea ta, toate luptându-se cu lacrimile În timp ce copilul pune cea mai veche dintre Întrebări. Dar tu o să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tremurând sub strălucirea vagă și apoasă, rezultat al jocului umezelii, luminii și sticlei. 08.59: Firma Brokers Dickinson Bishop se află la etajul 21. Stomacul meu face un flic-flac à la Olga Korbut În liftul care urcă. Gerry, un tip radios cu o față lată de irlandez și perciuni roșcați stufoși, mă Întâmpină pe casa scărilor. Îi spun că am nevoie de patruzeci și cinci de minute și de o sală unde să pun diapozitive. Îmi pare rău, doamnă, aveți doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi arat-adesea dulce chipul său, Căci oglinda-i rece îmi arat-o zee Cu suflet de înger, cu chip de femee, Dulce și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. {EminescuOpIV 11} Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? "Femeea nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ades prin gând O cântare veche. Parcă-mi țiue-aiurind Dulce în ureche: Lume, lume și iar lume! {EminescuOpIV 77} AVEAM O MUZĂ Aveam o muză, ea era frumoasă, Cum numa-n vis odată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă, În strai de-argint a unui elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperia, Un straiu de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oglinzi de diamant, Cu scosuri de albe marmuri, cu covoare de purpură; Printre mândrele coloane o cântare blând murmură - E un vânt cu suflet dulce într-un aer de briliant. {EminescuOpIV 132} Și nici umbra nu se prinde d-atmosfera radioasă. Ca prin apă cristalină trec cu frunțile frumoase, Trec a soarelui copile printre aerul cel cald; A lor păr e ca și ambra, ca și crinul a lor față, Abia-atinse-s a lor umbre de o tainică roșață - Auroră trandafirie prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
A lor păr e ca și ambra, ca și crinul a lor față, Abia-atinse-s a lor umbre de o tainică roșață - Auroră trandafirie prin ferestre de smarald. Într-o lume fără umbră e a soarelui cetate, Totul e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o aprind... din contră... Ca cel ce-i place-un vis Și chiar trezit de friguri el ține ochiu-nchis Ca mai departe visul frumos să îl viseze, Asemenea uit lumea și eu... sunt bucuros De pot prelungi încă visul meu radios. De n-ar fugi-nfidelul... O de ar sta mereu Să oglindez întrînsul adânc sufletul meu Cu cîntecu-mi ferice, simțirea să-i desmierd Și-n ochii mari și bolnavi ființa să mi-o pierd... De n-ar fugi!... dar fuge... Fuge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nume? Sau este claustrul cernit, ce chiamă Cu-a lui icoane sînte-ngălbenite, Cu clopotu-i vestind a morții dramă? Sau este chipul blând unei iubite, Ce, dulce, pură, sântă și frumoasă Să-mi facă zile albe, -ore-aurite? O văd adesa steauă radioasă -N-oglinda sufletului meu - o zee - Ș-a ei privire-asupra mea se lasă: De înger suflet, chipul de femee; În visul vieții ei ea sfânt surâde Și mă-namor de-oricare-a ei idee, Când lumea-amar de visu-acesta rîde: Nu e femeea ce crezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
închisă; Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă, Călcând pe vârful micului picior, Veni alături, mă privi cu dor. {EminescuOpIV 355} Și ah, era atâta de frumoasă, Cum numa-n vis odată-n viața ta Un înger blând cu fața radioasă, Venind din cer se poate arăta; Iar păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umeri-i vădea. Prin hainele de tort subțire, fin, Se vede trupul ei cel alb deplin. {EminescuOpIV 356} IAMBUL De mult mă lupt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dar ce merite-are dânsul Escelența, Bezedeaua? E o carte măsluită Toată viața lui licheaua Și noi știm ce însemnează De pe pieptu-i tinicheaua. 39. DORMIT-AM EU... (cca 1875 ) Dormit-am eu pe patul în care-ai fost dormit. Ce visuri radioase prin mine-a rătăcit! Cu ochi pe jumătate închiși dormeam ca dus. Ce liniște mă prinse în caosu-i nespus. În roșu întuneric părea că mor... părea Că sufletu-mi e-o rană și inima-mi o stea. Treceau inregulare, nebune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viața asta!“ În câteva ore, povestea se romanțase și mersese vorba că designerul Sonia d’or e pe jumătate iraniancă. „Aș vrea s-o cunosc!“, poruncise oaspetele, și fata lui Sebas, devenită dintr-odată Sehat, se-nființase mai mult decât radioasă. „Ești virgină?“, o întrebase de față cu toți. Îndrăzneața Sonia se-nroșise până la rădăcina șuvițelor care îi alunecau de sub văl, dar spusese răspicat: „Da!“. Secvența, răspunsul și întrebarea bătuseră drumul Paris dus-întors și fuseseră luate de toate știrile. Sonia se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
baltă mea de sânge. Loviți odată! Dați cu piatra! ARTUR: Pst! Ne aude lumea. GARDIANUL: Trebuie să fim auziți! Moartea mea trebuie să ajungă până în stradă! Vă hrăniți cu moartea mea... ARTUR: Ești nebun. Pentru mine nici nu exiști... GARDIANUL (Radios.): Precis? ARTUR: Îți dau cuvântul meu. GARDIANUL: De ce n-ați spus de la început? (Se ridică.) ARTUR: N-am știut că îți face bine. GARDIANUL: Ah, domnule, cum să vă mulțumesc? (Îl îmbrățișează.) Dumnezeu să vă dea sănătate! ARTUR ( Tocmai pipăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o mângâie, o calmează.) Gata, gata... Gataaa... (Se apleacă și mai tare, ia un pumn de apă și-și răcorește fața.) Hai, fetița tatei, hai... (Culege tot mai multă apă în pumni, se spală, soarbe, stropește în jur vesel și radios.) Hi-hi! VIZITATORUL: Ce-ce-ce să fie? ZMAJORDOMUL: Urâtă treabă! BRUNO (Apropiindu-se de groapă.): Măi, să fie... GRUBI (Către BRUNO.): Nu ți-am zis eu că e vie? Trebuie numai să-i vorbești puțin. VIZITATORUL: Eu ple-plec.. Nu mai în-înțeleg ni-nini-mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ridicând, crispat, privirile.): Domnule... ȘEFUL GĂRII (Entuziasmat, ca în fața unei mâini întinse.): Kapunta! Mă numesc Kapunta! Spuneți-mi, vă rog, pe nume. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cu un tremur ușor în glas.): Domnule... Dumneavoastră chiar sunteți... șeful gării? ȘEFUL GĂRII (Înviorat, radios.): Exact! Ați intuit perfect! Eu, domnule, locuiesc în această gară de patruzeci de ani... Patruzeci de ani bătuți pe muchie... Ehe... Știți dumneavoastră ce înseamnă patruzeci de ani? O viață de om! O viață lungă, o poveste întreagă... După cum vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber“. Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor, maestrul Bulănică aducea și lipea personal noile afișe, vegheat de câțiva cinefili pasionați. Curva urmărea din cofetărie întreg ceremonialul oficiat de Bulănică, grav și radios, ca la vernisarea unei expoziții personale. În asfințit, curva ieșea în oraș. Dichisită, îmbrăcată elegant, cu o dâră de parfum înecăcios în urma ei. Era odicolon sovietic „Svistulika“, cel mai scump la parfumeria „Central“, ținută de domnul Isaac Schwartzmann, tatăl celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cârpită și se ridică jenat. Melania Lupu împărți cești mari de cacao. Un serviciu vechi, uzat, cu păuni. Cozile minunate își păstraseră culorile. Pe fiecare farfurioară așezase câte două feliuțe transparente de pâine prăjită unse cu unt. Bătrâna îi urmărea radioasă, făcea impresia că socotește micul dejun oferit drept un adevărat festin. Sculptorul sorbi lacom apoi puse decepționat ceașca pe masă. Lichidul cafeniu era aproape rece, prea diluat, fără suficient zahăr. "Hm! Femeia asta n-o să moară în sărăcie." ― Nu vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
casa de marcat. Nu-mi place deloc să recunosc asta, dar mi-a stat inima În loc când mi-am dat seama că stăteam la coadă În spatele lui Phoebe Calder. Esență a ceea ce reprezintă Nevestele Superbe din West Village, ea arăta radioasă. Avea Într-o mână un pachet cu Înfățișare șic de brânză franțuzească, iar În cealaltă mână ținea una dintre pungile de un galben pal de la propria-i firmă, PHOEBE BÉBÉ. Burtica Îi era ascunsă de o capă scurtă din tweed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]