1,568 matches
-
limba lui, greierul, mă colindă Etapa 57 - 22 XII 2008 Locul I - Mahmoud Djamal ziduri înalte - doar tăcerea-n jur pictând aripi și umbre. Locul I - Henriette Berge Satul adormit - crucea neagră sprijină cerul de iarnă Locul II- Valeria Tamaș Rafală de ploaie - și deodată lustragiul nu mai prididește... Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Cojocul vândut - ochii ei cer iertare manechinului Locul III - Corneliu Beldiman Lumina toamnei - după perdeaua veche ochii bunicii Locul III - Victoria Chitoveanu Noapte în codru - ca două
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
un restaurant mai aparte care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantație la groază. Aici pe înălțimi este împărăția stihiilor
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
orice ideal, nu poate fi atins. De aici concluzia că nu există iubire perfectă în care cei doi să ofere în mod egal. Nu o dată, autoarea spune: “Sunt cea mai tristă femeie din lume”. Tristețea, neliniștea, angoasa, anxietatea, năvălesc în rafale puternice. Și mai ales, neîncrederea, suspiciunea, se insinuează precum șerpii în sân. Rezultatul acestui jurnal este arhetipul. Arhetipul tristeții și al iubirii pentru că acești doi termeni sunt aproape identici. Aaaa ... mai uitam și dorul. Drept bonus. Dorul care doare. Dorul
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
Acasă > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Clasamentul pe poeme Manuela Dragomirescu Locul I, cu 31 de puncte, poemul cu nr. 31 a plecat circul - o rafală răsucind un pantof de dans Locul ÎI, cu 23 de puncte, poemul cu nr. 30 al Manuelei Dragomirescu vântul întețit - vârfurile brazilor maturând norii Locul III, 22 de puncte, poemul cu cu nr 12 al lui Corneliu Traian Atanasiu galbenul
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355418_a_356747]
-
te amesteci tu în istoriile esențiale?! Mersul stelelor este adesea mai incert decît visurile oamenilor. Începuse iar ploaia. Apăsătoare, insistentă, obositoare. Ploua ca în Bacovia, ploaie nevrotică. Ploua cum zisese Thomas, pînă la saturație, la două zile, în ropote, cu rafale de uragan ce țineau cîteva minute, și cu picături mari, explozive. Licurișca s-a strîmbat, de parcă erau acri strugurii, și Thomas a renunțat să o mai cicălească. Un scurt schimb de priviri aprinse, apoi furtuna s-a calmat în spritele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
despre cărți, pentru că el nu avea timp de citit, da', dacă începuse să le iubească Afrodita, pentru el căpătau însemnătate, asta era! Treceau zilele una după alta, oamenii se luau cu treburile, priveau cerul înnourat, era frig, bătea vîntul în rafale răutăcioase, dar nu ploua, era tot secetă și secau fîntînile, Licurișca și Thomas veneau și plecau, apăreau așa, din senin, stăteam de vorbă, voiau să le povestesc ce mai era prin văgăună, mă întrebau de ce am mai săpat, dacă nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
Acasa > Stihuri > Momente > EU NU MAI PLEC DE LÂNGĂ TINE! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 296 din 23 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ploaia se stârnise din senin; Bătea-n geamuri, în rafale. Te-am sunat să-ți spun că nu mai vin; Mă tăiase-un junghi în șale. În glasul tău era durere. Ploaia parcă se-ntețise, Voind la amândoi a cere Să ne ude și în vise. Și ai oftat până-n
EU NU MAI PLEC DE LÂNGĂ TINE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356914_a_358243]
-
ușa Sufletelor Curate. “Nu pregeta! Acolo este locul tău! Nu te poți întoarce!” Ridici ochii înlăcrimați spre cerul roșiatic al asfințitului de soare. Al vieții tale. Zăgazurile sufletului s-au rupt. Au inundat eternitatea jertfei umane. Te-ai înfiorat în rafalele vântului ce spulberau nisipul clepsidrei...VIAȚA. Se scurgea rapid făra să aștepte. Dincolo de inimă se află triumful asupra morții- Zbor de stea, aripă de înger coboară pe pleoapa obosită. Cei ce nu plâng, nu au Dumnezeu. Lacrimile purifică trecerea sufletului
ASFINŢIT de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356154_a_357483]
-
știut și nici nu s-a aflat niciodată. Aveam bagajul așezat pe pervazul unei ferestre din fața gării, când se întâmplau toate acestea. Cu mare frică, l-am luat de acolo și am trecut după clădirea gării, să nu fiu în fața rafalelor de puști automate. Lângă mine era un elev înarmat, mai speriat ca mine. Era doar un copil de circa 19-20 ani, cu AKM -ul atârnat de gât plin cu gloanțe reale. Mi-a spus textual, că un țigan, la fel de tânăr
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
zenitului purta monotonia ochiului într-un neant de pulberi curbate în jurul unor goluri lipsite de esența mișcării explozia anulase durata oricărui repaos al formelor înspăimântătoare liniște. Doar suflul spasmodic Al vântului cosmic Surprins De rugozitatea opacitații Ce o străbătea în rafale fierbinți Antrena tăvălugii de smog Deasupra unei civilizații Anulate De efectele necuviinței Foșnetul lui Tulbura cu unde de harpă desțelenită Trecerea Prin fiecare inel al materiei Dezumanizate ,,Iubindu-se numai pe ei Viața I-a învins Cu legile ordonate de
EXTRAS DIN INVENŢIA PRAFULUI STELAR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369799_a_371128]
-
și vai, vai, vai! Nu vor face nimic! Nu-i mai bine să așteptăm primele o sută de zile? Și după aceea să ne „esprimăm” fiecare cu argumente? Un „catindat”, care s-a pozat prin baie în tinerețe, cade la rafalele mass media. Adevărul real? Prea crud și cu un CV subțire rău! Apare și un proiect de program. De guvernare. Cam à la Congresul al XIV-lea. Se precizează că după aprobarea Bugetului, noul guvern va veni cu angajamente punctuale
TABLETA DE WEEKEND (131): GUVERNUL SMURD ÎN ACŢIUNE! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369921_a_371250]
-
Să ne-ntâlnim pe-aleea de-altădată, De tine să mă las îmbrățișată, În ochi să ni se-aprindă vâlvătaie. Să-mi dai sărutul ce trezește-n mine Dorințe vii. Și să nu-mi fie rece, Când vântul serii, în rafale, trece, Să mă-nvelești, iubitul meu, cu tine. Și-așa îmbrățișați să stăm, iubite, Precum îndrăgostiții din pictură Când, temători, săruturile-și fură Și-apoi își sorb privirile topite. În ploaia despletită și rebelă, Ne-ajunge, dragul meu, doar o
ÎN PLOAIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370092_a_371421]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PLECAREA TOAMNEI... Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Plecarea toamnei răscolește Natura-ntreagă pe pământ, Rafalele de ploi și vânt Rănind un suflet ce doinește. Pornind din șes, încet țintește Spre înălțimi, luând avânt; Plecarea toamnei răscolește Natura-ntreagă pe pământ. Nu-i pom, nu-i floare ce-nflorește, Nu-i om ori animal ne-nfrânt Și
PLECAREA TOAMNEI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370301_a_371630]
-
Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: SPRE PORTUL VISAT / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1775, Anul V, 10 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SPRE PORTUL VISAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369465_a_370794]
-
Din nouri ca plumbul, semne de furtună, Picături de ploaie scăpate din hamuri Prevestesc potopul trimis de-o nebună Se agită frunze de vânt spulberate Muzica stihiei a cuprins pădurea Trunchiuri dezbrăcate din eternitate Fluieră în codru delirând aiurea Scurtele rafale rătăcesc spre hăuri Gonite de neguri par că-s îngrozite Să-și refacă vlaga se adună-n găuri Ce duc în străfunduri nezăgăzuite * Mă-nfășoară gânduri de-un tunet stârnite Umbre fără număr mă-nsoțesc în noapte Spre locuri străbune, meleaguri
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
vetrei prin care ieșea fumul și să împrăștie întunericul bordeiului. Dar în noaptea asta ca de catran, nici urmă de lumina magică. Vânturi furioase, alergau urlând prin pădurea de stejar de pe Piscul Bordeielor. Nori negri prevestitori de furtună, biciuiți de rafalele de vânt, dansează ca niște fantome înnebunite încoace și-ncolo pe cer, vărsându-și sângele lor rece ca gheața pe pământul însetat. Copilă fiind, Molearca privea cu groază, spre deliciul fraților și surorilor mai mari, fiecare scăpătat de soare. Apusul
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
DIN ROMAN) PARTEA A DOUA - AL SAPTELEA FRAGMENT (1) Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Împăratul Tiberius privea îngândurat pe fereastra sufrageriei ultimului etaj al vilei Iovis. Afară ploaia șfichiua în rafale pe dalele de marmură ale terasei. Era una din puținele zile ploioase din an, care acopereau câteodată cerul cu nori de furtună iscați în marea Tireniană. Atmosfera era însă propice meditației iar Tiberius Thrassylus profită de acest lucru și îi
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
-Natus! strigă Tiberius. Mergi cu magistrul Thrassylus, iar el îți va spune ce ai de făcut. Cei doi se întoarseră după aproape două ceasuri, fiindcă vila unde magistrul Ruthavan fusese instalat era destul de departe iar ploia care se amplifica în rafale le încetini misiunea. Trecu un timp în care Tiberius și Nerva aproape că nu-și vorbiră, iar acesta din urmă ațipi în canapeaua pe care stătea. Tiberius nu-l deranjă ci doar privi ploaia mult timp. Apoi în cele din
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
-l face înălțimilor umbrare, De-așa răcoare, pleacă să se culce, Chiar astrul istovit de preumblare. După răpciune, aripe dezleagă, Purtându-le spre zări neruginite, Zorind și gospodarii să culeagă, Bogatul rod al toamnei împlinite. Frunzișuri surpă-n codru sub rafale, Pătând mirific iarba-ngălbenită, Din ceruri nea și ger cumplit prăvale, Ca viscol peste viața troienită. *** Referință Bibliografică: Vântul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana
VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369590_a_370919]
-
al împăcării cu sine, care este timpul. Până în ziua aceasta, aflu de la interpretul Fuego că a avut un spectacol la Marșenița și a fost primit și așezat la masă de frații artistei, în satul ei natal. Povestirile sale sunt o rafală de voioasă plăcere, fiecare cuvânt fiind câte un ciob din care, în final se ansamblează amfora unei povești, spuse atât de afectiv încât trezește dragul de poveste, cum puțini au harul să o facă - îl asemăn în întinderea firului unei
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
un restaurant mai aparte care pătrunde în apele lacului că o lacustra. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasa și rafalele vântului, vuietul sau, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vară sau viscole năprasnice iarnă, descriu tablouri de la incantație la groază. Alteori când cerul este senin, astrul
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
care sevele / uită rădăcina, / iubindu-se de dragostea / frunzei în cădere - un mod / de a exila neantul; sărut printre / gratii de sârmă ghimpată, / tu, eu, tu; trupul - forma vândută / a inimii; / și din nou despre noi, / plimbarea în interior printre / rafale de gloanțe oarbe, / ninsoare din umbră ciuruind tăcerea. - „Din nou despre noi”. Autoarea nu ezită în a-și radiografia visele, emoțiile, trăirile, spaimele și bucuriile cu sinceritate dezarmantă, îmbrăcând țesătura ideatică într-un dramatism metaforic propriu: Iubirea renăscând de sub nămeți
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
aud scrâșnetele cârligelor de abordaj cu două capete și funie care se înfing de marginea punții. Nu se mai aud nici motoarele bărcilor, semn că pirații s-au oprit și încep asaltul final. Mă aplec peste punte și trag o rafală la întâmplare, descarcând tot încărcătorul. Aud șuerul gloanțelor care-mi trec pe lângă urechi și mă retrag spre cabină, după ce arunc pistolul. Mai văd pentru o clipă capetele piraților apărând la marginea punții. Thomson se retrage și el. Instinctiv răsucesc cheia
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
rezistat. Era prea mult pentru mine. Am băgat pistolul la loc în toc și i-am spus lui Helmut: - Termină tu treaba, Helmut! Și am plecat cu pas hotărât. În urma mea, am auzit cum plutonul de execuție a tras câteva rafale și cei zece evrei s-au prăbușit. Mă simțeam pustiit, devastat, fără rost, viu, dar mort, singur, abandonat. Uram ceea ce făceam, uram statutul meu de ofițer superior în armata nazistă, uram uniforma, crezul meu politic, evreii, dar și nemții deopotrivă
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]