2,603 matches
-
Această strategie, născută, evident, dintr-o nemăsurată ambiție, este pusă în practică, ordonat și fără urmă de glamour, cu un geniu al manipulării educat de mii de ani. Este același spirit care, în artele marțiale, a dus la crearea supremului rafinament al învingerii adversarului fără slobozirea săgeții din arc. De unde vine sentimentul greu de definit, fantomatic, care îl încearcă pe un european în confruntarea cu un japonez? Sau, mai bine zis, ce îi face pe ei atât de altfel, din acest
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ultimul sfert al cărții este dedicat aventurilor galante ale lui prințului Niou (nepot al lui Genji) și ale generalului Kaoru (socotit de mulți drept fiu al lui Genji; în realitate, tatăl său fiind un alt personaj, Kashiwagi). Eleganța expunerii și rafinamentul retorico-stilistic (demonstrat de numeroase perioade narative subîntinse de semantică oblică, ideea de sugerare, nu aceea de afirmație lipsită de echivoc, numărându-se, în opinia reputatului Donald Keene, printre calitățile de bază ale artei nipone) desăvârșesc profilul uneia dintre primele reușite
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
roman cum nobilii introduc mici recipiente cu tămâie arzând în mânecile largi ale kimono-ului, care apoi își exală parfumul la fiecare mișcare a brațului. Ca aproape orice activitate mundană în Japonia, și această îndeletnicire este ridicată la rangul de artă: rafinamentul parfumurilor astfel compuse, rezonanța lor spirituală cu atmosfera, anotimpurile, natura înconjurătoare dezvăluie unui cunoscător tainele personalității creatorului, nivelul atins de acesta în stăpânirea dificilei arte, precum și subtile detalii ce codificau dorințe, emoții, stări. Și aici, ca în orice artă, desăvârșirea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la întâmplare de fixația ritualistă a japonezului. Ca și în cazul ceremoniei ceaiului, eliberarea spontaneității și atingerea stării de armonie supremă, fără efort, nu au loc decât urmând un drum anevoios, încorsetat de chingile celor mai stricte reguli și cerințe. Rafinamentul suprem îl constituie așa-numita "ascultare a tămâiei", monko, vibrațiile produse de parfum, asemănătoare, după vechii maeștri chinezi, cu cele ce propagă sunetul, deschizând urechii antrenate și minții golite de propriile reprezentări porțile percepției unei realități superioare. Calea Tămâiei încă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ore. În campania de publicitate, producătorii își defineau target-ul ca fiind compus în principal din bărbați, cu precădere între două vârste, preocupați de eventualele neplăceri cauzate de mirosul corporal puternic. Îmi și imaginez o armată de Niou dezabuzați, lipsiți de rafinamentul, arta și gustul fără cusur al celor din vechime, luând neajutorați cu asalt rafturile supermarketurilor în căutarea elixirului promis al parfumului, ce garantează succesul personal, charisma și ascendentul asupra celorlalți. Îndemnată de curiozitate, cedez. Iată-mă așadar întinsă confortabil în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
erotică parte a femeii era (și mai este încă) socotită ceafa (unaji), mai ales cea descoperită de bordura delicată a unui kimono. Obișnuit cu avalanșe de sâni somptuoși, de picioare lungi și suple, de posterioare bombate, non-japonezul nu poate înțelege rafinamentul estetic al unui cod promovat de tradiție chiar până în zilele noastre (jurnalista Kittredge Cherry, într-o carte cu un titlu incitant și intraductibil, Womansword, notează că o celebră revistă niponă prezenta, la mijlocul anilor '80, un pictorial cu manechine dezvăluindu-și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care îl are până în clipa în care dă cu piciorul la găleată (cum desemnează, plastic, englezii marea trecere), este bine, cred eu, ca omul să se bucure, să râdă, să spere din răsputeri. Cultura japoneză, cu sutele de ani de rafinament estetic și de contemplație ascetică, îmi pare că a pierdut din vedere tocmai faptul că singurele ființe cu adevărat fericite au fost Gargantua și Pantagruel, nesățioșii giganți descriși de un prelat francez plin de păcate, dar liber de prejudecăți. Deruta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
miliarde de ani: unde își are originea, de ce și spre ce conduce? Asemenea majorității fizicienilor, și eu sunt convins că cele întâmplate în momentul t = 0 al fizicii rămân complet ascunse omului. Și chiar metodele empirice de semnificativă aplicație, prin rafinamentul lor (de exemplu experimentele conduse de către CERN la Geneva, Organizație europeană pentru cercetarea nucleară, cel mai mare laborator european pentru fizica particulelor elementare), nu vor permite descoperirea a ceea ce era înainte de acel moment. Marele secret care rămâne impenetrabil pentru științele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că această poziție face parte din procesul Ťdescanalieriiť, din efortul de individuare tipic pentru ultimii ani ai scriitorului. Întrucât este Bogdan-Pitești - Pașadia Măgureanu? Portretul cel mai verosimil istoric, cel schițat de Zambaccian, ne trimite la un om dublu, la asocierea rafinamentului cu abjecția. Și personajul literar Pașadia, mai ales cel din capitolul Cele trei hagialâcuri, suferă de o scindare psihică. ŤPașať, în momentul acțiunii romanești, a abandonat, dezgustat, luptele politice, ambițiile sociale. Duce o viață dublă, ritmată de lumină." (pag. 47
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
umane. Autorul aduce cu sine o întreagă experiență artistică, pe care o subordonează însă - aproape cu smerenie - dezideratelor umaniste ce-l animează. Ca atare, el însuși apare pe scenă ca egal al celorlalte două personaje, acceptând să descindă din empireul rafinamentelor estetice până la condiția de umil factor de coeziune și revelator de potențial expresiv. Resuscitând mitul lui Pygmalion în condiții extreme, Romulus Neagu îi aduce pe José António Correia și pe Ana Isabel Gomes din postura socială de excluși în aceea
Amplificarea câmpului coregrafic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7876_a_9201]
-
două curente de gîndire care își disputau atunci întîietatea oratorică: aticismul și asianismul. Discursul aticist cere un stil sobru și sec, simplu și lapidar, mergînd de-a dreptul la obiect și ferindu-se de zorzoane specioase. Stilul asianic, dimpotrivă, cere rafinament emfatic, podoabă retorică și mult joc de scenă. Aticii pun accentul pe claritate și concizie, în vreme ce asianicii apasă pe vigoarea estetică și pe mijloacele de iscare a afectelor ascultătorilor. Primii au sobrietatea preoților, ceilalți iscusința mimilor. Primii cred în elocvența
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
expresie facială seamănă cu fizionomia senină a ființelor bătute în cap. Procesul pare cu neputință de întors din cale, de aceea lamentațiile nu-și au locul. În cursul selecției naturale, răul s-a dovedit mereu mai viguros decît binele, iar rafinamentul cerut de cultivarea limbii se pare că a devenit o piedică în evoluția speciei. Dar cum nu există o singură specie omenească, speciile inferioare le înlocuiesc pe cele superioare grație unei vitalități mai pliate pe exigențele supraviețuirii. Rezultatul e cel
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
zidul șabloanelor printr-o confesiune analitică ce conturează un lirism sui generis. E o partidă elegantă de propoziții uneori șocante, ce nu coboară însă niciodată la o treaptă grosieră, ci rămîn pe fundalul personalității care le emite precum mostre de rafinament. O sapiență a rebours se compune din asemenea notații ale unei instanțe ce-și asortează contrarietatea cu un grăunte de părelnică frivolitate: "Din experiență proprie și din observarea semenilor mei, eu cred că noi, oamenii, suntem cu toții funciarmente proști, cu
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
se dorește instituirea unei tradiții. Muzică, aer, nocturnă, voci frumoase! Totuși, să nu avem pretenții exagerate! Căci aprecieri calitative minuțioase nu se pot face. Sistemul acustic deloc calitativ, o amplificare brutală, nu a înlesnit evidențierea valorilor timbrale particulare de mare rafinament. A fost oferită intrarea liberă - important lucru! - la un spectacol popular al vocilor, voci în bună parte importante, cele de care dispune astăzi teatrul nostru liric. Am avut confirmări, am avut surprize dintre cele mai agreabile. Acestea din urmă în
Momentele muzicale ale sezonului estival... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7023_a_8348]
-
ideologia cărții (de va fi existând vreuna: eu, personal, n-o văd). Nu mă deranjează nici zgomotosul cult născut în jurul ei, nici exclamațiile cvasi-sexuale scoase de cei mai diverși admiratori, de la inși al căror prestigiu s-a născut din neantul rafinamentului autoproclamat, precum Radu Albala, ori urmașii întru snobism ai lui Ion Barbu, până la cea mai proaspătă absolventă de la Litere. Știu că înot contra curentului și că valurile admirative ieșite din pana unor Ovidiu Cotruș sau Matei Călinescu pot fi ignorate
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
Aș putea înmulți la nesfârșit citatele care să demonstreze absența totală de stil a celui lăudat tocmai pentru valențele "stilistice" ale prozei sale. Dar nu văd nici un rost să-mi plictisesc cititorul, iar pe cei deja înlănțuiți de "farmecul", "misterul", "rafinamentul" mateine oricum n-am să-i clintesc din orbirea lor încăpățânată. Dar tocmai astfel de orbiri arată de ce n-am fost capabili să ieșim pe piața internațională cu opere viabile. Orice editor străin cu gust ți-ar râde în nas
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
devine unul melodramatic cînd își amintește adolescența și prima parte a tinereții. Dimpotrivă. Umorul, spiritul ludic aduc în prim plan farmecul unor chipuri pitorești, a l unor locuri din București care ascundeau forme de supraviețuire, de sens al vieții. Impresionant. Rafinamentul și eleganța acompaniază aceste însemnări-confesiuni. Sînt multe scene incredibile. Aiuritoare de-a dreptul! De pildă: vi-l puteți imagina pe unul dintre cei mai mari oameni de teatru, îl și sărbătorim anul acesta, pe Jerzy Grotowski dormind pe o saltea
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
public erudit, pentru a se adresa unei audiențe mai largi. Concertele Festivalului invită publicul să descopere spiritul epocii baroce prin intermediul muzicii, al instrumentelor istorice și al tehnicilor interpretative specifice. Atmosfera caldă și deschisă a concertelor va fi fericit întregită de rafinamentul Marelui Salon de Recepții al Muzeului Național Cotroceni, locul de desfășurare al concertelor. Realizat în stil neoromânesc, Salonul încadrează și potențează prin ambianță și acustică muzica secolului XVIII prezentată în Festival. Ediția 2011 a Festivalului concentrează în trei concerte de
Festivalul de Muzică Veche - Bucureşti 2011, la Muzeul Naţional Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/68645_a_69970]
-
facă decât, cu lacrimi în ochi, să-l mănânce. Gestul bunicului e repetat dincolo de ani și dincolo de Ocean. De ce? Sunt atâtea răspunsuri! În orice caz, aceasta e singura proză din volum care se poate rezuma cu relativ succes (altminteri, tot rafinamentul stilistic e netransmisibil). Căci în ea abia, Angelo Mitchievici face cu adevărat uz de tehnica montajului. N-am amintit întâmplător de capodopera regizorală a lui Orson Welles. În rest, de cele mai multe ori, dăm aici cel mult de suprapuneri de suport
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
urmași artistici direcți, el a știut să-și transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu prea există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc fiecare imagine, indiferent dacă ea este portret, peisaj ori natură statică. însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
radar. Căpițe de fân înșirate. Trei vaci elvețiene bălțate, maro, cap alb, genele albe și ele. Coasa fără limba ei de oțel, cu un mâner ca un deget de lemn îndoit, sprijinind o cracă înflorită de corcoduș. * ...mă gândesc la rafinamentul, educația, la bunăcreșterea Marietei... mânca doar ciugulind... și mă învățasem să ciugulesc și eu... să mănânc delicat ca păsările... ceea ce nu se potrivea deloc cu foamea...cum mâncam noaptea după îmbrățișările înverșunate... ușa frigiderului General Motors o deschideam...zumzăitul lui
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
simfonicul săptămânii trecute, într-un program de muzică de secol XX, dirijorul Lawrence Foster - un vechi prieten al vieții noastre muzicale - se dovedește a fi în continuare dinamic și spectaculos, eficient și inspirator într-o muzică de atmosferă, de pitoresc rafinament timbral, de culoare sonoră... cum sunt opus-urile lui Maurice Ravel, cele patru tablouri ale Rapsodiei spaniole, de asemenea geniala Alborada, spre exemplu. în debutul serii de muzică, primul Concert pentru vioară și orchestră de Dmitri Șostakovici a beneficiat de
Debutul stagiunii muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7961_a_9286]
-
artistică a autorului. Acordeonul este un instrument mai degrabă popular, nelipsit de la chefurile de cartier, dar greu de imaginat într-o sală de concerte. De aceea, titlul acesta cu nuanțe oximoronice sugerează de minune ideea unei scrieri culte, pline de rafinament și subtilitate despre proletariatul de la periferia Capitalei și existența sa cotidiană. Ironia, ca în multe alte locuri din scrisul lui Radu Aldulescu, funcționează în ambele sensuri. Sonata pentru acordeon este un titlu perfect pentru definirea problematicii acestui roman. Radu Aldulescu
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
Baston". El a adăugat " Se vede, de la o poștă, școala franceză, asimilată în cursul celor trei ani în care a fost profesor la Sorbona, într-o perioadă în care și Franța era încă liderul de necontestat al elegantei și al rafinamentului". Vupescu a preciza " Conflictele sale - câte sunt, puține, dar notorii - de aici și provin: din incapacitatea să funciară de a accepta mitocănia și vulgaritatea, mai ales din partea unor oameni care se pretind de spirit și de condei". "La 80 de
Eugen Simion, dat în judecată. Deputat PSD: Nu poate accepta mitocănia by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77978_a_79303]
-
a tipărit al doilea număr al Caietelor sale, ATHANOR - o publicație dedicată integral marelui prieten și mentor al poeților ce o concep (și în parte o scriu) - Sebastian Reichmann, Dan Stanciu și Iulian Tănase. Cu o machetă creată cu un rafinament și o pricepere în artă & meserie marca Dan Stanciu (de la care mulți graficieni de carte ar avea ce învăța), pe hîrtie velină, cu o calitate a tiparului și reproducerii fotografiilor cum rar se vede la noi (numărul e tipărit la
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7798_a_9123]