2,296 matches
-
pași, ridicase două castane și le mângâiase ca și cum ar fi fost tâmplele înfierbântate ale nebunului, fruntea lui palidă, lividă din cauza tuturor morților și a supliciilor adunate de-a lungul umanității, a rănilor în putrefacție deschise de secole, alături de care miasmele rahatului nu înseamnă nimic, da, nimic altceva decât un miros slab, searbăd și înțepător de trup încă viu, viu, care nu trebuie să ne dezguste, să ne umilească sau să ne distrugă. Nu era posibil ca tânăra să locuiască în apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
răspuns, țineam pâinea și slănina în brațe, așa că jandarmul a deschis ușa, și l-am văzut. Bietul flăcău zâmbea, vă jur, cu ochii larg deschiși. Am țipat și am lăsat totul să-mi cadă pe jos, iar jandarmul a spus „Rahat!“, s-a aruncat asupra lui, dar era prea târziu, murise de-a binelea. Se spânzurase cu pantalonii lui, pe care-i rupsese în fâșii pe care le înnodase de mânerul ferestrei. Nu credeam că-i așa de solid mânerul ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a vrut să se facă utilă. A părăsit V., reședința sa vastă ca palatul de la Versailles și a venit la noi, la clinică. Unii au spus: „N-o să stea nici trei zile, o să leșine când va vedea tot sângele și rahatul!“ A rămas. În ciuda sângelui și a rahatului, făcându-și uitate originea și averea printr-o bunătate fără limite și prin gesturi simple. Dormea într-o cameră de bonă și își petrecea timpul, zilele și nopțile, la căpătâiul muribunzilor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
părăsit V., reședința sa vastă ca palatul de la Versailles și a venit la noi, la clinică. Unii au spus: „N-o să stea nici trei zile, o să leșine când va vedea tot sângele și rahatul!“ A rămas. În ciuda sângelui și a rahatului, făcându-și uitate originea și averea printr-o bunătate fără limite și prin gesturi simple. Dormea într-o cameră de bonă și își petrecea timpul, zilele și nopțile, la căpătâiul muribunzilor și al resuscitaților. Războiul masacrează, mutilează, mânjește, murdărește, spintecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu trupul vopsit îi era foame, ar fi înghițit orice, a început să culeagă însă hârtiile de prin vârfuri de ierburi, când a ajuns la cincisprezece s-a oprit, le-a mirosit o dată și încă o dată, lacom, deși miroseau a rahat hârtiile alea, s-a uitat în jur speriat să nu-l vadă cineva, a zărit o vizuină în spatele căreia se ridica un munte împădurit și înalt, păduri misterioase începeau brusc, de jos, și urcau până spre vârf, știa el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în casă, că este ceva, ceva care iese din gresie și o înțeapă, și iar se uită împrejur, și iar tremură, pereții sunt reci, urcă frigul de jos, de la subsolul plin mereu cu apă. Și oamenii sunt buni ca niște rahați, ca frigul, te lovesc atunci când îți e mai bine. Harști!, la picioare!, pac!, peste bot!, ești tu mai deștept?, tranc!, un rahat peste fruntea aia mare, ești tu mai sensibil?, pleosc!, peste inima subțire ca un cuvânt... Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sunt reci, urcă frigul de jos, de la subsolul plin mereu cu apă. Și oamenii sunt buni ca niște rahați, ca frigul, te lovesc atunci când îți e mai bine. Harști!, la picioare!, pac!, peste bot!, ești tu mai deștept?, tranc!, un rahat peste fruntea aia mare, ești tu mai sensibil?, pleosc!, peste inima subțire ca un cuvânt... Mi-a fost atât de bine în cadă, nu vreau să ies din pat, vino tu aici! Maestrul se ridică ușor de pe canapeaua din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și 36 de scrisori aruncate, șterse, delete, și gata, în sfârșit, i-a scris că va pleca. L-a așteptat mai mult de 30 de zile, a stat la fereastră 36 de zile și de nopți, înconjurată de aurolaci, curve, rahați, hoți și gunoi. Aici o adusese Maestrul. Nu te-aș duce eu unde e rău, așa zicea. Închide computerul, aparatul salvator, doar el e mai bun și mai cald ca oricine. Ăsta e chiar sfârșitul. De-abia acuma e sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
prea tare și am scris „Doamne, ce mult te iubesc!“ Ea și-a scos forfecuța de manichiură, a decupat cuvântul „Doamne“ și a arătat scrisoarea Întregii școli. Nu merge nicicum. Nu sunt decât „dragul și bunul de Kerry“ și tot rahatul ăsta. Amory a zâmbit, Încercând să se imagineze ca „dragul și bunul de Amory“. N-a reușit deloc. Februarie a adus ploaie și zăpadă. Examenele furtunoase ale sesiunii de iarnă au trecut și viața de la 12 Univee a fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a scris asta. Mi-e scârbă de ciorba asta mediatică, mi-e scârbă de mațele astea fardate expuse în fiecare zi pe toate străzile, care-mi tâmpesc părinții dependenți de televizor. Mi-e scârbă de circ, mi-e scârbă de rahatul vostru urban. Mi-e scârbă de mine, că-ți scriu acum, dar trebuie să borăsc cumva, și pe mine nu mă invită nici o televiziune. Vreau numai să-ți spun că prietena mea m-a părăsit azi dimineață. A plecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să borăsc cumva, și pe mine nu mă invită nici o televiziune. Vreau numai să-ți spun că prietena mea m-a părăsit azi dimineață. A plecat la o bursă în Irlanda. Atașez o hartă. A plecat pentru că nu mai suportă rahatul unor avortoni ca tine. A plecat pentru că țara asta pute. A plecat undeva unde indivizii ca tine sunt legați de turla bisericii și li se toarnă bere pe gât până crapă - te rog nu lua ad litteram această informație, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
băgat bani într-un analfabet pentru a tâmpi masele într-un mod atât de absurd de ridicol? Cine are interesul ca amărâții ăștia care mor de foame sau înecați să fie striviți sub atâta mediocritate imbecilă? Te somez, Superman de rahat din Vitan, să mărturisești înșelătoria sinistră care a tâmpit țara. Te somez să dai un comunicat de presă în care să faci cunoscut retardaților care leșină când te văd că ești doar un căcănar mincinos. Te somez să ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în goană pe lângă ei. Nu fiindcă acestea ar polua mediul înconjurător, care e oricum desfigurat în urma războiului, ci fiindcă lor le lipsește capitalul cu care să‑și cumpere mașină. Iat‑o și pe Anni cum se tăvălește prin gunoaie și rahat de câine ca să atragă atenția asupra problemelor ei sufletești considerabile. O problemă sufletească e un lux și se ignoră. Ea vrea să fie singură într‑un automobil frumos și nu cu mai mulți laolaltă, cu atât mai puțin cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca să atragă atenția asupra problemelor ei sufletești considerabile. O problemă sufletească e un lux și se ignoră. Ea vrea să fie singură într‑un automobil frumos și nu cu mai mulți laolaltă, cu atât mai puțin cu familia, într‑un rahat de tramvai în care toți sunt egali și ca atare nimeni nu poate reprezenta ceva deosebit. Dacă ar fi într‑un Mercedes nu s‑ar putea apropia nimeni să întrebe cum îl cheamă pe băiețel sau cum o cheamă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sophie. În realitate sunt scârbit de dorințele mele, dar aceste dorințe sunt mai puternice ca mine. Și iubirea mea față de tine e mai puternică decât sunt eu însumi. Ea este însă lipsită de dorință trupească, pe care noi o sublimăm. Rahat, spune Anni, iubirea nu‑i altceva decât atingerea dintre două epiderme. Nu‑l mai suport pe Adalbert Stifter ăsta nici un minut în plus, asta e clar, zise Anna. Cine își înfige sub unghie cu toată puterea - și când spun putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de lucrurile urâte, Beethoven și Mozart vor fi îngăduiți abia după o examinare foarte amănunțită. Anna își ciulește urechile fiindcă simte un ton sentimental în felul în care e pronunțat numele Sophiei și chestia asta nu‑i place deloc. Ce rahat și legea asta a naturii care‑l face pe om să nu‑i mai placă ce are și să caute imposibilul - ceea ce și‑ar dori și Anna să fie, imposibilul în persoană, numai că Sophie și‑a adjudecat deja acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
legea asta a naturii care‑l face pe om să nu‑i mai placă ce are și să caute imposibilul - ceea ce și‑ar dori și Anna să fie, imposibilul în persoană, numai că Sophie și‑a adjudecat deja acest statut. Rahat. Rahat. Din partea ei, Sophie n‑are decât să crape. Sophie simte ceva și se încruntă. Rainer o întreabă pe Sophie dacă nu‑i de părere că, dintre ei toți, Hans ar trebui să aibă cea mai mare aspirație către neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta a naturii care‑l face pe om să nu‑i mai placă ce are și să caute imposibilul - ceea ce și‑ar dori și Anna să fie, imposibilul în persoană, numai că Sophie și‑a adjudecat deja acest statut. Rahat. Rahat. Din partea ei, Sophie n‑are decât să crape. Sophie simte ceva și se încruntă. Rainer o întreabă pe Sophie dacă nu‑i de părere că, dintre ei toți, Hans ar trebui să aibă cea mai mare aspirație către neobișnuit, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să mănânce în prealabil un sandviș cu brânză. Anna îl iubește așa de mult pe Hans, că nici n‑a observat primul sandviș, întocmai ca o mamă care nici nu mai observă rahatul bebelușului ei. Hans spune că nu crede că asta a fost dragoste, deoarece dragostea se află încă înaintea lui și are mai degrabă chipul Sophiei, ba nu, chiar este Sophie. Mult după ce zgomotul pașilor lui s‑a pierdut pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stil mare, deoarece tot ce face Sophie are stil. Dacă‑i bal, bal să fie. În schimb, purcelul de Rainer nu produce decât gunoi mărunt pe care tot el îl distruge, fiindcă vorbește întruna despre asta, până când cel mai mic rahat se transformă în aur, iar atunci murdăria nu‑i bună decât de aruncat. În calitate de aur, nu folosește nimănui. De ce să nu te bălăcești până la capăt în ea și să neglijezi cu bună știință transfigurarea literară? Ajunge dacă știi tu însuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iar atunci murdăria nu‑i bună decât de aruncat. În calitate de aur, nu folosește nimănui. De ce să nu te bălăcești până la capăt în ea și să neglijezi cu bună știință transfigurarea literară? Ajunge dacă știi tu însuți că totul e un rahat, mai trebuie s‑o știe și alții? Poate că pentru Rainer descrierea murdăriei e mai importantă decât murdăria însăși? Anost. În fața porții imense de fier - parte integrantă a unei imense averi moștenite - mama Sophiei răsare ca din pământ, precum flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ea, dar fizic lucrurile nu stau la fel, strigătul ei nearticulat de voluptate se lipește de tine ca o rășină, strigă: daaa! Acum! Pesemne că tocmai își dă drumul în ea, pachetul ăla de mușchi. Iar ea mai și primește rahatul ăsta pe care i‑l toarnă el înăuntru și‑l prelucrează organic, în timp ce alții scapă de el în secret și‑l aruncă, spălând pe furiș cearșaful murdar cu apă rece. Nu poți să inviți niciodată un coleg acasă fiindcă locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
muzicale...“. Auzi la el, pretenar, chiar așa mi-a spus. Ditamai omul, Îmbrăcat la costum, cu cravată, un om În toată firea, cu ochelari, și-mi spune: „Am auzit că sunteți pre-te-nar“. Eram Înmărmurit! Tipul ăsta nu era decât un rahat de câine, ba nici măcar atât, era o pisică moartă-n stradă, lovită de un camion. Asta gândeam eu despre el! Știi, cum vezi de-atâtea ori pe stradă, leșul uscat al unei pisici strivite de roțile unei mașini. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lacrimile... Dac-aș avea o aspirină, m-aș simți mai bine. M-ar ajuta să nu mai fac pe mine. Dar ai zis că n-ai așa ceva... Știi, aici chiar și bărbații sunt violați. Nu contează că ai sânge sau rahat la fund, tot te violează cineva. Asta-i America. O țară nemaipomenită! Dar nu-mi place să fiu obligat să o fac cu gura. Doare rău să-ți spargă cineva dinții. Probabil că gura Înmuiată de sânge le provoacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sentiment de încredere și de liniște atunci când mi-o strecuram în buzunarul de la haină. Am fluturat pistolul în direcția lui Bruno. — Și oricine mi-a trimis invitația va ști că port la mine o armă. — Dar dacă sunt mai mulți? — Rahat, Bruno, chiar nu e nevoie să-l desenezi pe dracu’ pe perete. Îmi dau și eu seama de riscuri, dar asta e afacerea în care suntem băgați. Ziariștii primesc buletine informative, soldații primesc misiuni, iar detectivii primesc scrisori anonime. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]