5,449 matches
-
așteptarea revelionului, localul găzduia o nuntă. Mirii, foarte tineri, palizi, În capul mesei. Părinții, rude apropiate, colegi, probabil, În total vreo douăsprezece perechi. Confetti, lampioane. Spre ea se Îndrepta tot mai apăsătoare privirea unui bărbat Încă tânăr, cu ochelari cu ramă de sârmă subțire, rotunzi, și un fular roșu ponosit În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Koblicska, sub mângâierile ei tot mai apăsate, mai prelungi, și sub privirea disprețuitoare a unui boy capabil să-ți spună În română, maghiară și germană, fără plată, următorul text afișat de altfel și la recepție, sub o sticlă curată cu ramă neagră și intarsii aurii: „Astoria hotel cu 52 de camere, Încălzitoare cu aburi, electricitate, conducte de apă și baie, bucătărie de primă clasă. Pensiune pentru cei În trecere. Prețuri ieftine!” Amintirea câtorva Înmormântări reușite, la care asistase alături de părintele Socolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asculta. Urcă să se schimbe. 31. Privite printre lacrimi, tablourile păreau vii. Un bărbat mustăcios Îi atrăgea Îndeosebi privirile. Și mort tot așa de frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult presupus de pe rama tabloului. Când socoti Împlinită datoria, arătă batista amfitrionului său: Vedeți? Același praf era și pe pantofi atunci... Da, exact același praf. Zgură roșie. Din aer. De la combinat. Poate fi de oriunde... Nu cred că putem scăpa de ea. Așa zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trona un fotoliu Îmbrăcat În plus vișiniu. Lângă el, pe un taburet, se afla un patefon. În spatele lor, se vedeau un pat de alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină de scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o sticlă cu vin, urându-și din nou La mulți ani și Boldog új évet, apoi Își strânseră mâinile În semn de rămas bun, și se Întoarseră În lumile lor, fără iluzii și fără păreri de rău, protejați doar de ramele de un auriu coclit ale tablourilor pe care zarurile colorate ale vieților lor fuseseră demult aruncate, fără să abolească Însă hazardul, vorba cuiva. 16. În sufragerie Însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Revelionul căpătase Încă de la primele cuvinte rostite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sfârșit să mai tragă un pui de somn. Povestea cu tablourile Îl cam obosise. 17. Petru era abătut. Brusc, locul acela Îi devenise străin, tot mai străin cu fiecare etichetă cu inscripția Colecția Brândușă pe care Iolanda le lipea pe ramele celor trei tablouri, din proprie inițiativă. E ca un exercițiu de exorcism, Îi spuse ea după ce Își termină lucrul. Se priveau În ochi cu o tandrețe uitată. Erau tot mai aproape unul de altul pe măsură ce tablourile se pregăteau de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochelarii au sfârșit Într-un scrin, printre fotografii vechi de familie. Acolo i-a găsit Flavius-Tiberius. Avea 18 ani și purta ochelari de un an. Și-a pus ochelarii pe nas și a văzut că vede: lumea era rotundă ca rama ochelarilor. Spre deosebire Însă de toți cei care Îi purtaseră până atunci, el privea lumea și peste rame. Când se plictisea. De aceea, nici prin gând nu-i trecea să se despartă de ele. Putea schimba oricând o lume cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ani și purta ochelari de un an. Și-a pus ochelarii pe nas și a văzut că vede: lumea era rotundă ca rama ochelarilor. Spre deosebire Însă de toți cei care Îi purtaseră până atunci, el privea lumea și peste rame. Când se plictisea. De aceea, nici prin gând nu-i trecea să se despartă de ele. Putea schimba oricând o lume cu alta. Cel puțin așa credea el. Era Îndreptățit să gândească În acest fel, Întrucât el se maturizase așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putut intra de câțiva ani pe piața asta. De când o tot invita pictorul din Piața mare să pozeze În atelierul lui. Curul ăsta merită o pânză, Îi zicea el, de câte ori o vedea visând În fata țigăncilor care se lăfăiau În rame sculptate, lângă un izvor din care se adapă un pui de căprioară. I se făcea rău văzând cât de bine puteau trăi unele, În timp ce ea abia Își mai putea opri mâinile să nu i se smulgă din umeri sub greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unde nu este nici durere și nici Întristare”. Nu-l durea nimic, nu se putea plânge, În afară, poate, de o senzație ciudată de frig. În rest, totul era ca Înainte. Sau aproape... Căci lumea refuza să mai intre În ramele rotunde ale ochelarilor săi. Privită prin lentile nu arăta nicicum, nu semăna cu nimic din ce văzuse el până atunci, după cum nicicum arăta și privită pe deasupra lor. Pentru prima dată În viață simțea că el era cel privit de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
constituția sa era mult mai firavă. Avea în jur de treizeci de ani, purta o cămașă albastră curată, jeanși nepretențioși, dar aparent scumpi și era tuns ca un bancher. Mai purta și o pereche de ochelari mari, de soare, cu rame aurii, și un ceas masiv, de aur. Avea aspectul curat și îngrijit al unui bărbat ieșit de la frizer, ceea ce mă făcu să mă simt murdar și transpirat. — Domnul Nimeni? am întrebat. Bărbatul râse oarecum stânjenit. — Da. Foarte încântat de cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dictafoane legănându-mi-se incomod pe braț. În fața mea se auzi zgomot de sticlă spartă când fata dădu cu scaunul în fereastră și lovi o dată, de două ori, de trei ori cu picioarele lui pentru a desprinde cioburile rămase în ramă. — Fugi, îmi strigă ea din nou. Fugi naibii odată. mi-am forțat cât am putut picioarele tremurătoare și, când am ajuns la laptop, i-am tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
poate coborî singur scările - și am avut senzația că toată viața a fost pusă la încercare de expresii ale surprizei, încântării, spaimei și ale Dumnezeu știe ce altceva. Nu-i vedeam ochii, ci doar o pereche mare de ochelari cu rame negre,de plastic, ca aceia pe care Michael Caine îi purta în anii ’60. Doctorul Trey Fidorous. După atâta timp, în sfârșit îl găsisem. Nu puteam decât să-l privesc pierdut. Doctorul scoase pixul din gură și mă privi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
masa aceea de păr. Aproape că se și întâmplă, lumea trăgându-și respirația ca marea care se retrage înaintea unui val tsunami, însă n-o făcu, nu răbufni. În oala aceea sub presiune, ceva cedă. Fidorous își scoase ochelarii cu rame groase și-i frecă meticulos cu mâneca halatului. Bătrân și ostenit, acum că furia dispăruse, își strânse rădăcina nasului cu degetul mare și cel arătător înainte să-și pună ochelarii la loc. — Ei bine, spuse el încet. Da, încuviință Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
podea, se vedea un cub mare cât o casă, trasat în întregime din lumină pâlpâitoare. — Doamne, am spus, năuc. Ce frumos e! Fidorous nu răspunse. Când ochii mi se obișnuiră, am văzut că efectul era posibil datorită unei adunături de rame de lemn înalte. Fiecare susținea unul sau mai multe proiectoare de film și fiecare proiector bătea spre lateralul proiectorului învecinat. Împreună descriau un cub. — Asta-i capcana? — Da. Filtru de semnificant sus, spuse Fidorous, gesticulând spre partea de sus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și ei flacéra. Dar cred cé au copiat-o de pe steag pe perete, céci de pe perete nu puteau sé o copie cu hîrtie neagré pe steag, cé prin perete nu trece. Erau numai litere frumoase pe pereți și erau fécute rame cu frunze pe la colțuri, și erau poezii Întregi scrise pe stele de carton. Șasa avea Întotdeauna timp céci autobuzul venea Întotdeauna mai tîrziu și el putea sé stea pe coridoare, dacé nu-l alunga elevul de serviciu sau vreo Învéțétoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
să nu-mi tremure vocea, cînd continuu: N-am copii. Cu mine se încheie un șir de vieți. Reporterei ("Spuneți-mi Șichy"; Cum se scrie? "Cu cî și cu igrec") i se prinde privirea de-o poză veche, într-o ramă nelăcuită. Adolescenta care-am fost se zbate ca un fluture în boldul fotografiei. Cristoase, ce prețiozitate am emis! Instantaneul e luat în vie, pe-un vînt teribil. Țin un ciorchine, cu mîinile amîndouă. Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
astfel, patru familii îndoliate, prilej de o nouă polifonie, dar și de o nouă... sindrofie! Lăcomia inventivității se transmise ca un flagel și stuparilor. Concurența acerbă i-a învrăjbit împotriva bibliei naturii. Stupii nu mai aveau forma paralelipipedică și nici ramele din interior: totul era cilindric. Economia de spațiu distrusese întreg lanțul de idei cuprinse în tratatele unora ca: Weber, Clemet, Langstroth, Beven, Cheshire, Cowan, Root, Dzierzon, Van Berlepsch, Pollmann, Vogel, Maetrinck. Albinele își modificaseră trupul. Erau biluțe tărcate cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vom culca, frate și soră. O să-mi împrumuți o pijama de-a lui Olaf. Pluteam în pijamaua mortului. Pentru dormit, Sigrid își puse o cămășuță de noapte din satin imprimată cu cămășuțe de noapte din satin. -Este o punere în ramă, remarcai. -O să iau partea din stânga a patului. Se culcă pe salteaua de puf și adormi pe dată. Dacă sperasem un plan de seducție, ratasem. În vârful picioarelor, m-am dus în camera mea, fără să aprind lumina, ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît, că își continuă opera de distrugere centimetru cu centimetru, curățînd rama de lemn pînă la ultimul colț de sticlă, plesnind apoi fiecare fotografie de cîte ori e nevoie ca să fie făcută ferfeniță, aplicînd lovitură după lovitură și cutiei de placaj care pînă la urmă șubrezită de tot se desprinde din perete
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
încep să-i amorțească brațele. Dă-i drumul, ordonă Dendé, înșfăcînd actul de identitate din mîna lui Gulie, uite-așa pățesc mincinoșii și trădătorii, zice făcîndu-i vînt în direcția focului în mijlocul căruia se mai văd încă bucăți din cele două rame cuprinse de vîlvătăi, din clipa asta nu mai exiști, ești un nimeni, îl informează. O să înceapă să se certe pentru niște fleacuri, începe Roja să simtă tensiunea de parcă s-ar fi aflat chiar el în mijlocul disputei, o să le distragă pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începea să se lumineze de ziuă. Bănuia că poarta de la intrare era încuiată, dar încercă totuși s-o împingă fără nici un rezultat. Așteptă cîteva clipe, se chinui să tragă cu ochiul înăuntru prin gemulețele mate încadrate din loc în loc în rama metalică a ușii, fără însă a reuși să dibuiască nici o mișcare de partea cealaltă. Mai așteptă cîteva clipe, și pentru că nu zări nicăieri vreun buton de sonerie, începu să izbească cu pumnul în ușă ca să provoace zgomot. Imediat observă o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dorit să viziteze „casa mare”. A mers În fiecare din cele patru odăi, a stat pe un pat, a verificat ușa de fier de la sobă, a privit cu interes perdelele și draperiile și când Dorița l-a ridicat către o ramă cu fotografii și l-a Întrebat cu precauție și frică de efectul ce va fi produs: Cine-i acolo, știi? Iar copilul, care cunoștea foarte bine poza Vioriței, pe care Victor o avea mereu În buzunarul de la piept și pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la ureche, iese în întîmpinare. Bine ați venit la Școala nr. 2532, domnule... Vorba îi este întreruptă de o minge care îi fîșîie pe lîngă ureche ca o ghiulea și se oprește în plină față la domnul Pantelimon. Ochelarii cu ramă de aur explodează, pe nări îl podidește borșul și lumea îngheață. Doamna Eliza reacționează imbecil: Care ești, mă? Cine-i asasinul? Atît "asasinul", cît și gașca o rup la fugă și în cîteva secunde au dispărut. Sora medicală își intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]