678 matches
-
trimis opul acasă, cu o gentilețe care mă obligă, pe viitor. Odată intrat În posesia lui, l-am devorat, cu aceeași febrilitate cu care am citit, și recitit, de multe ori, romanul lui Bulgakov. Ideea acestui op neconvențional, cu inserții ramificate (lite rare, economice, politice, mondene, diaristice, religioase etc.), m-a cucerit dinainte de-a deschide cartea. Dar să trec și la chestiuni concrete, că de fantasme & deliruri lu mea o fi sătulă... Patru scriitori clujeni - Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, Corin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din mina prostiei omenești” (Stefan Zweig). 3. Îmbrăcămintea 3.1. Situația actuală În întreg regnul animal, masculul este mai decorat, mai înfrumusețat cu ceva, decât femela: păunul are pene viu colorate, în creastă și coadă; cerbul are niște coarne mari, ramificate, etc. Aceste ornamente îi folosesc la atragerea atenției femelei și pentru a o convinge să se lase însămânțată, pentru perpetuarea speciei. Ce se întâmplă cu specia umană? Bărbații se încalță cu încălțăminte comodă, se îmbracă cu haine lejere, comode, călduroase
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fost dat să întrezărească infinitul Dumnezeu matematic și să se ia la trântă cu el. N-am nici un merit că-l cunosc, că pot să scriu despre el. Aș putea să înalț, numai cu figura lui înaintea ochilor, o schelărie ramificată enorm, un Babel de hârtie, un Bildungsroman de o mie de pagini, în care eu, umil Serenus Zeitblom, aș urmări cu sufletul la gură demonizarea progresivă a noului Adrian. Dar apoi? Chiar dacă, prin absurd, aș da ce n-am dat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arhitectul își construi un nou sintetizator, de o complexitate de neconceput, întinzîndu-se pe un sfert de planetă. Monstrul însuși crescuse. Caroseria Daciei rămăsese înscrustată în spinarea lui albicioasă ca o minusculă cochilie. Trupul acoperea o suprafață uriașă, iar degetele infinit ramificate se întindeau acum, pornind din cele două brațe, de jur împrejur, ca o plasă de păianjen. De la primele atingeri ale miliardelor de clape terminale, ultimii oameni se prefăcură și ei în pulbere. Aceasta nu mai era muzică - sau era muzica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
distribuție a apei potabile este de 62, 0 km. Rețeaua de distribuție este realizată din conducte de oțel și este complet nesatisfăcătoare din punct de vedere PSI, nefiind echipată cu hidranți de incendiu exteriori. Rețeaua de distribuție este de tip ramificat. De asemenea, conductele au un grad de uzură foarte avansat și înregistrează permanent pierderi de apă. Datorită deficitului existent la sursă, întregul sistem de alimentare cu apă funcționează în regim nepermanent. Cartierul Podu Vadului se alimentează gravitațional din sursa Sunătoarea
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
care se întâlnește în afara vorbirii. Fără echivocul între ce spui și ceea ce crezi că spui, vorbirea s-ar târî neputincioasă, dând același tip de indicații ca și semnele de pe panourile de circulație. Rațiunea este logică; este adică făcută să dezvolte ramificat orice concentrare de sens, fie nominală, fie secvențială (propoziție), fie superioară (sensul conceptelor care nu pot fi asimilate cu zone de existență, deci sensul ideilor necategoriale). Fiind mereu vorba de o concentrare de sens, întrucât gândirea are mereu înapoia ei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
unitar conține un conglomerat și o intersecție de sensuri; mai exact, conține o prefacere de sensuri care, ea însăși, exprimă evoluția inerentă sensului, creșterea acestuia de la simplu la complex, ceea ce numim ramificarea sensului. Or, rațiunea urmărește mereu sensul sensului, drumul ramificat prin care acesta se ridică mereu deasupra formei sale imediate, reduse și locale: orice sens conține mereu mai mult sens decât forma primă sub care el apare mai întâi. Astfel, primul sens, cel al apariției sale mentale, crește în sensul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dată la venirea lor în România. Erau de sânge iudeo-arabo-franco spaniol, aveau un castel în Germania și alte puncte tranzitorii, pe o rută care pleca din Liban spre câteva orașe europene. Nu înțelegeam prea bine gustul lor pentru aceste călătorii ramificate, pe traseul cărora era și România un loc de popas. Când am aflat, era prea târziu! Îi adusesem la mine acasă, se împrieteniseră bine cu mama mea, au stat în cămăruța mea de la subsol mai multe zile, mai ales când
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că, în cazul înțelegerii cu perspectivă lărgită, nu se petrece numai o captare de sens, o captare mentală, ci se petrece o infuzie de sens, o împlinire a sensului, care nu este împlinire a unui sens vizat, ci împlinire amplificată, ramificată și iradiată sub forma unei respirații a spiritului; aici spiritul se simte pe sine ca pe ceva care are aptitudinea de a se percepe interior ca spirit, și nu ca înregistrare de sens, nu ca semnificație. Pentru actele și momentele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
reducându le la 458 sclavie, tot așa am ajuns, în epoca de degradare a limbajului, sclavii cuvintelor“ (Considerații inactuale, IV, 5). Am lăsat loc mai mult cuvintelor lui Nietzsche ca să putem resimți felul în care el însămânțează, aici, vorbirea; felul ramificat, ca de iradiere în câmp, prin care cuvintele ne sugerează amploarea cu care contagiunea, boala limbajului, își strecoară peste tot efectele nocive. Cine ascultă la stetoscop bătăile de inimă ale limbajului de astăzi, așa cum s-a generalizat el peste tot
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mereu la datorie. Pe copaci, liane lungi și încâlcite, flori de diferite culori, ca și cum ploaia ghidușă le-ar fi vopsit de pe o paletă vrăjită. Dar primăvara! O, primăvara aici sunt adevărate comori. Printre frunzele încă rămase pe jos, de sub rădăcinile ramificate ale unor arbori, răsar cu o strălucire de diamant, ghiocei. Apoi, gingașe lăcrămioare, păpădii și alte flori. Vara, la poalele copacilor, câteva ciuperci își țin mândre pălăriile. Fiecare copac din pădure e întortocheat, răsucit. Parcă un uriaș i-ar fi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
primul rând, ce trebuie să fi însemnat lucrul la traducerea acestei cărți, nu doar din cauza dimensiunii ei impresionante, dar mai ales pentru că e o carte construită pe baza unui flow special, o curgere continuă a vocii unui copil, numitul Julius, ramificată permanent în diverse alte tipuri de discurs, la persoana a III-a sau la persoana I, stil indirect liber combinat cu dialog neașteptat, o întreagă simfonie de voci subsumată însă de la primul la ultimul cuvânt acestei unice perspective infantile. S-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
fi fost locul cel mai indicat. Aici i s-ar pierde cu totul urma. Ucis, aruncat în pădure, mâncat de fiare, cu oasele risipite... Zăpada, ploile ar șterge orice urmă... Întoarse capul speriat. Un cerb mare cu coarne înalte, spectaculos ramificate, îl privea neclintit, mișcându-și ușor nările, ca și cum ar fi știut că era cineva acolo, după perdea, în trăsură. Apărură și câteva ciute. Apoi, pe neașteptate, fugiră cu salturi lungi, sincronizate, înapoi în pădure. Manuc își simți gura uscată. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
privi cu atâta liniște moartea semenilor mei, și pentru întâia oară mi-am pus, brutal, problema sfârșitului, fără să mă cutremur. În noaptea aceea mi-a plăcut să-mi văd mormântul năpădit de iarbă, și mușchiul verde prins de tulpina ramificată a unui arbore crescut din cenușa mea adânc înmormântată... ...Ferdinand Sinidis începu să fredoneze Marsilieza, și descoperindu-se teatral, ca în fața unui drapel în trecere, se ridică să-și dirijeze marșul, rămânând cu gura strâmbă și cu buzele pecetluite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu cinci zile peste timpul hotărât de mai înainte. „Boierul Costache ne întâmpină în fața conacului. Era un om de peste optzeci de ani, înalt și drept ca stejarul, cu mustața albă și răsfirată. Avea un nas ca un cartof, cu vinele ramificate și răsucite în jurul unui neg enorm, cu bogată vegetație în nările mari ca sâmburii de piersică. Maiorul ținea să știe la ce se gândește boierul, dar impozantul octogenar tăcea, scărpinându-și țepii de păr albi și rari, ai fălcii nerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dormitorul, colo sufrageria, dincolo salonul... Dacă în față locuia doctorul ucrainean, celelalte camere, mai lungi, erau ticsite de paturile albe ale bolnavilor. Afară mama se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am auzit glasul strident al
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
apărută În 24:ore... Noimann Își aducea acum aminte foarte clar această scenă, pe care o lega apoi de visul său. Iată că firele se Înnodau unul după altul... Visul, ca și apariția În cameră a straniului picior, Își aveau ramificate rădăcinile În Întâmplările prin care medicul trecuse petrecând la Corso. Discuția În jurul știrii Îi Înfierbântase imaginația, astfel că piciorul din ziar Îl bântui În vis, după care visul se reflectă În realitate. Din pricina mahmurelii, Noimann se afla Într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Era o greșeală; când mi-am dat seama, era prea târziu. În felul acesta, n-am făcut altceva decât să acumulez trecuturi peste trecuturi în urma mea, să multiplic aceste trecuturi, iar dacă o singură viață mi se părea prea densă, ramificată și încurcată ca s-o port cu mine, închipuiți-vă atâtea vieți, fiecare cu trecutul ei și trecuturile celorlalte vieți, care continuau să se înnoade unele de altele. Degeaba îmi spuneam de fiecare dată: Slavă Domnului, pun kilometrajul la zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Într-un spectacol catalan, muzică românească (Dumitru Fărcaș și Gh. Zamfir). L-am cunoscut, la ambasada noastră, și pe domnul Dan Bălănescu, cu care am discutat relaxat, despre festival și arta românească. Pentru mine, au fost opt zile de neuitat, ramificat profitabile. Sper, repetabile... Directorul festivalului de păpuși din Praga, al cărui oaspete am avut plăcerea să fiu, nu o dată, are o Înjurătură tare nostimă:”Idiot! La pista matii!”... E drept, soția lui e din Bacău... Într-o revistă foarte interesantă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și german), apoi își croiesc drum spre Sevastopol. Între timp, este eliberată Yalta. Toate sursele de foc din aer, de pe uscat și de pe mare sunt concentrate, la 19 Aprilie, asupra portului Sevastopol, care de fapt era o imensă și ramificată cazemată, aproape inexpugnabilă. Hitler numește la comanda trupelor germane pe generalul K. Altmedinger. Dar întrucât apropierea înaintării adverse nu mai era imposibilă s-a hotărât evacuarea organizată de către comandamentul germano-român. După o lună de luptă cu toate armatele de care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Noului Roman francez), chiar și cu crucea ei: axa sintag ma tic/paradigmatic... Cine nu știa pe-atunci diferența dintre signifié și signifiant, cine nu citise Poetica matematică sau Opera aperta, cine nu era-n stare să deseneze copăceii bogat ramificați ai cine știe cărei gramatici generative era pierdut: îl îneca un ocean de dispreț. Trezit din somn, trebuia să poți recita numele reprezen tanților școlii formaliste ruse („Șklovski, cunoaștem!“ spuneai cu o figură plictisită, și era de-ajuns ca să intri în club
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
atât de tânăr și lipsit de experiență, programul de guvernare. Însă, pentru că nimeni nu putea răspunde, nici unul nu avea încredere în ceilalți. Primul anunț, care îi îngheță - după salutul ritualic de la început -, spunea că se descoperiseră o structură de spionaj ramificată și o neașteptată, deși dezordonată, arhivă de documente secrete. Curia îngheță într-o tăcere spasmodică. Însă tânărul Împărat declară blând: — N-am vrut să citesc nici unul dintre acele documente. Nu vreau să știu nimic de ele. Un murmur străbătu adunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numai, sînt frecvente), suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub forma unei sinteze în miniatură: poem, epopee, fabulă, antiparabolă, roman concentrat. Mecanicismul are însă „morala” sa: existența însăși a devenit mecanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu remarc firescul cu care domnul acela, cu părul roșcat, m-a acostat Într una din zilele fierbinți ale lui august. Mă aflam În parc, pe o bancă, moțăind cu o carte În mână la umbra unui arbore pitic, bine ramificat și cu frunza deasă. Chiar dacă era spre după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat, așa că Începusem să-mi fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar. Priveamaiurea spre crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura din când În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o vreme, apoi a ieșit În mare viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]