686 matches
-
orele de mers la liturghie, sau era ocupată cu evenimente mai tari, precum întoarcerea lui Fane Spoitoru din Canada - am văzut cu ochii mei cum se înghesuiau reporterii să primească pe nașparliul la aeroport) a fost amplificata de întâlnirea sau reîntâlnirea unor prieteni dragi - Clară Arustei, fiica regretatului mare poet prieten Cezar Ivănescu, maestrul filosof Sorin Cerin, maestrul George Palcu (fratele inimoasei noastre concitadine Mary), maestra Viorela Filip (nepoata Poetului), năstrușnicul nostru colaborator poetul Darie Ducan, poetul colonel Lică Pavel (îi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Cosmuta ne-a prezentat noua sa carte Specialist roman-expert canadian. A urmat ștefan Dinică, cu cartea Martor la facerea lumii (prezentarea de farmacistul Horia Bucur) și preotul Ioan Bizau cu cartea Liturghie și teologie. O mare bucurie ne-a adus reîntâlnirea cu marele iubitor al românilor canadieni, prietenul nostru Teodor Țânco. La cei 85 de ani ai domniei sale, este încă într-o deosebită formă creatoare. Cartea Vară canadiană - jurnal, scrisă în anul 2006, după vizita la Montreal din anul 2005, este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
la însuși volumul în care apare, anunță Vizuina vizuinii, în care convenția fabulei devine subțirel paravan. Versurile de la-nceput, din Nu cunosc, de pildă, sînt, ca Viziunea vizuinii, jucate: Nu cunosc un cer sub limbă/ O, deasupra cerul gurii!". La reîntîlnirea lor cu proza, în poezia care încheie ciclul de țoiuri, sînt grave: "Păsările cerului mă tot hrăneau/ Și eu făceam mofturi la firimituri/ De la o vreme nu mai veneau/ Păsările cerului de prin păduri." Lepădarea de piele (în fine, de
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
simbolizează pe Hermes Psychopompos, aducătorul, emisarul sufletelor, ghidul lui Gavrilescu în Infern. „Baba” este însăși Șibila, cea insuflată de zeul Apollo, de Phoebus, liderul Muzelor, maestrul lirei. Ea îi permite accesul lui Gavrilescu-Orfeu, „fire de artist”, în Infern, îi îngăduie reîntâlnirea cu Hildegard-Euridice. Cafeaua este rodia Corei Persephonei și semnifică necesitatea revenirii, reîntoarcerii în tărâmul de jos, în tărâmul sacrului latent. Cea de-a doua grădină neîngrijită, plină de buruieni „bălării”, este semnul sudorii și veninului Cerberului, este o aluzie la
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cu o încântare ca și cum s-ar fi auzit de totdeauna. Ei par a se căuta de generații, într-un efort al speciei spre întâlnirea a două ființe asemănătoare, care să se iubească din prima până în ultima clipă, a despărțirii (și reîntâlnirii) prin dragoste. Acestea fiind date, se naște o nouă întrebare: nu este o ironie a sorții să cauți fericirea nu prin tine însuți, ci prin celălalt? Semn al celor aleși, ori al neputincioșilor? Platon imaginase o explicație mitică: nostalgia sufletului
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
prin răutatea inteligentă și fără de pereche de care dăduse dovadă în numeroase lupte". în vîltoarea unei asemenea înfruntări trezise Balena Albă ura clocotitoare și setea de revanșă a căpitanului Ahab, căruia îi retezase un picior și-i smulsese catargele corăbiei. Reîntîlnirea mult dorită cu monstrul marin se va produce nu departe de locul ciocnirii anterioare: "balena părea numai farmec și ademenire. Nu e de mirare că unii vînători, momiți de seninătatea care o înconjura, îndrăzniseră s-o atace și descoperiseră că
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
dintre oamenii ajunși la o anumită vîrstă, pare să îi ofere plăceri aproape perverse Norăi Iuga. Ea îi permite să navigheze în voie pe apele amintirii și imaginației, departe de ochii indiscreți ai nepoftiților. În singurătate totul este posibil, inclusiv reîntîlnirea cu foștii iubiți (unii trecuți în neființă) și retrăirea unor intense senzații erotice. Mai mult decît atît, singurătatea devine un foarte confortabil spațiu protector, o zonă a liniștii, capabilă să o țină pe autoare tot mai departe de forfota indecentă
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
muzicii italiene de operă, dirijorul Alexandru Samoilă a atacat de această dată zona cu totul aparte a simfonismului romantic german de operă, de secol XIX. De această dată, la Opera bucureșteană, reluarea spectacolului "Faust" de Charles Gounod ne-a prilejuit reîntâlnirea cu minunatul artist care este soprana Leontina Văduva. Și-a construit rolul cu o emoționantă intensitate a trăirii, cu clarviziune. Frazarea muzicală este suplă, dispune de culori timbrale expresive, în mod special în registul mediu al vocii. Anume însemne ale
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
Iuliu Maniu și prietenul Corneliu Coposu. A păstrat poze din război (chiar și a primului camarad căzut la datorie sau a comandantului Țanțu) și a trimis materiale pentru Muzeul Aviației de la Buzău, atunci când i s-a solicitat. A participat la reîntâlnirile cu foștii colegi parașutiști din 1981, 1991 sau 2001 și mai ține legătura cu ei (unul se află chiar în Timișoara - dl Aurel Precup). Cu generalul-maior Grigore Baștan, al cărui nume a fost atribuit Școlii de Aplicație pentru Parașutiști și
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
cu emoția unui nou început. De curînd, regizorul și profesorul Cristian Hadjiculea, un om de mare ținută spirituală, a preluat conducerea Teatrului Național din Iași. Sfîrșitul de săptămînă pe care l-am petrecut acolo mi-a adus sentimentul unei frumoase reîntîlniri. Deoarece clădirea superbă, impresionantă a teatrului este într-un proces de reabilitare și de renovare, spectacolul " Audiția" se joacă în sala Teatrului "Luceafărul". Deși sîmbătă, deși caniculă, deși ispite de festivaluri ale berii și ale plăcerilor de consum, publicul a
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
de două luni; cu toate acestea, trecând peste prima euforie, pe care și-o ținuse cu greu în frâu, începea deja să simtă mușcătura deziluziei. Etius îi venise în întâmpinare și îl îmbrățișase cu cordialitate, arătându-i o bucurie a reîntâlnirii fără îndoială sinceră, însă lui, care îl cunoștea bine, nu îi scăpase o sclipire ciudată în ochi, întrebătoare și în același timp ironică. încă de la primul schimb de cuvinte, discuția lor luase o altă direcție decât cea așteptată. Etius nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Magister întoarse, în sfârșit privirea spre cei doi ofițeri, pentru a o opri în final asupra lui Sebastianus. Nu fără emoție, acesta înțelese că foarte curând avea să afle care urma să fie misiunea sa pentru a doua zi. După reîntâlnirea de la Aureliana, Etius scrisese la Ravena pentru a-i obține titlul de Comes al împăratului și îl voia în cercul adjutanților săi în raporturile de fiecare zi cu generali de calibrul lui Egidius ori Ricimerus, însă până în acel moment ignorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei existențe mai fericite decât cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu mare finețe, surdina Estului dinainte și din timpul comunismului și cea a Germaniei naziste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Întrebări amare, nu doar ale lectorului, ci și ale autorului care sunt. Un contemplativ, desigur, precum Bruno, care și-a depășit Însă „excesul de onestitate”, adică de ineficiență, păcătuind prin publicarea câtorva cărți, de care n-ar aminti dacă darul reîntâlnirii cu opera prietenului argentinian n-ar fi obligat, În cele din urmă, la critice recapitulări și exigențe. Ideile pulsând În tumultul romanelor, amestecându-se cu fantomele vociferante sau mute ale toridei vieți interioare concretizează acea „intuiție globală” preliminară de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe care trebuie s-o facă fiicei ilegitime, martor al trecutului, readuce, iată, migrena care Însoțea cândva amintirile. Dar și, de data asta, o senzație de eliberare... Dintr-o dată, În fața mulțimii de străini, pasagera se lasă În voia anxietății acestei reîntâlniri. Ceea ce fusese ieri departe devine proximitate riscantă („simțea o ușoară neliniște, o aproape morbidă dorință de tensiune extremă, premoniția unui maxim punct culminant”). Securitatea de ieri pare departe. Confirmarea există, totuși („Îl iubea”), chiar dacă presimte deja că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Thomas Mann, nu atinsesem celebritatea sa, nici titlul de „von”... Complicitatea noastră melancolică, trăită Încă la vârsta juneții, apoi În anii maturității și cu atât mai mult În senectutea pe care o dusesem din România În America făcea, totuși, din reîntâlnirea În chiar locul său de adio, după mai bine de 20 de ani de la scurtul popas din 1979, o festivă revanșă asupra timpului. Nu vroiam să renunț la armonia și pacea privilegiatului pelerinaj, conștient că nu erau decât momentane, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cheltuielile zborului transatlantic și ne găzduia, pe mine și Cella, la un excelent hotel, vizavi de biserica Saint-Germain des Prés, am contramandat, a doua zi, participarea mea, ca vorbitor, la o conferință publică despre România. Am redus pe cât posibil și reîntâlnirile. Pe Cioran doream, Însă, să-l văd. Aveam motive speciale, În afara celor previzibile. În 1989, primul meu an de profesorat la Bard College, cunoscusem un amic al său, Edouard Roditi, fabulos pelegrin al literelor. Biografia și bibliografia sa erau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
puținele lucruri adunate din lumea și viața părăsite, se afla și crăvățelul meu. Până la sfârșitul zilelor mele nu mi-ar fi trecut prin cap să pun vreo Întrebare În legătură cu el, dar cât de Înduioșat am fost când mama - la prima reîntâlnire după 12ani!- mi l-a Înmânat. Îl purtasem până la vârsta de opt ani, de sărbători... Sași, aici la Berlin, slavă Domnului, nu există - sau cel puțin nu Întâlnesc vreunul, În nici un caz În clasele unde Îmi țin cursurile. Podoaba incognito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
relației cu textul. În definitiv, citești Odiseea ca să Înțelegi ce Înseamnă iubirea, ce Înseamnă să iubești o femeie. Asta este rațiunea pentru care citim sau scriem cărți.” * Nu doar plăcerea muncii bine făcute marcase colaborarea noastră la Bard, ci bucuria reîntâlnirii. Regăsisem inconfundabila pecete a unui patrician al spiritului. Simplitatea, cordialitatea, erudiția elegantă și civilitatea. Serenitatea amuzată și copilăroasă coabitând cu seriozitatea extremă a angajării etice și estetice fac din Claudio (von Trieste) interlocutorul râvnit și prietenul de preț. Îi redescopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Era Catinca ! — Hai cu mine la cenaclu, am tras-o eu de mână, bucuroasă. Eram chiar vizavi de Universitate și mergeam spre Cenaclul de la litere. Eram deja în întârziere. — Unde mai ești ? Ai terminat facultatea ? am întrebat-o, entuziasmată de reîntâlnire. — M-am mutat în București de vreo lună. — Atunci... bine ai venit ! i-am urat eu, luând-o de braț să traversăm. O cunoscusem pe Catinca în ultima vacanță din timpul facultății, cu vreo șapte luni în urmă. Apăruse nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Lukian Timofeici Lebedev, personaj carnavalesc, „mai mult plânge și ne citește din Sfânta Scriptură... Dar nu despre răsfățul întru buchisirea acelorași prieteni de hârtie, până la extaz, hotărâsem să mă destăinui, nu! Dimpotrivă!!! Vreau să pomenesc despre spaima feroce produsă de reîntâlnirea cu dânșii! Am tocit, cu o curiozitate crescândă, prin 1992 (mai răsfoisem de câteva ori povestea cu gândacul, și la Dolhasca, și la Iași... ), deci prin 1992, mă îmbibasem, timp de un an, non-stop, cu Metamorfoza, doar cu Metamorfoza lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
camera strîmtă de hotel. Nu. Eu cred că nu e pierdut. Au refuzat scenariul, însă am rămas în planul ferm pe anul viitor, la capitolul filme de actualitate, cu celălalt scenariu, selectat acum doi ani la concurs, povestea aceea a reîntîlnirii unor colegi, care mie nu-mi plăcea. Spun nu-mi plăcea, pentru că acum îmi place. Dar nu ceea ce mi-ați dat să citesc în urmă cu un an și jumătate, ci textul trimis la concurs, așa cum l-ați scris în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o dată, îl ia de braț. Refac împreună, alături, drumul pînă la hotelul "Carpați", același drum lung, străbătut în sens invers într-un miez de noapte, cu două săptămîni în urmă. Vorbesc de una, de alta, parcă să-și împărtășească bucuria reîntîlnirii, prin calmul tonului și inflexiunea caldă a vocii. Uneori încetinesc pasul, își aruncă o privire, Mihai îi strînge brațul mai cu putere, iar Liliana se lipește de umărul lui și o pornesc înainte. Cînd ajung în camera de hotel, Liliana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lung. La despărțire, i-a dat adresa lui, dar a așteptat zadarnic vreun semn. După încă patru ani, drumurile lor s-au intersectat în București: Simona ajunsese șefă de laborator. La început, Mihai a avut impresia că trăiește o mare reîntîlnire, decisivă pentru tot restul vieții. Imediat însă, cînd discuția a ajuns în sfera preocupărilor, s-a confruntat dintr-o dată, deschis, de aproape, cu incultura agresivă. Reproșîndu-i că, preocupat de scris, nu a ajuns măcar doctor în Fizică, Simona a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Noapte bună! Mihai se dezlipește de bibliotecă, întinde mîna și-i prinde brațul tocmai cînd Liliana voia să iasă pe ușă. Care-i vina mea în toată povestea de azi? îi șoptește apropiind-o. Nici una! tremură vocea femeii. Chiar și reîntîlnirea noastră după atîția ani, ca și multe din cele întîmplate rîndul trecut..., acum..., face ea un gest în jur, parcă ar arăta cioburile de sub pian și telefonul, sînt din "vina..." altcuiva. Și tocmai aici e durerea! Trebuie să dorm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]