1,916 matches
-
incultă rezultatele civilizației, dar cu ce preț? Cu acela al degenerării și al stingerii timpurie, căci scontul pe care-l face timpul e mai scump decât oricare altul. Din cauza acestui punct de vedere, adevărat pentru totalitatea ființelor organice, suntem numiți reacționari. E matematic sigur cu toate astea că tot ce se face fără o dezvoltare paralelă a culturii în zadar se face, că orice progres real se operează nu în afară, ci înlăuntrul oamenilor și că, cu cât aparențele nejustificate ale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
numit liberalismul din Romînia? Arătăm atât rezultatele cât și cauza; o facem după îndreptarul unui adevăr valabil pentru lumea organică. Daca rezultatele sunt de netăgăduit, daca cauza e asemenea stabilită, de puțin interes e de-a ne da porecla de reacționari sau legitimiști. Lucrurile rămân din nefericire așa cum sunt, chiar daca cerul ar fi o hârtie și marea o cerneală, pentru a dovedi contrariul în contra evidenței probe nu există. [12 octombrie 1882 ] ["ERA GREU DE ADMIS... "] Era greu de admis să mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
delegațiune, nu direct. Tot în această lege electorală sui generis, fenomenală desigur chiar pentru imperiul moscovit, se zice că primarii și ajutorii de primari din comunele rurale vor fi numiți. Ș-apoi să ni se mai zică că noi suntem reacționari! Colegiul al IV[-lea] în orașe, care plătește toate dările indirecte, căruia, prin faimoasele și costisitoarele îmbunătățiri a d-alde Cariagdis și a altora de această teapă, i se scumpește pînea din gură, lumânarea și chibritul, să nu poată zice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un cuvânt nou care nu prea are înțeles, dar care ține locul ideii. "Obstrucționiști " e bine și felicităm pe confrați pentru îmbogățirea dicționarului de porecle. Trăim în țara poreclelor, ne-am deprins cu toate, încît, precum am suportat titlul de reacționari, fără a o fi, credem că putem suporta fără pagubă și pe acesta. Unde-a mers mia, meargă și suta. Din nou ni se spune bunăoară că dorim întoarcerea stării de lucruri înainte de 1700, că "vorbim cu deliciu de un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Când toate concurg pentru a dovedi că domnia ignoranței și cupidității privilegiate e cu neputință în România și că ceea ce se cere înainte de toate e un guvern onest, ni se spune că unii din opoziție sunt prea liberali, alții prea reacționari și că o unire între ei nu e cu putință. Noi credem însă că sunt o sumă de lucruri cari n-au a face cu subtilitățile teoretice ale deosebirii între principii liberale și conservatoare. Asemenea deosebiri nu mai pot exista
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
străină și de tot tânără. Îndeosebi astăzi nu avem nici un interes particular de a susține această dinastie; o susținem numai pentru ca soarta țării noastre e legată de dânsa. 306 {EminescuOpXIII 307} Nu ni se poate dar zice c-am fost reacționari, "ruginiți " ori pasionați în cestiunea metropoliei catolice; aspri am fost numai față cu noi înșine și-am cerut prin câteva articole de-a rândul ca episcopatul nostru să combată propaganda anticreștină, să ia măsuri severe contra fețelor bisericești cu purtări
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se învîrti. Dar, pe lângă aceste substituiri gratuite de idei ce nu se află nicăiri în coloanele foii noastre, mai sunt o sumă de presupuneri, de recriminări tot atât de puțin fundate, a căror esență se rezumă în acuzarea că partidul conservator e reacționar, dorește reintroducerea privilegiilor, înlăturarea Constituției ș. a. m. d. Pe acest teren întîlnim o sumă de subtilități, de deosebiri cari se aseamănă cu tăiarea unui fir de păr în două și cu certele între cele două biserici pentru cuvântul filioque. Astfel
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ne putem servi de ceea ce adorăm."34 Trei autori ai secolului al XIX-lea, eliberați de postulatele idealismului progresist, s-au familiarizat cu problemele care ne preocupă, întrebîndu-se despre "energia de expansiune a ideilor revoluționare": Tocqueville, Taine și Cochin. Trei reacționari ai progresului (cunoașterii), trei iluminați mediologic. Cine vrea să explice un fenomen oarecare are tot interesul să nu-l înțeleagă. Fenomenul revoluționar e mai mult decît străin pentru acești trei tradiționaliști: uluitor. 89, 93? Aberații împotriva naturii, dar care au
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vechile arte ale cuvîntului, virtuțile rîsului, ale absurdului, ale digresiunii, această cultură populară comică și carnavalescă evocată de Bahtin cu referire la Rabelais. În noul spațiu public, retorii înlocuiesc scribii, în timp ce în prim-planul politic revin înlocuitorii doctrinari ai "modernismului reacționar", cultivat de tradiționaliștii noștri din perioada interbelică. În dorințele noastre, laserele, amplificatorii și decibelii produc din nou un întreg univers emoțional și tribal, bogat în revivals și farmece. Trezesc gustul marilor mese colective. Magii și vrăjitorii, sunete și lumini, Fecioara
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dominantă a sociologiei occidentale în perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial. Raționamentele formulate în această cheie au fost constant criticate pentru câteva defecte fundamentale care se aplică și celor din domeniul educațional: a) caracterul conservator, chiar reacționar al funcționalismului, acesta putând fi văzut ca o încercare de justificare, prin apelul la concepte de genul nevoilor, a organizării societății în lumea occidentală, ce se vedea asediată de comunism; b) teleologismul funcționalismului, instituțiile sociale părând, în viziunea funcționaliștilor, să
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
-l nega pe Marx care, la rândul lui îi „negase” pe doctrinarii liberali, „burghezi”! Pe de-altă parte, revoluția comunistă dorește să reia și să „restaureze”, completând-o și desăvârșind-o, Revoluția Franceză, ucisă prea devreme de „Thermidor”-ul presupus reacționar. Revoluția Franceză, la rândul ei, își propunea să revină la o stare de libertate pierdută, aceea a Antichității romane republicane de dinaintea epocii feudale, chipurile barbare, corupătoare a naturii umane autentice și decadente, o epocă pe care revoluția vroia s-o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
neapărat în sensul unei exactități faptice sau documentare, ci în sensul general, al tendințelor de ansamblu și al coincidenței „direcției” istoriei cu presupusa rațiune de a fi a lucrurilor și cu natura esențială a omului. Dimpotrivă, pentru adversarii săi (pentru „reacționari”), trecutul îndepărtat respectiv este descris ca o construcție himerică și utopică, iar încercarea revoluționarilor de a-l restaura apare drept un experiment filozofico-politic hazardat, când nu chiar „satanic”, cum credea Joseph de Maistre în ceea ce privește Revoluția Franceză. Invers, filozoful revoluționar susține
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
drept un experiment filozofico-politic hazardat, când nu chiar „satanic”, cum credea Joseph de Maistre în ceea ce privește Revoluția Franceză. Invers, filozoful revoluționar susține că trecutul apropiat a presupus adulterări, denaturări ale naturii originare, ale istoriei etc. în timp ce, iarăși invers, oponentul său ideologic „reacționar” crede a regăsi în trecutul apropiat o normalitate relativă pe care tocmai revoluția și filozofii revoluționari ar fi trădat-o în favoarea unei construcții artificiale, lipsită de aderență la realitate. d) În alți termeni, putem afirma că, dacă prima opțiune a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
omul se naște și moare printre minciuni, printre diferite minciuni aparținând unor diferite sisteme ale minciunii”. E de înțeles în această perspectivă disponibilitatea lui Popper de a vedea în programul politic al lui Platon o formă de totalitarism cu accente reacționare. Mai fericită ne apare acceptarea ideii că gândirea lui Platon poate fi onest recuperată în orizontul a ceea ce Alain Besançon numea „jocul dublei realități”. Cultura pusă în circulație cu sprijinul implicit al puterii promovează un anumit „cifru” care conduce la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon păstrează mereu în toate dialogurile sale ceea ce Deleuze numea „substratul reactiv al limbajului”. Zugrăvind, prin intermediul mito-imaginii, discursul platonician își păstrează prospețimea pentru că este imun la ceea ce Roland Barthes numește fascismul limbajului. În opinia lui Barthes, limbajul nu este nici reacționar, nici progresist, ci este pur și simplu fascist: el nu înseamnă interdicția, ci obligația de a spune...) Caracterul fascist al limbajului se vădește în lumea noastră mai agresiv ca oricând prin proliferarea scăpată de sub control a publicității. Plecând de la aceste
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la precondițiile necesare apariției interesului pentru eugenie - o societate industrializată, cu o clasă de mijloc educată, solidă -, precum și faptul că acești istorici au considerat că mișcarea eugenistă este indisociabil legată de un program politic cel puțin conservator, dacă nu chiar reacționar. Lucrarea de față continuă abordarea propusă de Stepan, care Încearcă să „normalizeze” eugenia. A normaliza nu Înseamnă a face apologia eugeniei, fiind mai degrabă o Încercare de a evalua fiecare mișcare În propriul context istoric și „În mod prospectiv mai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
cele subiective, ideile comunitariste și cele individualiste, cu scopul de a pune În evidență natura complexă și deseori ambiguă a discursului despre modernizare În România dintre cele două războaie mondiale. Modernismul nu a fost Întotdeauna progresiv și nici tradiționalismul mereu reacționar. De aceea, sugerez o nouă reflecție asupra etichetelor aplicate frecvent actorilor din sfera publică, În perioada interbelică. În sfârșit, În ultimii ani, „problema evreiască” a devenit o preocupare proeminentă atât pentru istoriografia României interbelice, cât și pentru eforturile curente de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
discursul intelectual ca fiind modernist, cosmopolit și pluralist 30. La polul opus, alți cercetători și-au Îndreptat atenția În mod deosebit asupra tendințelor extremiste, antisemite și naționaliste xenofobe Împărtășite de elitele intelectuale 31. Acești istorici au considerat astfel de orientări reacționare și tradiționaliste și au Încercat să demonstreze legătura directă dintre ideile și acțiunile care le caracterizau și soarta tragică a evreilor În timpul celui de-al doilea război mondial. Stabilind astfel de demarcații categorice, istoricii au creat narațiuni În care devine
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
reînvie gloriile apuse, numeroși istorici au considerat că acest tip de naționalism organic reflectă o poziție conservatoare și, Într-un fel, nostalgică 15. În România, chiar și În anii ’20, Eugen Lovinescu definea Junimea drept un grup conservator și chiar reacționar, datorită viziunii naționalist-organice pe care membrii săi o Împărtășeau 16. Alți istorici, printre care Eric Hobsbawm, au subliniat În continuare conservatorismul ideologiei naționaliste, chiar dacă au recunoscut faptul că este un produs al epocii moderne 17. Unele teorii ale naționalismului au
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de redistribuire a bunăstării În societate, astfel Încât statul să Îi poată ajuta pe cei cu potențial eugenic, fără să fie nevoit să reducă din bugetul alocat altor programe necesare. Cititorul contemporan poate fi surprins de caracterul extrem de neliberal sau chiar reacționar al unei astfel de concepții despre impozitare, Însă În contextul românesc abordarea lui Moldovan reprezenta o distanțare atât față de gândirea conservatoare tradiționalistă, cât și față de ideile liberale 50. Statul trebuia să renunțe la poziția sa de reprezentant al intereselor economice
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Manoilescu. Studiul despre totalitarism al lui Gleason descrie filosofia lui Schmitt ca pe un demers precursor al ideologiilor totalitare ulterioare, mai dezvoltate și mai explicit orientate către aplicarea unor politici specifice 64. Autorul consideră perspectiva lui Schmitt statică, autoritară, chiar reacționară, prin comparție cu acțiunile ulterioare agresive de distrugere a structurilor liberale existente și de descătușare a energiilor naționale („vitale”) caracteristice mișcărilor fasciste sau, În context românesc, Legiunii Arhanghelului Mihail. Probabil Însă că viziunea lui Schmitt nu poate fi atât de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
acțiunile ulterioare agresive de distrugere a structurilor liberale existente și de descătușare a energiilor naționale („vitale”) caracteristice mișcărilor fasciste sau, În context românesc, Legiunii Arhanghelului Mihail. Probabil Însă că viziunea lui Schmitt nu poate fi atât de ușor caracterizată drept „reacționară”65. Schmitt se raportează, Într-adevăr, nostalgic la modul cum reușise vechiul regim aristocratic să asigure stabilitatea socială, Însă filosofia sa antiliberală imaginează instituții ale statului, al căror scop ar fi fost acela de a reconstrui stabilitatea socială, ce nu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e pe potriva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bine, în cea mai bună lume posibilă”. Un atare optimism tămâietor și satisfăcut e retrograd, e mincinos și e laș. Or, marxismul, socialismul, revoluția presupun, neapărat și esențial, luciditate, adevăr și curaj. A-ți fura căciula e o atitudine retrogradă, reacționară. Îmi spuneți mereu ce nu e marxismul. Puteți să-mi spuneți ce e? — Am procedat într-un fel ca teologia negativă care spune ce nu e Dumnezeu. Marxismul e o filozofie din tradiția marilor sisteme moniste. Călinescu, de pildă, vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
connut les jouissances incomparables qu’on trouve dans la société des égaux”.*** Atât numai, că un ostaș gentilom de „stil Louis XIII” era mult mai aproape de mentalitatea egalitară și de libertatea de spirit al lui Alain decât de casta ofițerească reacționară pe care acesta o denunță în Mars ou la guerre jugée. (Mai ales, desigur, când se numea Descartes.) Mai mult chiar decât „patosul distanței” de care vorbește Nietzsche, ceea ce caracterizează spiritele cu adevărat superioare este un anumit „patos al egalității
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]