KorAP: Find »[drukola/base=readaptare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...27 >

663 matches

Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691

a tulburărilor mintale și instituirea imediată a unor măsuri adecvate de combatere a acestora; k) organizarea rețelei de asistență spitalicească și ambulatorie, a organismelor de postcură și de recuperare, care urmăresc reducerea morbidității, a perioadei de evoluție a bolii, favorizând readaptarea socială, familială și profesional-școlară a bolnavului mintal; l) adoptarea unor măsuri speciale de recuperare a deficienților psihici, de reorientare profesională etc.; m) rezolvarea problemelor psihosociale ale copiilor inadaptați social, cu tulburări mintale sau de dezvoltare somatică, prin instituirea unor măsuri

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
pe problemele de profilaxie, ce constau din următoarele aspecte: profilaxia primară, care vizează prevenirea apariției unor boli psihice; profilaxia secundară, care cuprinde măsurile ce tind să scurteze evoluția clinică și să diminueze consecințele bolii psihice; profilaxia terțiară, având ca scop readaptarea socială sau recuperarea complexă, familială, socială și profesională a deficientului psihic. Postulatul de la care pleacă orice acțiune de igienă mintală îl constituie faptul că sănătatea mintală reprezintă indicatorul stării de normalitate a unei societăți și că aceasta poate fi alterată

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
păstrează valoarea juridică până astăzi. În sfera clinicii psihiatrice, E. Kraepelin oferă prima sistematizare nosologică a bolilor mintale, ale cărei principii au constituit modelul clasificării fundamentale a bolilor mintale. În prima jumătate a secolului XIX-lea, J. Falret pune problema readaptării sociale a alienaților psihici, iar în 1897 apar primele mișcări de igienă mintală propriu-zise în Finlanda. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX asistăm din nou la o diferențiere a domeniilor de interes privind nebunia, considerată atât

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
de progres care obligă grupul social-uman la o hiperadaptare, extrem de rapidă și de profundă. Această obligativitate o întâlnim în momentele cheie ale evoluției psihosociale, reprezentate prin crizele de dezvoltare și progres, cu o suprasolicitare maximă și de scurtă durată, de readaptare a indivizilor la noile condiții social-istorice de viață. H. Schulze consideră aceste momente critice ca reprezentând punctul de descărcare critică în evoluția societății. În aceste momente se poate produce fie progresul societății, fie prăbușirea completă a sistemului. Astfel, H. Schulze

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
perspectiva evoluției istorice a speciei umane, putem afirma că această istorie este, dincolo de prefacerile circumstanțiale dictate de evenimentele aflate într-o permanentă schimbare, și o „istorie interioară a transformărilor și evoluției vieții sufletești pulsionale” a omului, o permanentă „modelare” și „readaptare” a nevoilor și tendințelor acestuia la noile forme de viață istorică. O analiză a evoluției psihologice a speciei umane, atât din punct de vedere, normal cât și patologic, se dovedește a fi o veritabilă „arheologie a sufletului” sau o „arheologie

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
psihoterapie, socioterapie); ea se prezintă sub trei forme: terapia intraspitalicească; terapia semiambulatorie; terapia ambulatorie. c) postintervenția sau etapa recuperatorie, care acționează asupra efectelor psihice, a stării de deficiență psihică postprocesuală, căutând să compenseze consecințele bolii și să readucă, printr-o readaptare complexă, individul la modul de viață normală; se utilizează în acest sens postcura sanatorială, „milieu thérapie”, protecția familială, condițiile de muncă protejată, controalele periodice de specialitate și tratamentul de întreținere pentru prevenirea recăderilor, reprofesionalizarea etc.; postintervenția are două aspecte: recuperarea

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
stilului de viață, al nevoilor noi și diversificate etc. Acestea presupun o „abandonare” a vechilor habitudini și „adoptarea” altora noi, fapt care implică un efort de adaptare. În cazul „conflictelor de muncă” având drept urmare șomajul, se impune ca măsură de „readaptare” și de „reintegrare” profesională reciclarea sau reprofesionalizarea acestei categorii de indivizi. Reprofesionalizarea reprezintă un moment important din punct de vedere psihologic în psihobiografia unei persoane. Ea presupune un efort serios de schimbare a modului de viață al acesteia, o trecere

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
Așa cum se poate desprinde din cele de mai sus, igiena mintală este în mod direct implicată în toate etapele activității profesionale: pregătirea profesională, desfășurarea activității profesionale, răspunsul la situațiile critice de „criză profesională” și în final pregătirea retragerii profesionale și readaptarea individului la viața postprofesioanlă, de pensionar. Având în vedere cele deja prezentate, rezultă că situațiile de „criză socio-profesională” au și o importantă dimensiune psihologică, ce interesează starea de sănătate mintală, având prin aceasta contingență cu igiena mintală. Măsurile de igienă

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
psihic, încă din fazele de debut, în special adolescenți și tineri, în scopul instituirii unor măsuri terapeutice adecvate. La fel de importantă, dar pentru activitatea de teren, este supravegherea dispensarizată a bolnavilor psihic, a familiilor acestora, replasarea lor profesională sau reorientarea școlară, readaptarea lor familială sau socială. O altă direcție de formare a cadrelor care lucrează în rețeaua de igienă mintală este acțiunea asupra societății, privind atitudinea față de boala mintală și bolnavul psihic, considerând că, așa cum spuneam, sănătatea mintală este o valoare care

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
a desemna acest concept diferă, deși în fond sunt vizate aceleași obiective (H. Ey, Cl. Veil, B.H. Kirman și J. Bicknell, L. Noro, H. Rusk, P. Sivadon, C. Enăchescu). Pentru Școala americană este obișnuit termenul reabilitare. Școala franceză folosește termenul readaptare sau reclasare. H. Platt recomandă termenul reabilitare, acesta având atât o semnificație biologică, cât și una psihologică. Prin reabilitare el înțelege reîncadrarea în muncă a omului bolnav sau plasarea profesională a acestuia ca rezultat al eforturilor de colaborare dintre medicul

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
deficiență și recuperare 3. Metodele de recuperare În ceea ce privește metodele de recuperare a bolnavilor psihic, acestea sunt numeroase și diferite în funcție de autor după autori. Astfel, V.J. Baltazar propune următoarele metode de recuperare: a) recuperarea fizică, reprezentând totalitatea formelor de tratament în vederea readaptării fizice (deficienți fizici, motori, senzoriali etc.); b) recuperarea psihică, adresată în primul rând bolnavilor psihic și constând în crearea unui climat psihologic favorabil și antrenarea în activitate a acestora; c) recuperarea profesională, constând în readaptarea deficientului la o activitate profesional-școlară

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
totalitatea formelor de tratament în vederea readaptării fizice (deficienți fizici, motori, senzoriali etc.); b) recuperarea psihică, adresată în primul rând bolnavilor psihic și constând în crearea unui climat psihologic favorabil și antrenarea în activitate a acestora; c) recuperarea profesională, constând în readaptarea deficientului la o activitate profesional-școlară adecvată tipului său de deficiență; d) recuperarea socială, o acțiune complexă care vizează readaptarea familială, școlar-profesională și socială a bolnavului. A. Hulek, analizând metodele tehnice aplicate în procesul de recuperare, constată că acestea se caracterizează

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
bolnavilor psihic și constând în crearea unui climat psihologic favorabil și antrenarea în activitate a acestora; c) recuperarea profesională, constând în readaptarea deficientului la o activitate profesional-școlară adecvată tipului său de deficiență; d) recuperarea socială, o acțiune complexă care vizează readaptarea familială, școlar-profesională și socială a bolnavului. A. Hulek, analizând metodele tehnice aplicate în procesul de recuperare, constată că acestea se caracterizează prin următoarele: accelerarea procesului recuperării medicale; deficienții psihic sunt ajutați să facă față unor dificultăți din viața cotidiană; accelerarea

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
bolnavilor psihic trebuie să aibă în vedere următoarele tipuri de obiective: a) obiectivul principal: recuperarea stării de sănătate mintală a bolnavilor; b) obiectivul general: recuperarea psihiatrică, profesională și socială; c) obiectivul secundar: reducerea deficienței psihice, redobândirea capacității de muncă și readaptarea socială. Orice recuperare se realizează în trei etape: profilaxia, terapia și recuperarea propriu-zisă, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: p. 225 Profilaxie Terapie Recuperare Normal Bolnav Convalescent Deficient Măsuri de profilaxie și de psihoigienă „Caz-limită” (depistare precoce

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
etape: profilaxia, terapia și recuperarea propriu-zisă, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: p. 225 Profilaxie Terapie Recuperare Normal Bolnav Convalescent Deficient Măsuri de profilaxie și de psihoigienă „Caz-limită” (depistare precoce) terapie Terapie Măsuri de recuperare Măsuri de readaptare (socială, familială, școlară, preferială) Din schema de mai sus se desprinde faptul că orice acțiune de recuperare trebuie instituită și condusă în funcție de natura stării de sănătate mintală sau de boală psihică a individului, precum și de stadiul de evoluție clinică în

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
măsuri de terapie adecvată. Recuperarea propriu-zisă se adresează indivizilor după încheierea evoluției clinice a bolii. Astfel, în cazul convalescenților se vor aplica măsuri de recuperare, pe când în cazul deficienților cu stări defectuale postprocesuale constituite se impune aplicarea unor măsuri de readaptare complexă, socială, familială, școlară sau profesională. M. Sim face o sinteză a acțiunii de recuperare și a organizării rețelei instituționalizate afectată acesteia. În sensul acesta, el distinge recuperarea prin regimul de internare intraspitalicească și recuperarea prin regimul ambulator. Recuperarea bolnavilor

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
acesteia. Scopul programului este recuperarea complexă a bolnavilor psihic. În schema următoare, prezentăm sintetic un program de recuperare. Obiectivul principal Recuperarea sănătății mintale Obiective generale Recuperarea psihiatrică Recuperarea profesională Recuperarea socială Obiective secundare Reducerea deficienței psihice Redobândirea capacității de muncă Readaptarea socială Mijloace de realizare Terapia psihotropă Psihoterapia Supravegherea ambulatorie Postcura sanatorială Terapia ocupațională Ergoterapia Reprofesionalizarea Activitatea profesională protejată Terapia de grup Socioterapia Asistența socială Îngrijirea familială Din schema de mai sus se poate desprinde concluzia că acțiunea de recuperare a

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
terapeutică Psihiatru Asistent medical Psiholog Sociolog Infirmier Psihoterapeut Asistent social Recuperator Instructor ergoterapie Ergonom Medic medicină generală L.S.M. - controale preventive - depistare precoce - activitate de teren - supravegherea deficienților recuperați Spitalul de psihiatrie - diagnostic clinic - tratament Centrul de recuperare - recuperare psihiatrică - reprofesionalizare - readaptare socială - reintegrare în familie Profilaxie Terapie Recuperare Individ sănătos Deficient psihic recuperat Îmbolnăvire Bolnav mintal Dezadaptare Deficient psihic Recădere Readaptare Reintegrare Comunitate socială Familie Școală Profesiune Viață socială - Rolurile echipei terapeutice Examenul psihologic Examenul social Examenul medical Cazul (bolnavul) Testarea

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
depistare precoce - activitate de teren - supravegherea deficienților recuperați Spitalul de psihiatrie - diagnostic clinic - tratament Centrul de recuperare - recuperare psihiatrică - reprofesionalizare - readaptare socială - reintegrare în familie Profilaxie Terapie Recuperare Individ sănătos Deficient psihic recuperat Îmbolnăvire Bolnav mintal Dezadaptare Deficient psihic Recădere Readaptare Reintegrare Comunitate socială Familie Școală Profesiune Viață socială - Rolurile echipei terapeutice Examenul psihologic Examenul social Examenul medical Cazul (bolnavul) Testarea Orientarea deficientului Planul de recuperare Recuperarea medicală Recuperarea socială și profesională Scop final: reîncadrarea Activitatea echipei terapeutice Activitatea echipei terapeutice

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
unui model de viață independentă și demnă. p. 226-3 Programul de recuperare a deficienților psihic Obiectivul principal Obiective generale Obiective secundare Mijloace de realizare Recuperarea sănătății mintale Recuperarea psihiatrică Recuperarea profesională Recuperarea socială reducerea deficienței psihice Redobândirea capacității de muncă Readaptarea socială - Terapie psihotropă - Psihoterapie - Supraveghere ambulatorie - Postcură sanatorială - Terapie ocupațională - Ergoterapie - Reprofesionalizare - Activitate profesională protejată - Terapie de grup - Socioterapie - Asistență socială - Îngrijire familială 5. Particularitățile recuperării psihiatrice Recuperarea bolnavilor psihic și a deficienților pune probleme de ordin atât teoretic, cât

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
stare definitivă și ireversibilă a personalității. În ceea ce privește aspectul recuperator și terapeutic al deficienților mintal, G. Hauyer menționează următoarele metode: terapia medicamentoasă, biologică și chimică; procedurile fizioterapeutice; terapia neurologică și neuro-chirurgicală, metodele de psihochirurgie; psihoterapia; terapia de reeducare și recuperare prin readaptarea socială, reeducarea comportamentală, reeducarea psihomotorie, măsurile medico-pedagogice și profesionale. Oligofrenii sunt capabili să desfășoare o muncă organizată, sunt foarte rezistenți la unele munci și au o mare satisfacție de a-și vedea munca îndeplinită. Din aceste motive, rezultatele muncii lor

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
existența sau absența tulburărilor nevrotice sau psihotice (obsesii, folii, atitudini isteroide, cleptomanie, procese de tip schizofrenic), aspectele care compromit acțiunea de recuperare. Recuperarea în nevroze Frecvența crescută a nevrozelor pune cu acuitate problema recuperării bolnavilor psihic cu aceste afecțiuni, în vederea readaptării lor cât mai rapide și mai complete la condițiile naturale de mediu social, familial, profesional și școlar. Nevroza este cauzată de factorii psihotraumatizanți, fiind facilitată de factorii somatigeni, de un anumit tip de reactivitate individuală, de structura psihică a personalității

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
bioterapie, terapie ocupațională, ergoterapie); b) terapia extraspitalicească, ambulatorie, care se face în cadrul dispensarelor de psihiatrie sau la centrele de igienă mintală; c) măsurile de psihoprofilaxie, de forme variate, constând în protejarea acestei categorii de bolnavi psihic; d) măsurile psihosociale, vizând readaptarea deficienților în familie, în comunitatea social-umană, în mediul profesional; e) măsurile medico-pedagogice și de tip profesional, menite să acționeze în direcția reîncadrării acestei categorii de bolnavi într-o activitate practică utilă, care să le trezească interesul, să-i stimuleze, să

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
o atenție deosebită dezvoltării ortopsihice a personalității copilului și adolescentului. Evaluarea deficienței psihice la tineri constă în: examinarea clinico-psihiatrică; examenul psihodiagnostic; ancheta medico-socială în familie, la școală sau în societate. Procesul de recuperare trebuie să aibă în vedere orientarea către readaptarea și reinserția copilului sau adolescentului în familie, în grupul școlar sau profesional, prin măsuri de ordin medico-psihiatric, psihoprofilactice, psihosociale și psihopedagogice adecvate situației. Capitolul 39 Modelul social și igiena mintală 1. Modelul social și concepția despre lume Orice societate este

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649

reiese din particularitățile aduse de noile realități: mutarea accentului instituției emițătoare de pe determinarea de savoir pe autonomia educatului de a o cuceri și edifica, prin intermediul noilor tehnologii de comunicare și informare. Noua strategie managerială se va centra către câteva obiective: readaptarea conținuturilor la constrângerile educației virtuale, suplinirea raporturilor directe cu medierea indirectă, amânată, autoinstituită, revizuirea sau îmbogățirea evantaiului metodic de instruire și de evaluare, construirea și administrarea sistemului tehnic și informatic, formarea/recrutarea personalului tehnic și didactic specializat, gestionarea administrativă și

[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]