3,066 matches
-
mult, fragmente. Nu am putut reciti niciodată, singura carte pe care am recitit-o a fost Frații Karamazov, prin a XII-a (sic), doar pentru că prima dată a citisem în a VIII-a (sic), deci cam devreme. Altfel nu pot reciti, am impresia că pierd timpul. Ce nu o să citesc: Război și pace. E marea mea frustrare și marea mea părere de rău. Nu am citit-o cînd trebuia, prin liceu, iar acum chiar mi se pare imposibil. Dar mai știi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
Paler se întipărea în memorie și în conștiință, făcându-te să gândești și să-ți pui unele întrebări. Nimic nu era de prisos, superfluu, scriitorul și oratorul cântărind cu atenție verbele și scuturându-se de adjectivele inutile. Ceea ce mă frapase recitind Viața pe un peron era nevoia de comunicare a autorului, satisfăcută (dar numai până la un punct) prin intervențiile, confesiunile și dialogurile personajelor sale. În toate cărțile lui Octavian Paler există o voce multiplicată, un ego care se diminuează voit, ca să
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
în sine, dar cam lungă pentru a rămâne nesancționată, mi-a adus ironiile de rigoare, având însă și un bun efect colateral. Numărând zilele în care eu "rumegam" întâiul set de pagini primite (culegându-le la calculator, citindu-le și recitindu-le cu mare atenție), Octavian Paler a ajuns la concluzia că e bine să-și dateze intervențiile. Astfel că dialogul nostru a căpătat, curând după demararea lui, și această funcție de jurnal. Trecerea timpului este atent monitorizată și marcată, zilele începând
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
tuturor normelor formale stă o personalitate și o atitudine imposibil de pus vreodată la îndoială. În fine, ar mai fi - ca întotdeauna - ceva care - tot ca întotdeauna - va fi trecut sub tăcere... Iată începutul eseului: "Comentariile lui Cezar se lasă recitite la nesfârșit de către specialiști: istoricul, eruditul filolog clasic, degustătorul de sintaxă fără cusur își găsesc aici nu doar obiect de studiu cu fațete inepuizabile, dar și o adevărată sursă de delicii. ș...ț Dacă nu se acordă însă monopolul unei
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
nici acelea convingătoare, mai mult din literatura de ficțiune și comportamentul ambiguu al personajelor din Kyra Kyralina sau Neranțula și mult mai puțin din afirmațiile scriitorului, privitoare la mamă, cuprinse în volumul din 1925, Trecut și viitor. Pagini autobiografice. Am recitit aceste mărturisiri, intrând în cutele lor cele mai adânci, spre a recunoaște măcar urme emergente ale clasicului complex oedipian și acela discutabil. Textele mă obligă să mă distanțez de pledoaria lui Pandrea, plină de paranteze interesante, întrucât pledantul se arată
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
Gabriela Ursachi Recitind Norii lui Petru Creția (de la a cărui naștere s-au împlinit în ianuarie 80 de ani, măsurat fiind aici și deceniul de neființă cu punct comemorativ în 15 aprilie 1997), caut în acest "jurnal" al omului sensibil, făcut "din semne
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
sacrificiului cu care ar trebui să plătim speranța ne este complet străină: Însă mai-nainte trebuie să știm/ Pentru ea cu toții martiri să murim!// Căci fără aceasta lanțul ne va strânge/ și nu vom ști nici chiar a ne plânge!" Recitite în continuitate, cele trei distihuri nu ne transmit vreo emoție patriotică, n-au rezonanță de actualitate, lăsându-ne, în schimb, în seama unei parodii a patriotismului: țara noastră va avea un viitor de aur dacă vom muri cu toții pentru ea
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
vetust încât poate părea o parodie a romantismului. Nu e oare o impietate să judecăm astfel? Nu-i facem scriitorului o mare nedreptate? Mărturisesc că, înainte de a enunța acest verdict (nu cred că e pentru cineva surprinzător), am citit și recitit câteva săptămâni cea mai mare parte din opera lui D. Bolintineanu, în ediția critică a lui Teodor Vârgolici. Tot ce știam nu-mi mai trezea nici un interes, în timp ce mari sectoare pe care nu le cunoșteam mi se păreau mai demne
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
dl C.T. Popescu are în cap o listă, lista lui. I-a fișat frumos pe „inșii din secta Martorii lui Băsescu“, dar urăște listele, că asta numai în dictatura securistului Băsescu se poate întâmpla. Golănaș, vorba talentatului domn Vântu. Să recitească CTP portretele făcute de prietenul său de idei, Nistorescu, în Cotidianul, unor Patapievici, Liiceanu, Cărtărescu, Lăzăroiu, Voinescu etc. Sau te pomenești că tocmai ei or fi „inșii din secta Martorii lui Băsescu“ și că, în sinea lui, CTP freamătă de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Osvald se trezi pe neașteptate că tocmai scrisese și ultima frază a operei sale. Era, în sfârșit, gata! Se afla acum în culmea fericirii, dar o fericire matură, care izvorăște întotdeauna ca urmare a unui efort îndelung și anevoios. O reciti și i se păru a fi fără cusur. Astfel, bucuria îi spori și mai mult. „M-am născut ca să fiu un creator!”, exclamă el în extaz, amețit cu totul de priveliștea lucrării încheiate. În dorința sa de a și-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Neprimind niciun telefon, am deschis calculatorul, cu speranța că voi găsi un semn. Da. Era un mesaj. Devenisem nerăbdătoare, bucurie amestecată cu teamă. Mesajul: 1. „Mâine ajung acasă”. 2. „Îmi voi lua lucrurile și voi pleca pentru totdeauna”. Am citit, recitit de câteva ori, ca Într-o stare de transă. Nu aveam nici un fel de reacție. După câteva minute de stupefacție, am văzut prăpastia ce se deschidea amenințător, chiar sub picioarele mele. În câteva clipe, totul a scăpat de sub control. Adrenalina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
normal, ca Mihăiță. Te îmbrățișează cu toată căldura sufletului ei năpădit de atâtea încercări ale vieții, care nu știu când și dacă se vor termina vreodată... Olga Ina puse scrisoarea pe noptieră, cu gândul ca seara, înainte de culcare, să o recitească. Trebuia să vină Alex la masă, Mihăiță de la școală și pe plita aragazului încă nu era mâncarea cu care să-i ospăteze pe cei doi bărbați ai ei. Curăță în grabă niște cartofi pe care îi tăie julienne, scoase câteva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pomilor din livadă care ar glăsui în graiul lor ceea ce eu nu-i pot spune. Cred că mai bine aș fi rezumat totul într-o singură propoziție: Dragostea mea de-o viață poartă un singur nume: Alex! Și începu să recitească unele însemnări creionate de-a lungul timpului. Zâmbi absentă când dădu peste înscrisuri ce aminteau clipe euforice petrecute împreună cu soțul ei, în diferite ocazii. Tocmai când era în toiul lecturii, auzi deschizându-se ușa de la intrare. Nu putea fi nimeni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
era acoperit aproape jumătate cu impresii care-i marcaseră un anumit moment din viața ei. Trecu fugitiv peste unele și ajunse la ultima pagină. Citi cu ochii măriți o dată, de două ori, făcu o pauză și pentru a se clarifica, reciti pentru a treia oară cele câteva fraze incendiare: Trăiesc un anotimp în afara tuturor anotimpurilor, unul fără nume. Cine ar putea acum să-mi mai numere primăverile înflorite, verile cu frumoasele lor zile bulgărite cu soare? Alerg fără voie spre toamnă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Șerban), Birlic În Două loturi, Tragedia omului a lui Gh. Harag, filmele lui Fellini ș.a. mi-au smuls de pe buze, recunosc, contestabila exclamație. Ce spunea marele Borges? Că n-a citit prea mult În viață : În schimb a știut să recitească... Dacă vă spun că sufăr teribil fiindcă nu am răgazul recitirii, o să mă credeți?! Ceva nou despre marele Will : cică piesele sale stimulează activitățile creierului. Ce bine! Frazele lui sporesc activitatea cerebrală...Cuvintele bizare introduse-n fraze, jocurile de cuvinte
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sporesc activitatea cerebrală...Cuvintele bizare introduse-n fraze, jocurile de cuvinte avalanșante, sintagmele surprinzătoare, tensiunea dramatică fac deliciul activității intelectului - zic cercetătorii de la Universitatea din Liverpool. Și totuși - revenind la prima Însemnare - cîți dintre noi mai au răbdarea să-l recitească azi, pe Shakespeare? Un regizor de film vorbește despre un proiect al său În care vor apărea Eminescu & Veronica. Se trece la distribuție : pentru poetul nepereche sunt propuși Tudor Istodor și Bogdan Dumitrache ; iar doamna Micle va fi Dorotheea Petre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mulțimi cu un catrilion de scăfîrlii standard. Șabloa-ne. Asta se face acolo. Seriozitatea mea , nevoia mea de serviciu În fond de aer, de activitate, de viață În cele din urmă, devin cîmpuri de bătaie” etc.) . Dramaturgul, deci, ar trebui să recitească piesele și să reducă unele replici; dacă nu, o s-o facă regizorul. Fiindcă, nu mă-ndoiesc, textele lui Silvian Floarea vor ajunge ( mai devreme sau mai tîrziu), acolo unde le e locul - sub luminile rampei. Uneori, snobismul, ori neglijența, ne
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
autobuz sau în tren, îmi desfăceam hârtiile volante și mototolite în grabă, unde aveam anumite selecțiuni din text, copiate în fugă cu stiloul (adevărată merinde pentru cel care vrea cu orice preț să depășească discuțiile banale din jurul lui) și le reciteam de atâtea ori, pasaj cu pasaj, până reușeam să intru bine în pielea personajului. Pe o porțiune destul de întinsă a drumului, profitând de tăcerea ce se așternuse în mașină, scotocesc în buzunarele pantalonilor și caut pe ciornele mâzgălite, una dintre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui Mihai cu seniorii străini și cu tăcerea lor întunecată de cavaleri adormiți pe de o parte, și cu râsetele lor jignitoare, pe de altă parte, era de fapt, un început de astfel de lecție. Merită oricând, spicuite câteva fragmente. Recitesc de mai multe ori, pasaje care se îmbulzeau parcă să-mi intre buluc în suflet, ca și cum ar fi trebuit să facă parte integrantă din mine: < Cavalerii au izbucnit în râs și unul dintre ei, foarte tânăr, aproape un copil (avea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se trece și dispare ca umbra.” În altă ordine de idei, clipitul des al ochilor s-ar putea datora nu tocmai insuficienței renale, ci și a uneia ideologice. Dar cearcănele? Ideea care mă domina cândva, mă stăpânește și acum, când recitesc paginile astea de jurnal scris în cel mai mare galop. Ideea de a semăna tot mai mult cu personajul care îmi intrase de curând, sub piele. “Îl simțeam pe Mihai de Giulești tot mai aproape, ca înainte de masacru când își
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise în ultimul timp, oricât s-ar fi străduit, să mai recitească Odiseea lui Homer, așa cum își pusese cu ani în urmă, în gând. Simțea că lectura unei opere antice și mai ales rememorarea unor nume de personaje memorabile și de locuri i-ar regenera memoria. L-ar vindeca. Toate acestea cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fără vicleșug. Dar nu asta voiam să-ți spun. Voiam de fapt să mă descarc recomandându-ți să nu mai schimbi persoana la care scrii ce scrii, în funcție de subiectul mai mult sau mai puțin ortodox pe care-l abordezi. Bunăoară, recitesc aici, la Karin-Tante, ceea ce-ai scris la persoana a III-a, după ce toate capitolele din jurnal le scriseseși narând la persoana I. Da, într-un fel e bine. Înțeleg că, prin relatarea la persoana a III-a, te-ai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu mi se părea o persoană cu loc asigurat în Rai și la 60 de ani, cît avea atunci, credeam că se grăbește. Doi ani mai tîrziu Valeriu Cristea moare. Deodată, din el n-au mai rămas decît cuvintele. Am recitit atunci Despre Creangă, cartea lui care ne reapropiase oarecum în 1989 și în care știam că l-aș fi putut regăsi pe omul luminos de care îmi plăcea să-mi amintesc. Zilele trecute am deschis cu prudență reeditarea la Cartea
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
tânărul autor ieșean se mișcă dezinvolt printre cărți, școli și curente modern-contemporane, dar el are și un background de studii clasice pe care, cu excepția Alexandrei Ciocârlie, nu-l prea văd reliefat în critica de astăzi. E tonifiant să vezi cum, recitind Minima moralia a lui Andrei Pleșu, Antonio Patraș nu acceptă toate supozițiile eseistului, verificân-du-le prin lectura "hulitului" Aristotel. O altă "reabilitare", a epicureismului, apare, sprijinită pe textele originare, atunci când logica demonstrației o cere. În cele mai multe cazuri, autorul nu speculează aceste
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
evoluția de după 1990 a intelectualului care în perioada comunistă constituia un veritabil reper profesional pentru noi, cei care ne încercam în dificila meserie de critic literar. I-am citit mereu cu plăcere cărțile, le-am recenzat cu entuziasm, le-am recitit și nu m-au dezamăgit. E limpede, în breasla lui, Eugen Simion va rămâne unul din cei patru-cinci critici și istorici literari care au marcat epoca anilor 1960 - 2000. Cu atât mai inexplicabile mi s-au părut genuflexiunile umile în fața
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]