694 matches
-
emergența unor „organe” senzoriale mașinice la regăsirea și redimensionarea acestuia pentru asigurarea unei percepții de sine. Chestionarea modurilor perceptive și senzoriale familiare ajunge până la obținerea senzațiilor de fragmentare corporală, de ubicuitate sau de teleportare și se întinde până la posibilitatea de recombinare a simțurilor în cadrele flexibile ale unor noi tipuri de visceralitate (inclusiv sexualeă. Interfațarea poate conduce la obținerea unei concordanțe între un obiect, o stare, un loc fizice și un obiect, o stare, un loc numerice, dar poate, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dintre genetic și cibernetic. Deopotrivă coordonează și este coordonat de întruchipările variate ale spațiului virtual, de fluxuri și de intensități ontologice, sociale, politice, economice, acumulează și coagulează, dar și pierde și destructurează în fenomenele încorporării. De la sedimentele identității până la fluidele recombinărilor, subiectul avataric cunoaște o gamă largă de întrupări și localizări, de impurități și de mixaje corporale, mintale și societale. Aflată sub semnul vitalității nomade, identitatea la interfață face coaliție cu alteritatea, relaxându-și și negociindu-și granițele, cu riscul asumat
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
însă ființele umane se pot ele însele confrunta cu problema transgenezei. Descoperind în sine, în propriul ADN, pe străin, pe celălalt, omul ar putea descoperi că, dincolo de propria genă, de propriul cod genetic, nu se întinde decât un șir al recombinărilor inginerești, iar ceea ce pare natural și biologic nu este decât o etapă dintr-un șir de prelucrări ale materiei genetice. O radicalizare a artei transgenice se produce în „GFP Bunny” (2000Ă, manifestare artistic-tehnologică situată la limita oricărei reprezentări tradiționale a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a cyborgului promovată de Donna Harawayă, expunându-se sub posibila emblemă de „organe fără corp”. Dorința mașinică determină nu doar cyborgul, ci și avatarul și subiectul transgenic, să fie organisme, însă unele lipsite de organizare rigidă, aflate în devenire, în recombinare și în conexiune cu alte corpuri, organe, subiectivități, proteze, interfețe și gene. Prin urmare, intensitățile, vibrațiile și fluxurile ontologiei virtuale refuză nu numai principiile metafizice umaniste, ci și conformarea la aliniamente sociale și politice ale puterii monopolizatoare. Ființele virtuale, hibridizări
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
modificat în mod nedeterminat și nelimitat sub influența factorilor de mediu. Aceste modificări acumulânduse în timp ar conduce la apariția de noi specii prin transmiterea noilor caractere la urmași. Genetica a demonstrat însă că, în cadrul variabilității operează două procese majore: recombinarea genetică și mutațiile. Recombinarea genetică nu este altceva decât reasortarea și redistribuția materialului genetic cuprins în două entități genetice diferite (gameții), proces general în natură și care duce la apariția de noi indivizi. În cadrul recombinării genetice se disting 3 tipuri
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și nelimitat sub influența factorilor de mediu. Aceste modificări acumulânduse în timp ar conduce la apariția de noi specii prin transmiterea noilor caractere la urmași. Genetica a demonstrat însă că, în cadrul variabilității operează două procese majore: recombinarea genetică și mutațiile. Recombinarea genetică nu este altceva decât reasortarea și redistribuția materialului genetic cuprins în două entități genetice diferite (gameții), proces general în natură și care duce la apariția de noi indivizi. În cadrul recombinării genetice se disting 3 tipuri: 1. recombinarea genomică, care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
variabilității operează două procese majore: recombinarea genetică și mutațiile. Recombinarea genetică nu este altceva decât reasortarea și redistribuția materialului genetic cuprins în două entități genetice diferite (gameții), proces general în natură și care duce la apariția de noi indivizi. În cadrul recombinării genetice se disting 3 tipuri: 1. recombinarea genomică, care nu este altceva decât reproducerea sexuată, deci unirea gameților (structuri genetice haploide) și formarea zigotului (diploidia reconstituită genetic); 2. recombinarea cromozomială, care are loc după fecundare și permite o variabilitate care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și mutațiile. Recombinarea genetică nu este altceva decât reasortarea și redistribuția materialului genetic cuprins în două entități genetice diferite (gameții), proces general în natură și care duce la apariția de noi indivizi. În cadrul recombinării genetice se disting 3 tipuri: 1. recombinarea genomică, care nu este altceva decât reproducerea sexuată, deci unirea gameților (structuri genetice haploide) și formarea zigotului (diploidia reconstituită genetic); 2. recombinarea cromozomială, care are loc după fecundare și permite o variabilitate care depășește de 8 mii de ori populația
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în natură și care duce la apariția de noi indivizi. În cadrul recombinării genetice se disting 3 tipuri: 1. recombinarea genomică, care nu este altceva decât reproducerea sexuată, deci unirea gameților (structuri genetice haploide) și formarea zigotului (diploidia reconstituită genetic); 2. recombinarea cromozomială, care are loc după fecundare și permite o variabilitate care depășește de 8 mii de ori populația globului, fiind practic infinită; 3. recombinarea genică, care se realizează între genele alele și care în fapt este nelimitată dar toate în cadrul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
decât reproducerea sexuată, deci unirea gameților (structuri genetice haploide) și formarea zigotului (diploidia reconstituită genetic); 2. recombinarea cromozomială, care are loc după fecundare și permite o variabilitate care depășește de 8 mii de ori populația globului, fiind practic infinită; 3. recombinarea genică, care se realizează între genele alele și care în fapt este nelimitată dar toate în cadrul strict al speciei și nu în afara ei. De reținut că fiecare tip de recombinare permite exprimarea unor caractere ce vor fi mai mult sau
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
8 mii de ori populația globului, fiind practic infinită; 3. recombinarea genică, care se realizează între genele alele și care în fapt este nelimitată dar toate în cadrul strict al speciei și nu în afara ei. De reținut că fiecare tip de recombinare permite exprimarea unor caractere ce vor fi mai mult sau mai puțin compatibile cu mediul în care individul trăiește, determinând în fapt supraviețuirea, fond pe care operează selecția naturală în cadrul speciei și nu în afara ei. Mutațiile, fenomen pe care s-
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
germinale (sexuale) se vor produce clone celulare anormale în primul caz, care se rezumă la individ și dispar odată cu el, sau în al doilea caz se transmit la urmași rezultând un individ nou la care toate celulele sunt mutante. Atât recombinarea cât și mutația, indiferent dacă este genomică sau cromozomială, deopotrivă pun organismul în situația de a nu supraviețui, sau cel puțin de a nu se reproduce decât cu totul excepțional. Recombinarea și mai ales mutația genică însă este locul unde
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
individ nou la care toate celulele sunt mutante. Atât recombinarea cât și mutația, indiferent dacă este genomică sau cromozomială, deopotrivă pun organismul în situația de a nu supraviețui, sau cel puțin de a nu se reproduce decât cu totul excepțional. Recombinarea și mai ales mutația genică însă este locul unde aceste procese sunt mai subtile, iar modificările fenotipului pot fi dăunătoare sau favorabile. Selecția acestora din urmă (modificărilor favorabile impuse de mediu de viață) realizează subspeciile sau rasele, dar care nici
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
generație la alta, iar populația este în stare de echilibru. În populațiile mici, limitate geografic unde consangvinitatea este mai frecventă această lege nu se aplică, selecția mutantelor dăunătoare este mare iar acea populație este amenințată cu dispariția. Ereditatea preia din recombinările și mutațiile genetice numai pe cele genice favorabile, cel mult tolerând pe cele neutre, excluzând însă pe cele cromozomiale sau genomice. Prin urmare, contrar concepției darwiniste, ereditatea conservă fondul genetic al speciei și permite exprimarea acelor caractere care se adaptează
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
foarte bine că selecția naturală recunoaște 3 tipuri: - direcțională - care constă în eliminarea unei extreme ce se abate de la genotipul speciei; - stabilizatoare - ce constă în eliminarea ambelor extreme deviante; - disruptivă - mai degrabă în sensul eliminării caracterelor dobândite prin mutații sau recombinări decât favorizarea transmiterii lor. Intuiția lui Paulescu a fost una de geniu referitor la acest aspect, cu mult înainte ca genetica să precizeze cele de mai sus. El afirma că dacă variabilitatea atinge caracterele specifice speciei aceasta dispare prin reducerea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
exemplarele speciei cel mai bine dotată supraviețuiesc și se reproduc, a stârnit numeroase controverse, în special din partea geneticienilor. Astăzi se știe foarte bine că variabilitatea nu este nici nedeterminată și nici nelimitată. Cele două modalități prin care variabilitatea se exprimă: recombinarea și mutația, bine cunoscute astăzi geneticienilor și biologilor, operează în sensul conservării tipului specific speciei și nu transformării lui. Au, prin urmare, un efect de prezervare a caracterelor specifice speciei, adică a acelor caractere care o definesc ca entitate în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cunoscute astăzi geneticienilor și biologilor, operează în sensul conservării tipului specific speciei și nu transformării lui. Au, prin urmare, un efect de prezervare a caracterelor specifice speciei, adică a acelor caractere care o definesc ca entitate în lumea viețuitoare. Astfel recombinarea genetică, în fapt reasortarea și redistribuția materialului genetic provenit de la cei 2 gameți, prin cele 3 tipuri: genomică (unirea gameților), cromozomială (după fecundare, ce permite o variabilitate extrem de largă) și genică (între genele perechi, care permit o variabilitate înfinită), nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
anormală a acestuia sau infertilitatea. Mutațiile, la rândul lor, pe care s-a pus mare preț în explicarea transformismului și evoluționismului, mai ales după lansarea teoriei mutațiilor a lui De Vries, s-au dovedit a fi la fel de conservatoare ca și recombinarea. Astfel mutațiile genomice și cromozomiale conduc la aneuploidii sau poliploidii în primul caz, sau la monosomii și polisomii în al doilea caz, realizând configurații genetice incompatibile cu viața, sau în cel mai bun caz produc indivizi malformați sau infertili. Rămâne
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
alt mecanism și anume: reversia genică care consistă în apariția, în cazul unei mutații genice, a unei alte mutații (mutație supresivă) cu scopul de a anula mutația apărută, mai ales atunci când este dăunătoare. Prin urmare variabilitatea este limitată numai la recombinarea și mutația genică și determinată de condițiile de mediu în care individul se dezvoltă, strict în cadrul speciei prin existența - în potenția - în genotipul individului a acestor posibilități. Ceea ce preia și transmite ereditatea sunt doar mutațiile genice favorabile, mutații care nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
tehnica nu a reușit să reproducă viața decât pornind tot de la viață, iar codul genetic care s-a dovedit a fi artistul desăvârșit, despre care vorbea cu admirație Paulescu, este extrem de conservator în ceea ce privește menținerea tipului specific speciei, atât sub aspectul recombinării genetice cât și sub aspectul mutațiilor. Ceea ce se poate modifica oarecum în timpul evoluției unei specii este doar fenotipul, prin exprimarea unor gene mutante, sau existente deja în structura genetică și nicidecum genotipul, a cărui modificare se reflectă negativ asupra fecundității
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mărimii patrimoniilor științifice, specializarea se dovedește inevitabilă. Specializarea științelor este prima etapă a procesului de inovare, producînd, în același timp, o fragmentare în interiorul lor. Nu putem vorbi de hibridare în absența fragmentării anterioare, chiar dacă nu toate fragmentele rezultate se hibridează. Recombinarea sectoarelor specializate în domenii hibride, dincolo de disciplinele formale, este a doua etapă. Ea nu are sens decît dacă se sprijină în mod solid pe progresele celor două discipline mame. Una dintre trăsăturile savanților hibrizi, cum îi numește Dogan și Pahre
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
analize care să vadă dacă pacientul nu are o problemă de sănătate ce impune refuzarea vaccinării. 5. Nu se fac analize după vaccinare să se vadă dacă nu a fost afectat sistemul imunitar. O altă problemă ar fi aceea a recombinării virusului Mumps în interiorul organismului uman. Prin vaccinare se introduce în organism o tulpină, iar prin reinfectare cu o tulpină nouă se produce un nou tip de virus mult mai virulent. 4 septembrie 2010. În cartea „Infecția cu virusul imunodeficienței umane
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
numeroși agenți patogeni, aflați în organul ce se transplantează. Prin menținerea sistemului imunitar a organismului ce a primit transplantul la un nivel scăzut pentru a nu respinge organul transplantat se produc noi viruși. Crearea de noi tipuri de viruși prin recombinarea a doi viruși ce se întîlnesc în organismul omului. „Experiența pe care o voi relata imediat ne dă de gîndit. Doi viruși patogeni, dar neletali luați separat sunt susceptibili de a provoca o afecțiune mortală (pentru animale), recombinîndu-se prin ei
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
Se știe că infectarea unui animal prin un virus virulent este capabilă să provoace o boală caracteristică. Dar nu s-a demonstrat niciodată in vivo că inocularea de viruși nevirulenți putea provoca o boală pe calea fenomenului de completare sau recombinare. În 1986, o echipă de cercetare americană a utilizat două tulpini de virus herpes simplex tip 1 și le-a inoculat unor șoareci (American Science, 7 noiembrie 1986). 62% din animalele care au primit un amestec cu concentrație egală a
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
de a pătrunde în organism de către un virus sau o bacterie, fiind o explicație mai puțin ortodoxă a proliferării unor infecții și apariția unor rezistențe deosebite a unor bacterii la tratamentul clasic. O altă greșeală în abordarea profilaxiei o constituie recombinarea virușilor în interiorul organismului. În urma unui vaccin (gripal) se recombină virusul introdus prin vaccin cu cele existente în organism de unde rezultă la 50 % dintre cei vaccinați o stare de rău dată de activarea acestui nou tip de virus. Se cunosc cazuri
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]