938 matches
-
cu René Char, întrucît se arată ca și acela "fidel libertății asociative (și deci creatoare) a unui flux lăuntric profund; dar, în același timp, stăpîn lucid al unei tehnici poetice care vine să filtreze, să ordoneze materialul incandescent al intuițiilor, recompunînd un univers liric coerent". Nu mai puțin debitor instanței lucide se prezintă prozatorul Gellu Naum, căci "viziunea" sa din "homanul" Zenobia "e pîndită de clara vedere". La rîndul său, autorul de teatru, "la care conștiința convenției apare întărită de chiar
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
studenților, cât sie însuși, ample trimiteri livrești, împânzesc textul până la saturație. Romanul mustește de referințe mitologice sau biblice atât de transparente, încât pot fi doar cu greu luate în serios. Eroul central pe motocicletă actualizează figura centaurului, împreună cu prietenul Jesper recompune cuplul Castor - Polux, orașul Sodomei se numește Christiana etc. Toată istoria personală a lui Thomas se diluează într-o serie de conjecturi și ipoteze - previzibile și superficiale - cu privire la emergența fascismului. Thomas e bărbatul alfa care-și răspândește sămânța în întreaga
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
poeta purcede la extinderea ipostazei personale, la proiecția chipului propriu asupra celuilalt. Căzînd în abis ("nu mă mîntui oricum"), îl antrenează în cădere și pe semenul sau. Ființă umană în genere e alienata, degradata, desemnificată, circumscrisa unui artificiu care o recompune sub unghiul unor combinații insolite de elemente, ca pe un monstru zoologic, ilustrînd parcă vechea formulă: homo omnis creatură (omul e o ființă alcătuită din toate creaturile). Departe de-a semnifică o unitate, o regasire, o esențialitate, acest om compozit
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
în cerșetor. Camera urmărește minuția cu care Stephen aranjează ambalajul unei felii de cașcaval și modul riguros, matematic, cu care taie o bucată, reflexele unei ordini care a rămas ca o coajă goală. Condiția lui ilustrează deopotrivă o înțelepciune tristă recompusă în aparența înșelătoare a meditației, incantată maladiv asupra abisului uman cât și deriziunea care lasă loc doar vidului și unei fotografii înfățișând cele două iubiri, cea filială, Martyn, trădată de una și mai mare: Anna.
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
susținut la Ateneul Român de opt clarinetiști dintre care cinci originari din Elveția, concert organizat cu sprijinul ambasadei acestei țări la București. Patrik Bader, Emil Visenescu, Horia Ștefan Dumitrache, Dan Florin Cătina, Sylvia Schwarzenbach, Marin Kunz, Urs Etter, Martin Schranz, recompun ămpreună un repertoriu contemporan an limitele căruia cordialitatea colaborării este susținută de un profesionalism probat de acuratețea cantului, de claritatea construcției. De această dată la Radio, Cvartetul de coarde "Voces" reia pentru noi toti un mare și semnificativ episod al
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
vizibilă și în deochiata nuvelă Duduca Mamuca. Cît despre Odobescu, și el scriitor savant, deși, în nuvela istorică a rămas în urma lui Negruzzi, cîteva, totuși, sînt încercări izbutite de restituire istorică. Iar cu harul său de evocare a naturii, scriitorul recompune farmecul ei muzical. Tocmai acestui simț muzical îi datorește Odobescu succesele sale cele mai mari ca scriitor. Iorga, analizat la aceeași categorie, ar fi fructificat, prin puternicul temperament de scriitor, mai toate directivele stilistice ale veacului al XIX-lea. Portretul
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
fine, sînt recenzate și cîteva scrieri literare ?la prima mînă?. De fiecare dată, preocuparea Nicoletei Sălcudeanu este aceea de a deconstrui eșafodajul critic al autorului supus analizei, de a-i studia cu atenție toate componentele pentru ca, în final să îi recompună modul de gîndire și motivațiile mai mult sau mai puțin ascunse. A te pune în pielea altuia, a vedea lumea (literaturii) cu ochii săi presupune un exercițiu de imaginație la limita prozei, dar melanjul dintre ficțiune și analiză îi iese
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
pustnic în căutarea desăvîrșirii și demon, intruziunile astfel mascate ale autorului în lumile personajelor sale intră prin urmare și ele adînc în poveste. "Prin mine [...] s-ar răsfrînge dincolo toate cîte sînt pe această stradă care ar merita să se recompună într-o periferie a raiului pînă în cele mai intime detalii." Florin Șlapac - Fără pereche, Editura Univers, București, 2000, 208 pagini, f.p.
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
al posibilității unor completări și preciziuni "în premieră" ce contribuie la înfăptuirea unității încă neclarificate mulțumitor: "Cu alte cuvinte, spunînd că tabloul e incomplet, atrage atenția criticul, să nu se înțeleagă că-i neg unitatea. Dimpotrivă, o revendic! Atunci cînd recompui un puzzle, desenul lui devine de la un punct încolo foarte clar, deși încă n-ai plasat toate piesele la locul lor". O accepție desuetă a "sintezei" se leagă de prejudecata academică a excluderii "provocărilor" actualității, a "posibilităților de exprimare în
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
aprins sau un sex, se lasă absorbit în interior străbătând vertiginos spații tubulare pentru a cădea în inflorescențe carnivore desfăcute mandalic-pulsatil. Revenirea obsesivă asupra acelorași evenimente are sensul acestei căderi absorbante în spirală către vidul care dezintegrează totul și care recompune granula de viață imprimându-i impulsul vital. Cei doi orfani trăiesc într-o somnolență vegetativă, undeva există fragmente dintr-un menaj sordid, însă totul este nevertebrat într-o existență descentrată, vidată de orice perspectivă, larvară, urmând pulsiunile orașului, mișcările lui
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
nu vorbea. Înfruntînd durerile, permanent tulburată de gîndul morții, întreținut și de discuțiile cu medicii curanți, cărora - vai lor! - le-a lipsit curajul de a-i recomanda din vreme cura chirurgicală, găsea încă alinare în gîndul întîlnirilor muzicale". C.D. Zeletin recompune cu paciență dar și cu nerv de observator acut impozanta galerie de cunoștințe apropiate ale pianistei. Rezultă o serie de portrete detașabile ce s-ar putea eventual integra pe firul altor construcții istorice, prin acea capacitate a d-sale pe
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
și-a propus să șteargă urmele căutărilor și să lase suveran rezultatul final al efortului creator: ,Am obiceiul - se confesa el - să distrug scrisorile, ciornele și notele". Ceea ce nu înseamnă, totuși, că nu putem reconstitui un Sadoveanu prin el însuși, recompus din propriile mărturisiri. Cel puțin trei volume pot fi surse documentare sigure pentru reconstituirea subiectivă a unei biografii și pentru analizarea unui proces de creație pus în raport cu secretele și resursele intime, profunde: Cele mai vechi amintiri (1935), Anii de ucenicie
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
cel din 1989! După ce au murit sute de tineri ca să-l dea jos pe Ceaușescu, după ce Bucureștiul a avut de suportat invaziile repetate ale minerilor, nemulțumiți de schimbarea stării de lucruri din țară, după ce atâtea partide s-au compus și recompus urmând parcă logica mișcării browniene și nu pe aceea a vieții politice, după milioane și milioane de discursuri rostite nu numai la întruniri publice, ci și în spațiul intim al familiei, de către fiecare membru al familiei, până la intoxicarea cu politică
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
și capul au o anumită linie, o anumită înclinare și poziționare aparte, după cum și unele mișcări au o alunecare specifică. Din acest motiv, oricât de conforme cu vocabularul clasic ar fi mișcările dansatoarelor, această conformitate nu este suficientă pentru a recompune atmosfera proprie acestei piese, dacă un impuls interior nu străbate corpul până la vârful degetelor, imprimând fiecărui gest o fervoare romantică. Stilul acesta se însușește cu oarecare har. Baletul Les Sylphides - alcătuit dintr-o suită de pas de deux-uri, pas de
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
care studiază felul cum se definește și se prezintă un popor în imaginea unor călători străini, a căpătat, în ultima vreme, consistentă și dezvoltare. Dl. prof. Klaus Heitmann a publicat acum cîțiva ani un solid studiu de imagologie din care recompunea imaginea românului în scrierile unor călători și cărturari germani. Una dintre aceste scrieri (note de călătorie) era a vestitului Richard Kunisch care, iată, a apărut, de curînd, și în limba română în excelentă traducere a d-nei Viorica Niscov. E un
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
văzut a fost doar uman, prea uman. Neomenesc e felul în care, după acest tur de forță în care splendoarea muzicii și perfecțiunea vocii s-au întâlnit pentru a se contopi și, finalmente, pentru a se anula, cântărețul s-a recompus miraculos și, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, și-a devorat în continuare partitura. Cu aceeași ardoare, cu aceeași calitate a vocii și interpretării. Pentru că, da, aceasta e însușirea adusă pe scena operei de noua generație de staruri: marele
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
Carte ultimă uimesc prin capacitatea poetului de a se război cu sine însuși, cu Timpul neîndurător, în urma căruia rămâne "paragina" (cuvânt frecvent), cu lumea. Scrise în registre diferite (de la gluma tristă, autopersiflare, la sarcasm sau revoltă) sonetele din acest volum recompun un destin poetic în stanțe încărcate de un umor amar. Marile teme lirice: timpul opresor, cu dezamăgirile și ademenirile lui, prea arare fulgerat de nostalgii târzii, timpul interior, solilocviile sunt prezente sub auspicii eminesciene, îmbrăcând forma autoironiei. Momentelor de interogație
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
să posedăm cuvintele, chiar pe acelea enervante. Acum port între Pietroșița și București dosarul meu cu Nocturne. Mă tot trambalez cu ele, de colo-colo, fără să folosesc, deocamdată, nimic. - Nu cumva, în drumurile dumneavoastră, nocturnele din dosar se joacă, se recompun, se transformă ? - Ai intuit bine: am credința ascunsă că ele lucrează singure. E o credință încurajatoare sau, dimpotrivă, deprimantă. E ca și cu libertatea: nu interesează atât libertatea abstractă, ideea de libertate, care este atât de cuprinzătoare încât riscă să
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
îl tot sondez. De fapt, nu numai visul. Uite, dacă închidem ochii acum, vom fi serviți, fără eforturi speciale, numai prin abstragerea de la realitate, cu niște imagini, unele dintre ele extraordinar de hazlii. De obicei, sunt lucruri văzute cândva. - Dar recompuse într-un mod fascinant. - Și apare, să zicem, un tren care are, atașată la ultimul vagon pe care îl vezi ducându-se, o coadă mare de vulpe. Imagini suprarealiste, în fond. - Mintea noastră e suprarealistă ? - Spre binele sănătății noastre, se
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
insistența absurdă a unor anchetatori și așa mai departe. Piesă s-ar putea intitula, de fapt, "omul descompus" - descompus în elementele ultime ale condiției sale tragice. Regizorul - dar și cititorul, pentru că și el se află în postura unui regizor - poate recompune din aceste elemente, în multe feluri, mască plângătoare a omului secolului douăzeci. Curajul de a fi melodramatic Impresionantă prin tragismul amplu orchestrat și prin ducerea la bun sfârșit a unei întreprinderi artistice pline de riscuri este piesă cu titlul Femeia
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
vraiment fou, mon cher Cesar!" "Fou, fou, Lefou, le fou, Leofu, Leofu." - concentrare simbolică a unei existențe simbolice. Plonjarea în ficțiune are aspirații demiurgice: "...ficționez, ficționez, recreez lumea. Lumea este un puzzle, pe care, tembeli, cei mai mulți se îmbulzesc să-l recompună după modelul dat. Eu nu fac asta. Am avut de la început o bănuială: că micile cioburi se pot împreuna și altfel. Și montate altfel dau altceva decât lucrul cunoscut, ceva absolut nou, coerent". Raportul realitate-ficțiune este sistat în favoarea celei de
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
a entităților absolute. Dacă demonia se sacralizează și sacralitatea capătă atribute demonice, într-o înmănunchere fascinant-confuză: "Atîta nedeslușire a pedepsit pămîntul/ încît mă doare însăși moștenirea/ în omul singur cu uitarea" (Durerea). Denunțîndu-și cooperarea inițială, paradisiacă, spiritul și materia se recompun într-o figură secundă a unei credințe blestemate și a unei apostazii supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
dintre tată și fiu (și aici cei care servesc demonstrației sunt Noe, Lot, Dumnezeu, Kierkegaard și Kafka), abordarea "clasică" a relației dintre tată și fiu actualizând o altă întrebare: ce este o mamă?, și asta "în contextul actual al familiilor "recompuse", al fecundației asistate, al adopțiilor de către cupluri homosexuale" (p. 58). Despre o adevărată evoluție istorică se poate vorbi în cazul Antigonei, care, în zilele noastre, poate fi considerată o disidentă, pentru că ea este "cea care opune principiul neascultării, principiului conformist
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
la discuția despre mult reproșata tendențiozitate a viziunii din Cronică de familie o reprezintă metafora cabinetului oglinzilor. Fie că le-a trăit realmente, fie că le-a inventat retrospectiv, scriitorul a perceput violent anumite imagini sau stări, pe care le recompune apoi ca ficțiuni personale. Ele trebuie privite însă cu prudență, prozatorul măsluin-du-și uneori propria imagine și culpă. În tinerețe, vizitase un muzeu vienez și, intrat în Camera Oglinzilor, rămăsese profund surprins văzându-se reflectat într-o multitudine de ipostaze. Lățită
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
în combinațiile lor cu circumstanțe istorice, sociologice, psihologice etc. Să nu uităm cariera lor în limba de lemn a "realismului socialist"... Cu toate că utile și stimabile, studiile cu profil cultural nu instruiesc asupra artei însăși. Reconstituirile istorice dau ocoluri acesteia, îi recompun contextul "pentru a se observa că în cele din urmă caracterul secret al frumuseții artistice se refugiază altundeva; mai exact vorbind, rămîne la locul lui, care nu este unde îl caută critica istorică". întrucît oricît l-am raporta pe Eminescu
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]