778 matches
-
care-i acoperă țeasta enormă. Mulțimea îl sesizează iritată, îl urmărește furioasă și-l încolțește într-o vespasiană cu intenția clară de a-l linșa și numai strigătul disperat al victimei " Nu sunt elefant, sunt o ființă umană" produce un recul al maselor prostite, iar intervenția poliției îi asigură protecția. Este clar că nu există loc pentru omul elefant alături de semenii lui întru umanitate, decît fie printre cei asemeni lui, înzestrați cu stigmatul unor diformități, fie printre cei pentru care educația
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
clarificări ale conceptelor specifice, spre o mai bună integrare a lor, dat fiind că, paradoxal, în opinia autoarei "rezistențele la aplicarea psihanalizei în afara domeniului terapeutic rămân în fapt intacte și se pare chiar că în acest sens asistăm la un recul net în raport cu lucrările pionierilor psihanalizei, care nu ezitau să se aventureze în câmpul socio-cultural." Domeniile de care se simte atrasă Chasseguet-Smirgel i se revelează prin prisma câtorva teme importante: înțelegerea psihanalitică a operei de artă (și ambiția elaborării unei metodologii
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
râvnește la iezii caprei, glasurile oamenilor cu limbi ascuțite nu sunt, tocmai din acest motiv, întru totul autentice. Jumătate din elanul nostru este fals, căci ține de o mecanică inconștientă a culpei. Rămâne, prin întârzierea sa cu o etapă istorică, reculul capacității de a omagia necondiționat. Nu înseamnă că aceleași persoane ne-am exersat cândva în omagii, înseamnă doar că trebuie să ne recunoaștem cu modestie situația de pasageri ai glisării între două epoci, mentalități și sisteme politice diametral opuse, oricât
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
altereze aspectul real al unei situații date sau să modifice profilul moral al unei personalități; tot astfel și în ce privește sentimentele de antipatie, aversiunile instinctive. între iubire și ură trebuie păstrat un echilibru, adoptată o neutralitate, afirmată o detașare, operat un recul. Nici complimentele, nici contrariul nu au ce căuta. Am enunțat aceste truisme pentru că sub raportul respectiv o lucrare atât de vastă și de pluritematică cum este cea a domnului Mihai Pelin dovedește în repetate rînduri că nu se sustrage imperativului
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
-mă la a observa că Negrici e unul dintre puținii noștri literați conștienți, la foarte scurt timp după Revoluție, de pomparea artificială a culturii în timpul totalitarismului. În loc să se plângă, ca majoritatea confraților de generație, de pierderea statutului scriitorului sau de reculul literaturii cu majusculă, criticul preferă să descompună cu detașare noua realitate. Mare parte din aceste observații au fost sistematizate ulterior. Căci, deși pare scrisă în vacanță, Simulacrele normalității rămâne anticamera cât se poate de serioasă a uneia dintre cele mai
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
decât în cărți - ci, culmea, tocmai la o atenție sporită pentru individual. O atenție care asigură, de altfel, și substratul profund al volumului. Într-unul dintre cele mai frumoase autoportrete lirice din ultimii ani, poetul își mărturisește deschis mișcarea de recul din fața lumii tocmai pentru a deveni permeabil la „lucrurile cu adevărat miraculoase”: „Îți scriam: că tot reduc./ Am lăsat băutul./ Mă tem de iarbă./ Nu înjur - nu mânjesc/ Femeile mă sperie - sunt/ Niște extratereștri din Norway./ Fac exerciții/ Și beau
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
România nu a putut fi transformată într-o insulă față de un continent pe cale de unificare. Transformările obligatorii pe care țara a trebuit să le adopte au impus "sistemului" o serie de cosmetizări și, în unele cazuri, l-au dus la recul. Multe comunități locale au descoperit avantajele descentralizării și subsidiarității, practicate curent în UE, iar mulți români, obligați să migreze în căutare de muncă datorită mizeriei din țară, au realizat la fața locului - eficiența actului administrativ, responsabil, specific democrației reale. După
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
fie, că Urziceniul știe să avanseze pe tot frontul... Cultura, literatura, aici, se pare că sunt capabile de pași mari; fenomen obișnuit în localitățile rămase mai în urmă de-a lungul timpului. E și ambiția, dar este și efectul de recul al întârzierii, când lucrul imobil multă vreme, o ia deodată, și fericit, razna!... De astfel de zvăpăieli să avem noi parte mereu... Articolul publicat în Magazinul de Urziceni se intitulează și este iscălit de Constantin Balcan, procuror, ex-senator. Un articol
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
în țara mea!/ Omul să aibă pe masă/ O bucată mai aleasă./ Bătrânilor, dacă poate,/ Cât mai multă sănătate,/ Lumea să îi prețuiască/ Iar copiii să-i iubească". (Suzy Ghiza, Dej) * Autorul Florilegiului lui Mai și-al Paltonului șaptezecist, al Reculului talazurilor, Ars poeticei și neobrăzărilor din A pune în sus (?!), mirosind suspect, întâmplător a uitat ori a evitat să și le semneze. Semn că nu-și mai lasă la vedere identitatea. Are, anonimatul, deliciile lui de joasă speță, modul lor
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
marketing. Alături de fotografie, un text oferă elementele ajutătoare: "Unul dintre cei mai profunzi și talentați gânditori conservatori ai noștri la ora asta, Mircea Platon..." Promițător, mai mult decât promițător - deși în calitatea mea de "centrist" îmbătrânit în rele, am un recul involuntar și atunci când aud de "stângiști", și de "dreptaci", două specii de care mă feresc ca de foc. Googlez și descopăr că personajul din fotografie a publicat până acum patru cărți. Sunt apărute la edituri marginale, dar asta nu contează
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
ca un refuz la adresa partidelor care cochetează cu ideea de mineriada. Și dacă peste 80% dintre bucureșteni au refuzat complicitatea cu minerii, partidele care au încercat să-și sporească numărul de voturi sustinîndu-l pe Miron Cozma vor înregistra un considerabil recul la următorul sondaj de opinie. Nucleul bucureștenilor care speră că o mineriada îi va ajuta să-și recapete greutatea de odinioară e infinit mai mic azi decît al celor care, în ^90, au crezut în lovitură de stat pusă la
Mineriada secretă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18175_a_19500]
-
de meschin demagogice. Întrebările acopereau cam aceeași gamă ultragiată. Inutil să mai adaug că un asemenea sindrom de panică, adaptat convenabil după necesitățile pieței editoriale, n-are de-a face cu etica lucidă a criticii literare. Care e sursa acestui recul irațional nu mă interesează. În schimb, teama de autoritate ce decurge în mod evident din el merită o scurtă punere în context. Din pricina lui, pentru majoritatea comentatorilor, dezacordul față de sentințele lui Manolescu se transformă automat în delict al acestuia din
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
a muzicii, artiștii postmoderni nu o fac sub presiunea unui sentiment de nostalgie<footnote Această calitate non-nostalgică reprezintă și ea, ca și multe alte stări ale conștiinței și sensibilității postmoerne, un efect tardiv al unei cauze anterioare, mai precis, un "recul" față de o autentică tradiție, o a treia, a nostalgiei în muzică europeană. Anume prin practicarea intensă a acestei atitudini au fost elaborate mijloacele și tehnicile de absorbție și reiterare a trecutului muzical. Postmodernismul muzical moștenește această a treia tradiție, pe lângă
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ar numi cu săruturi sulfurice viața și moartea,/ m-aș trezi diminețile, aș spune bună ziua, iar ziua s-ar/ cutremura/ cu dalbe cenuși, aș numi cenușile și sar întrupa/ nimicitorul” (ibidem). Mai adesea avem a face cu o asociere între recul și înaintare, între blazare și vitalitate, în doze dictate de intuiția momentului expresiv. De altminteri ambiguitatea se arată favorabilă impulsului negator, pînă la urmă dominant, căci îl încarcă cu mister stilistic: „Conceptele negative devin/ borțoase de atîta viață./ La noapte
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
decât mine, m-a îndemnat să facem ordine în jur și să despachetăm. Am împins vraful de pânze de lângă pat către fundul odăii, ne-am îngrămădit lucrurile pe măsuțele din preajmă. Ne mișcam amândouă stin ghere, având un sentiment de recul. Parcă ne pregă team să ne facem culcușul într-un tablou de-al Ioanei. Ca să încă pem acolo, trebuia să dăm la o parte unele culori, înlocuindu-le cu altele. Ceea ce ne-a stârnit nedumerirea, mai cu seamă a doua
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
răsunat asurzitor Îl liniștea de mormânt a Portiței Sufletelor. Restul a fost și mai rapid. Am țipat sau am crezut că fac asta, pe de-o parte ca să-l avertizez pe căpitan, pe de alta din cauza durerii groaznice resimțite la reculul armei, care a fost cât pe ce să-mi rupă brațul. Dar căpitanul era avertizat din plin de Împușcătură, iar când i-am aruncat spada pe deasupra bărbatului care era În fața mea - sau pe deasupra locului unde fusese bărbatul care Înainte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scos din pieptar pe celălalt și, Întors spre cele două umbre care se repezeau la căpitan, am țintit, strângând arma cu amândouă mâinile. Dar Îmi tremurau așa de tare Încât al doilea foc l-am descărcat orbește, În gol, În timp ce reculul mă dărâma pe spate la pământ. Căzând orbit de Împușcătură, am văzut preț de-o clipă doi oameni cu spade și pumnale lungi și pe căpitanul Alatriste care le Împărțea lovituri de spadă, bătându-se ca un diavol. Diego Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care îl avusese cândva limpede în minte, dar sforțarea de a-și aminti fu așa de dureroasă, fizică și conturată, ca un lichid vâscos, străin și care îi năclăia creierul, încât făcu un pas înapoi, ca-ntr-o mișcare de recul, și își concentră atenția, câtă mai era, asupra zăvorului ușii. Mătușa Pamela îi zâmbea candid dintre chiloții înșirați pe sârma din bucătărie. De fapt, nu era nici o mătușă în chiloții lui, dar lui Gigi Pătrunjel i se părea că o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
înconjurătoare cu o atenție concentrată, încercând să-i descopere semnificațiile ascunse, structurile inaparente. Operație deloc simplă, executată în cercuri concentrice ale comprehensiunii. Apare o disparitate între eul melancolic al omului (dispozițiile lui tulburi, alternanțele de curiozitate și ataraxie, avânt și recul interior) și modul său atât de meticulos, elaborat, articulat de a pune și a urmări probleme de ordin cultural. Impresionează, literalmente, efortul cerebral prin care nonsensurile, aleatoriul existențial și capriciile divine sunt integrate într-un model moral-intelectual al densității, complexității
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
Nu (mai) poate miră pe nimeni, așadar, că apare un studiu de neurobiologie în care autorul susține că trebuie să concepem personalitatea umană sau chiar structura creierului în termenii unei povești. Dar cred că poate miră, provoca neîncredere, sau prin recul o curiozitate aprigă, publicarea unei colecții de povești. Așa cum numai colecțiile de povești pentru copii, celebrele Contes (și adăugați singuri urmărea) citite de vreo bunica sau de noi înșine cîndva, mai pot fi: doldora de povești. Pur și simplu. Fără
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
care susținea salteaua. Contactul dezlănțui un curent nervos alb-rece și-i creă un șoc atît de puternic că trebui să se apese din ce în ce mai tare în sursa lui pînă cînd ceva țîșni și se împrăștie; mecanismul cedă cu totul după un recul, se micșoră și deveni flasc, lăsîndu-l cu un oribil sentiment de gol și epuizare. în tot acest timp, mintea îi fusese neputincios de înspăimîntată, întrebîndu-se ce se întîmpla, cu fărîma de energie rămasă. Se uită cu dezgust la desene, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
continuam să fixez fumul lămpii. Funinginea îmi acoperea încetul cu încetul mâinile și figura cu zăpada sa neagră. Când doica intră să-mi aducă fiertura de orz și pilaful de pui, fu atât de înspăimântată, că avu o mișcare de recul, apoi scoase un țipăt și scăpă platoul cu mâncare. Aveam satisfacția că măcar am speriat-o. M-am ridicat să curăț feștila lămpii cu un cleștișor. Apoi m-am dus la oglindă și mi-am întins funinginea pe toată fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
soțului ei care zăcea acolo îngrozit și disperat, dar refăcut în bună măsură după atacul cerebral: fără urmă de paralizie și afazie. Iar ea îi vorbea bărbatului care privea pe fereastră în desimea frunzișului, printre crengi, cu ochii strălucind în reculul luminii. Nu, spuse ea, tu nu ești unul care capitulează, o s-o scoatem noi la capăt, doar ai relații, ai fost cel mai bun vânzător înainte ca Hackler să te ducă cu vorba ca să revii la firma lui. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
încerc să frânez cu picioarele, dar adidașii iau foc instantaneu, trec la mustață de marginea scenei și mă izbesc cu fundul de decor, îl scot din cuie și-l arunc cât colo, cad pe spate, dispozitivul de coborâre pleacă din recul înapoi, eu mă ridic amețit în fund, dispozitivul vine înapoi și mă lovește în țeastă, iar aici se termină filmul, o bucată de vreme n-am avut treabă cu ei. M-am trezit mai încolo, îmi dădeau palme și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu glumă. — Coborâm cumva în pântecele pământului sau doar mi se pare mie? — Te descurci grozav. Ai coborât. După ce urci panta și mergi puțin la trap, o să fie foarte bine. Urcușul a fost la fel ca și coborâșul, numai că reculul s-a inversat, gâtul smucindu-mi-se în spate în loc de în față. — Te-ar deranja dacă am sări peste trap? am implorat-o eu. —Nu-i greu deloc. Relaxează-te numai. Oare femeia asta a fost într-o lume paralelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]