6,686 matches
-
ajungă la căpătâi de drum izbânditor, izbăvitor și izbăvit...!“ (Liviu Câmpean) Metoda s-ar putea numi „Uitați-vă la mine, sunt scriitor!“. Ridicarea în slăvi, în termeni bombastici, a unui scriitor minor (neapărat în viață, ca să-și poată arăta eventual recunoștința). Miron Blaga despre Nicolae Brânda: „Un arheolog al sufletului... el face parte din Spița Marilor Inițiați... un exorcist care dă glas dezacordului său față de un anume univers... spirit de mare finețe intelectuală...“ Doru Timofte despre Octavian Doclin: „Coborând în profunzimile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
parte din el.“ (Piatră) „Iubind, / cuvintele dor. / Ele pot fi o forță / creatoare sau distructivă“ (Cuvintele) etc. etc. Dorin Almășan are și un... certificat de poet, pe care i l-a oferit cândva Negoiță Irimie, și îl reproduce cu o recunoștință patetică pe prima pagină a cărții. Citim: „Crescut în cultul limbii române, iată că după ce semnează unsprezece cărți de proză, Dorin Almășan se întoarce la o dragoste din tinerețe - Poezia. Atunci când a mai cochetat cu Euterpe - regina celor nouă muze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Titu Maiorescu. Dorința lui obsesivă de perfecțiune se explică prin această continuă raportare la exigența celui mai competent critic din vremea lui. Dacă ar fi jucat fie și numai acest rol în viața poetului, Titu Maiorescu tot ar fi meritat recunoștința noastră, a posterității. Iată însă că Vasile Rusu, autorul unei cărți despre Eminescu, cu titlul Poetul suferinței (editură nemenționată, volum tipărit la Tipotrib Sibiu, 2001), este de părere că Titu Maiorescu l-a distrus pe Eminescu. Cum? L-a declarat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sa. Înțelege, nu mai este loc pentru o revenire... Cum vrei tu. Eu m-am resemnat că te-am pierdut. De altfel, pagubă în ciuperci, ți-am condus pașii spre locul pe care îl ocupi acum. Nu mă așteptam la recunoștință, dar credeam că formăm o familie solidă. Dana, cînd a văzut că-i rostul să se mărite, a pus frînă simpatiei excesive pentru Ionel. Înțelege și tu, vreau să-mi fac familia mea. Mai mult, voi fi o nevastă credincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să-și șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau și o ajutau cu ce puteau și ei, că erau săraci lipiți pămîntului. Vecinul din deal, Costică Bostan, aducea și el fetei cîte ceva și ea îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata ai rămas tătuța meu, ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori. Bărbatul suferea la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Mihalache și vezi ce le coace mintea găozarilor din presă! Dacă este cazul, transmite câteva ordine și fugi la beciul poliției, poate bolândul n-a dat ortul popii! Peste 10 zile îi bați din nou la ușă. Dacă nu din recunoștință, cel puțin din frică să te numească la curte. Ce pizda mă-si, îl ai și pe ăsta la mână! Îl trimit pachet unde a înțărcat mutul iapa, dar până una alta, ar fi cazul să-i pun câteva întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Discorsi cu fraza: "Am satisfacția de a mă gîndi că, dacă am comis greșeli în cursul acestei opere, cel puțin am reușit cu certitudine în alegerea acelora cărora le-o adresez. Nu numai că îndeplinesc o datorie și fac proba recunoștinței, dar mă îndepărtez și de obiceiul comun al scriitorilor care dedică mereu cărțile lor unui principe, și care, orbiți de ambiție sau avariție, exaltă în el virtuți pe care nu le are, în loc de a-l certa pentru viciile reale"14
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lumii: "Ingratitudinea multora să nu vă sperie oprindu-vă de a face bine oamenilor; deoarece nu numai că a face binele fără orice alt scop este un lucru mărinimos, dar se întîmplă, de asemenea, uneori, să întîlnești la cineva atîta recunoștință pentru binele pe care i-l faci, încît acesta te răsplătește pentru toată ingratitudinea celorlalți". Cum s-a putut vedea pînă aici, mefiența față de oameni nu e totală, cîtă vreme autorul Principelui distinge categoria "omului de bine", "pildă de imitat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îndepliniți funcția publică pe care o aveți; și îndemnul meu este să continuați tot astfel, deoarece acela care renunță la propria lui liniște pentru liniștea altora o pierde pe a lui însuși, iar de la ceilalți nu primește în schimb nici o recunoștință. Și întrucît soarta vrea să facă totul, este bine să o lăsăm să facă ce vrea, să stăm deoparte și să nu o tulburăm în nici un fel, și să așteptăm vremea cînd va îngădui și oamenilor să facă la rîndul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
putea să-l părăsească, dar și că ar putea să se ridice împotriva lui; căci cei mari sînt mai prevăzători și mai vicleni și știu să-și rezerve întotdeauna timpul necesar pentru a se salva, după cum caută să-și cîștige recunoștința aceluia care, după speranța lor, trebuie să învingă. Se mai adaugă faptul că un principe este întotdeauna nevoit să trăiască cu același popor, în timp ce poate foarte bine să guverneze fără a avea în slujba lui mereu pe aceiași nobili; el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tribunii să diminueze, în ochii oamenilor, meritele senatului, arătîndu-le că această generozitate avea să încarce poporul, iar nu să-l ușureze, deoarece trebuiau create impozite pentru a putea susține această cheltuială. Nimic nu putu știrbi din bucuria poporului și din recunoștința lui, ca în fața unei binefaceri. Senatul știu să sporească abil această mulțumire prin modul în care repartiza impozitele; căci contribuțiile pe care le ceru de la nobilime fură cele mai mari și cele care au fost plătite întîi." (I, 51) " Pentru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu-i atît de potrivită ca abilitatea și inteligența. Mi se pare că un principe nu va recompensa niciodată de ajuns fidelitatea celor care-l slujesc cu zel; există în noi un anume sentiment al dreptății, care ne împinge la recunoștință și pe care trebuie să-l urmăm. De altfel, interesele celor mari cer întotdeuna ca ei să recompenseze cu generozitate și să pedepsească cu clemență, căci miniștrii care-și dau seama că virtutea va fi cheia norocului lor, cu siguranță
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe cuvîntul lor, fără a-și lua alte măsuri de precauție, se prăbușește. Oamenii se tem mai puțin de a-l ofensa pe cel care se face iubit, decît pe cel care se face temut, deoarece dragostea este menținută de recunoștință, pe care josnicia lor o spulberă de îndată ce găsesc, astfel, un avantaj; în timp ce teama se bazează pe frica de pedeapsă, ce nu-i părăsește nicicînd." În privința egoismului oamenilor, iată ce găsesc în Scrieri diverse. "Oamenii plîng un lucru pierdut mai mult
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dorință 40 Nu poate să pară mult timp ceea ce nu este. (Christina) 41 ab antiquo = din antichitate 42 Citat incomplet din Titus Livius. Înțelesul este: "Ceea ce spun ei, adică nu vă amestecați în război, e contrar intereselor voastre; pentru că fără recunoștință, fără demnitate, veți fi răsplata învingătorului." 43 Familia de Medici 44 Citat după Titus Livius: "Războiul este drept cînd este necesar și armele sînt sacre atunci cînd speranța e numai în ele." * Doamna Mosham * La contele de Neuwied. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------14 Elvira
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un alt determinant care trebuie scos în evidență: vârsta. Efectul său asupra nivelului și structurii consumului și economisirii va face obiectul primei noastre analize. Dacă solidaritatea între juniori și seniori are o dimensiune familială bazată pe valori de respect, de recunoștință, de considerație și uneori de autoritate, nu înseamnă că este limitată numai la această sferă. De exemplu asistăm la o întărire periodică a lumii asociative, la o creștere a acțiunilor de caritate, la o intensificare a relațiilor de vecinătate, ce
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
asupra tranșelor de vârstă mai mari de 75 de ani, ceea ce nu înseamnă că nu există susținere pentru persoanele în vârstă din partea copiilor, dar ea nu ia aceeași formă. Este mai puțin vorba de susținere financiară, cât o susținere de recunoștință și de afectivitate. O gospodărie făcând parte din tranșa de vârstă a celor de peste 75 de ani are resurse primare egale cu 76% din resursele primare medii; după impozite și prestări, ele urcă la 72%, dar nu sunt cu nimic
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
păgânizanți ar fi biruit, probabil astăzi nici n-am avea știre de existența unei asemenea cărți creștine. Faptul că Biserica a acceptat-o în cele din urmă printre canonice merge mână în mână cu recunoașterea fără ezitare și plină de recunoștință a moștenirii iudaice. Faptul că iudaismul însuși, reprezentat de scrierile intertestamentare, a fost profund influențat de modele păgâne, de o anumită tematică teologică și filozofică păgână rămâne o afirmație de bun-simț, incontestabilă (firește, fiecare aspect al acestei influențe merită discutat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ficior... După acest șirag de vorbe, piranda a apucat faldurii fustei În mână, s-a Întors și a plecat grăbită... „Oare de ce sunt acești oameni atât de insistenți?” - a Întrebat gândul de veghe. „Vor cu tot dinadinsul să-și arate recunoștința față de cei care le-au făcut bine - a răspuns Gruia. „Parcă mă duce socoata că și noi ar trebui să Învățăm unele reguli de-ale lor” - a răspuns gândul de veghe. Gruia a intrat În spital purtând ca pe o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mea stângă și cu o interogație epistemică de toată frumusețea: "De unde ai învățat despre ibovnica sfântă?" Iar eu, inocent, calitate care în mare parte nu mi s-a depreciat prea mult nici până astăzi, i-am răspuns simplu, plin de recunoștință față de dascăl: "De la Nineta". Atunci mama, în marea ei înțelepciune și discreție, a lăsat mâna dreaptă de pe urechea mea stângă, a ridicat ochii către etaj, acolo unde încă mai locuia, toată numai zâmbet, Nineta, și a strigat de parcă aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Olimpiei. Aceasta, mai întâi cu superioritate și ciudă, apoi cu dispreț: Eu sunt vie, iar tu mori aceeași, prin mine curge sânge. Eu îi redau viața înapoi, legându-l astfel de mine, căci ce e mai puternic decât supraviețuirea și recunoștința față de cel salvat? Eu sunt cea de-a doua șansă, și cu mine va fi perfect (toți ne dorim o a doua șansă, chiar când nu avem nevoie de ea), nemaiavând nevoie de o a treia. E al meu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să mă îndepărtez de el. El nu m-a mai strigat ( și eu știam că și fără răspunsul meu, el nu s-ar fi întors). De aceea când l-am simțit lângă mine am scos un țipăt de spaimă. De recunoștință că era el ( moment în care l-aș fi pupat) profită. Ce crezi că faci? Calmul lui era înfiorător pentru că eu știam că, deși se stăpânea ireproșabil, e nebun de furie pe mine. De ce mă întrebi? Întreb eu demn, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fundamentate prietenii, Victor acceptă negreșit, fără împotrivire. Este bine uneori să te oprești și să te gândești la ceea ce a făcut destinul, de-a lungul existenței tale, pentru tine și, cu un licăr cât de mic de prețuire și de recunoștință în inimă, să îi mulțumești. Și asta, ei bine, ar fi trebuit să facă și eroul meu, căci drumul acela, pe care l-a făcut la azilul de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui Alexandru Călinescu (distins profesor la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași) pentru onoarea de a ne prefața volumul și lui Kassai Abe ( Primul Maestru de Ceramică Daigamori din Tohoku) pentru bunătatea de a scrie câteva rânduri pentru cartea noastră. Recunoștința noastră pentru sprijinul și învățătura oferite se îndreaptă și către profesorii și prietenii japonezi: Eiichi Hara (eminent profesor la Tohoku University din Sendai), onee-chan Reiko Tomofuji și sensei de ceremonie a ceaiului Yoko Aso. Apoi, le rămânem îndatorați, în egală
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ceaiului Yoko Aso. Apoi, le rămânem îndatorați, în egală măsură, Erikăi Stani și lui Pascal Ferrante pentru suportul moral și generozitatea dovedite pe parcursul celor peste trei ani petrecuți de noi în Japonia. Last but not least, dorim să ne exprimăm recunoștința față de familie și de prietenii rămași în țară, care ne-au fost alături în permanență. Precizăm, de asemenea, că unele dintre textele care compun acest volum (întocmite de Cătălin Ghiță) au fost publicate, într-o formă ușor modificată, în revistele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
însumi de tarele naționale ale țâfnei și suspiciunii față de celălalt, mă simt reconfortat că există un colț de lume în care umanitatea nu a abandonat bunătatea, respectul mutual și demnitatea. Partea a doua GIUVAERUL Dansul ceremonial al hârtiei A simți recunoștință și a nu o exprima seamănă cu a împacheta un cadou și a nu-l dărui. William Arthur Ward În 1993, cercetătoarea britanică Joy Hendry își publică volumul de antropologie Cultura ambalajului: politețe, prezentare și putere în Japonia și în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]