1,378 matches
-
personaje schematice, nici prezentări umflate, și false ale realității, nici limbajul voit «specific», cu «vânjoșenii», «dârzenii» și «Încrâncenări», nici un fel de șablon care să facă din oameni și din caractere tipuri standard; cu un cuvânt, nimic din penibila și superficiala recuzită la care o sumă de autori au recurs În ultima vreme, fără ca să reușească să convingă. În cartea lui Marin Preda, oamenii sunt vii, adevărați, creați și nu cârpăciți din bucăți, fără idealizări fals-revoluționare, fără situații neverosimile, fără dialoguri scornite
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
constituie profesionalismul. Oricine se aventurează în zona prozei polițiste trebuie să aibă, susține el, un perfect control al meseriei. Cu alte cuvinte, să fie stăpânul „metodelor crimei” și al „metodelor detectivistice”. Amatorismul, improvizația, încercarea de a înșela cititorul sunt fatale. Recuzita autorului de romane polițiste trebuie să fie alcătuită exclusiv din elemente la îndemâna oricărui individ. Întâmplătorul, accidentalul, improbabilul trebuie eliminate cu energie, ca elemente parazitare ale unei construcții bazate pe logică și plauzibilitate și nu pe libertatea de a fantasma a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aveam încă biroul în Cahuenga Building”, ne reamintește eroul-narator) și nu ezită să-i facă avansuri agresive lui Marlowe. De ce? Pur și simplu pentru a-l împiedica s-o caute pe Carmen. Și de data aceasta, Vivian scoate la iveală recuzita unui sarcasm căznit, încercând să-l demobilizeze pe Marlowe: - Adevărul, spuse ea și râse fără nici o undă de umor. Ce naiba e adevărul? Și ce importanță are? Ești ca toți ceilalți bărbați. Te obsedează lucrurile astea despre care-ți închipui că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Cât stă sub semnul sugestiei, melancolia transpare surdinizată, grațios muzicală. Mai frecvent însă ea se comunică declamativ, în scenarii epice simetric articulate, de o reflexivitate înduioșată. Cu unele excepții, proza lui B. se așază în prelungirea poeziei (nostalgii, deziluzii, rătăciri, recuzită medievală, corbi etc.), dar cu o și mai apăsată notă de manierism. SCRIERI: Poema navelor plecate. Crepusculare-Poema toamnei, București, 1912; I. G. Duca (în colaborare cu I. Nicolescu), Râmnicu Vâlcea, 1934. Traduceri: Prosper Mérimée, Tamango, București, 1971 (în colaborare cu
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
purtătoare de semnale și ecouri ce se destramă și reduc la absurd existența. Cântecul „catirincii”, jalnic, răscolitor, amestec de tonuri stridente și pure, sugerează paradoxul trăirilor și trezește durerea tuturor neîmplinirilor din trecut. Un tablou autumnal obișnuit, frecvent exploatat în recuzita simbolistă (copaci negri, frunze moarte într-o pâclă încremenită), pare un uriaș cimitir în care oamenii, „mai goi de visuri, mai săraci de viață, înmormântați în toamnă și ceață”, se descompun. Ploaia și ceața măresc indeterminarea, vagul și sunt agenți
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. Creanga-n arbori freamătă arar, Nimeni nu te-ascultă niciodată, Dragostea o cauți în zadar, Fetele la geamuri nu se-arată. „Vrere dârză” - limbă-nțepenită, „Crâncen gând” - baloane de săpun! Cu uscata, vechea recuzită Stihuri noi, zadarnic, nu se spun. Poezii cuminți, gândire-nceată Chiot gol, elan contrafăcut! Pasărea măiastră niciodată Nu se-ntoarce-n sbor înspre trecut. Dimineață. Lumea-n drum spre muncă Te-a citit ivit pe undeva, Numeni ne te cheltuie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
părului alb), ori cel al Ninei Cassian, de un răsfăț formalist insuportabil (Cântec în zori) - ambele criticate, și pe bună dreptate, la apariția lor. În ce privește poemul Veronicăi Porumbacu, Vor trece ani, cumințenia lui ștearsă care nu exclude totuși prezența unei recuzite erotice uzate (poeta respinge cu un orgoliu cam demodat «auritele pocale» și mărturisește că preferă să bea din «căușul palmei... iubitului», nu-i justifică întru nimic prezența alături de atâtea mărturisiri patetice și emoționante ale volumului. «Tentativa de evadare» întreprinsă de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Metoda antitezei în lirică - atunci când e ostentativă - este urmărită de schematism și de retorismul ieșit dintr-un contrast valorificat pe două momente bine distincte: ieri și astăzi. Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică desuetă, volumul lui Al. Andrițoiu are în bună parte o compoziție organică ridicată pe momente de viață veridice ce se întrepătrund firesc, un suflu tineresc, năvalnic, câteodată traducător al înnoirilor vertiginoase care au avut loc în patria noastră. Poetul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poezia. Din păcate, rezultatele unui asemenea demers analitic sunt cu totul descurajante. Dincolo de câteva diferențe formale (prezența sau absența versificației, a ritmului metric, a blancurilor etc.), jurnalismul pare a se apropia până la identificare de literatură, folosind - în manieră proprie - aceeași recuzită stilistică: metafore, metonimii, personificări, epitete ornante etc. Dacă acceptăm teoria formalistă conform căreia expresivitatea literară este abatere de la norma limbii, vom observa că această normă este un construct imaginat, o deducție logică. Stabilind existența unui „grad zero” al scriiturii, putem
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
porțile Bucureștiului”), o metaforă și o metonimie („Lupta pentru Cotroceni”) etc. încetează să mai împlinească o funcție semantică propriu-zisă. Tropii și figurile de stil par a împlini, într-un articol de ziar, o funcție iconică de întărire, de subliniere a recuzitei discursiv, jurnalistice. (5) O pagină de ziar este o imagine, spune Robert Escarpit. În viziunea socio-lingvistului francez, analiza separată a figurilor expresive este o greșeală. Câtă vreme textul funcționează ca medium, limbajul jurnalistic are o puternică funcție documentară. Incluzând jurnalismul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
reformistul etc. Formulele depreciative pot fi înlocuite cu precizări de detaliu menite să sancționeze: zise el, zâmbind cinic..., se miră el, cu o lacrimă de crocodil în colțul ochilor, a dat cu subsemnatul etc. Uneori, etichetările pot face parte din recuzita standard a unei perioade istorice: oamenii de bine, luptătorii pentru libertate, poporul, clasa muncitoare, baronii locali, îmbuibații, milionarii de carton, traseiștii politici etc. Să nu le judecăm cu asprime, dar să fim vigilenți și să nu cădem în capcana exprimărilor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
lor, aceste capitole vor fi compuse din secvențe mai mici - paragrafe de dimensiuni diferite. Între timp, dar, totuși, chiar dacă etc. pot fi elemente de legătură, însă ar fi indicat să le evitați. Motivele sunt diverse: devin monotone, fac parte din recuzita argumentativă și, prin urmare, diminuează din expresivitate și fluență. Este de preferat să folosim ca element de legătură între secvențe fie propoziții care încep cu gerunziul, fie intercalând discursul personajului cu observația gesturilor, a camerei etc. Utilizat cu măsură, gerunziul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
despre oikonomia apare peste tot În scrierile patristice. Prevestită de un typos, sau de o figura, după termenul forjat de Tertulian, Biserica există dintotdeauna. Primele mărturii o socotesc cea dintâi dintre creaturi. Tema, Înrădăcinată În apocaliptica iudaică, trece ulterior În recuzita creștină, găsind expresia cea mai pură În faimosul Păstor al lui Hermas: „Lumea a fost creată pentru Biserică” (8,1,2). Așadar Conciliul va fi reprezentat o victorie a Tradiției, a adevăratei Tradiții patristice, Împotriva rigidei pseudo-tradiții scolastice, dar această
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din scenariul pe care un „mesager dac” i-l înmânează. Romanul, cu o scriitură exoterică, datorită expozeurilor personajelor care încearcă să clarifice mituri și rituri (departe însă de puterea de sugestie din Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar), suprapune o recuzită de senzație, cu intrigi de spionaj și o teatralitate patetică, unui scenariu arhetipal - întemeierea unei lumi. Parabola politică a romanului Eclipsa (1979), pus ca inspirație de Marian Papahagi în descendența Demonilor lui Dostoievski, conturează din nou tipare în care personajele
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
și dezolare, alunecă adesea în pastișă sau afectare, într-un retorism minat de numeroase stângăcii. Placheta de versuri Flaute de mătase, apărută tot în 1923, se înscrie în alt registru tematic, acela al iubirii pure, realizat însă prin exploatarea aceleiași recuzite simboliste. Ca într-o taină desprinsă de timp, pătrunsă doar de vise, decorul cu „îngeri” ai serii și „melodii albe”, în care „liniștea e de mătase brumată”, și evocarea iubitei moarte simbolizează suavitatea, evanescența trăirii. Într-o viziune originală, ușor
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
insolit de țigan bucătar, trecut prin civilizația Parisului, sunt menite a risipi prejudecăți sociale. Preocupat de a servi un repertoriu național, A. compune, eclectic, pastorale idilice, cu aer desuet și interstiții de agrement, și drame istorice, ce preiau elemente de recuzită romantică (efecte tari, deghizări), amestecă monologuri prea ample și dialoguri fără savoare, declamate de personaje artificiale. În contextul literaturii române, nuvelele lui A. par, la data apariției - 1859, ediția în limba franceză, 1867, cea în limba română -, depășite și greu
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
atunci un uitat. C. compune o poezie epigonică; a imitat, după Macedonski și Mircea Demetriade, imagistica intens colorată - la el de o somptuozitate prețioasă -, căuta demonismul, magia, evadarea în paradisul artificial al visului (Demon negru, Diamant negru, În largul mărei). Recuzita simbolismului era folosită din plin pentru o lume „din flori, din vise și parfume, din armonii”. Primitivismul, pe care i-l aprecia Macedonski, nu este lipsit de reminiscențe livrești, clasice. În afara încercărilor simboliste - nici aici clișeele nu au putut fi
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
tributare manierismului epocii, uneori prețioase, însă adesea nu lipsite de forță. Multe dintre piesele volumului sunt de fapt poeme de dragoste, tentative de a comunica sentimentul prin notarea câte unei stări lăuntrice căreia iubirea îi este asociată, stare resuscitată prin recuzita citată aluziv și adecvată plastic. Imaginile ușor „suprarealiste”, voit bizare, ivite dintr-un mod intelectual și descriptiv de a reconstitui sentimentul, rămân uneori obscure. Aceeași contemplare a domesticității prin recuzita („scara”, „boxa de la subsol”, „fereastra”) și anecdotica oferite ca suport
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
stări lăuntrice căreia iubirea îi este asociată, stare resuscitată prin recuzita citată aluziv și adecvată plastic. Imaginile ușor „suprarealiste”, voit bizare, ivite dintr-un mod intelectual și descriptiv de a reconstitui sentimentul, rămân uneori obscure. Aceeași contemplare a domesticității prin recuzita („scara”, „boxa de la subsol”, „fereastra”) și anecdotica oferite ca suport al meditației lirice („Adu-mi aminte/ curățam cartofi amândoi în bucătăria strâmtă/ mirosea a gaz și a ziar încins/ când becurile se ardeau lorca intra în granada” etc.), definind un
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
pentru etica protestantă a muncii? Într-un cuvânt: nu. Brățările cu Talismane nu Învățau. Nu ridicau niciodată mâna În clasă. Stăteau tolănite În ultimele rânduri și se duceau acasă În fiecare zi cărându-și caietul ca pe un obiect de recuzită. (Dar poate că Brățările cu Talismane Înțelegeau mai mult din viață decât mine. De la o vârstă fragedă, ele știau cât de puțin prețuiesc oamenii cărțile, așa că nu-și pierdeau vremea cu ele. În timp ce eu chiar și acum continuu să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să știi, Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Eu Încă nu trebuia să intru. Tiresias n-avea un rol atât de mare. Așa că m-am Înfășurat din nou În perdea și am așteptat. Aveam În mână un obiect de recuzită. Era singurul meu obiect: un băț de plastic vopsit În așa fel Încât să imite lemnul. Atunci am auzit un sunet scurt, ca de tuse gâtuită. Obiectul spuse din nou replica: ― Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta scris pe rulota cu cai cu care peregrinau dintr-un târg în altul și în care se producea alchimia revelării fotografiei mai aveau în recuzita lor un panou de mucava cu două tălpici de lemn. Pe el erau pictate în mărime naturală trupul unui boier în caftan vișiniu cu guler de blană, cu cheutori și nasturi din fir de mătase, cu brâu scump țesut cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în piuneze o factură de la "Antrepriza de Pompe Funebre", cu antet și un blazon figurând o ancoră și o inimă cu aripioare, încadrate de doi îngerași. Chitanța era o "Notă provizorie pentru furnizarea următoarelor obiecte la înmormântarea defunctului". Urma înșiruirea recuzitei și a tuturor serviciilor pe care le putea asigura antrepriza, iar în dreptul fiecărui articol cel care plătise înmormântarea gornistului trecuse cu creionul "DA" sau "NU". 1. înmormântarea cu dricul tras de patru cai mascați DA 2. Coșciug din lemn de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ani [la începutul anilor '80 n.ed.]. Cele două narațiuni, purtând titluri scurte, generice, ghiftuite de sensuri, prelungesc cu mijloacele ficțiunii artistice universul erudiției savantului. Mai cu seamă în Arhivarul, unde hobby-ul protagonistului este colecționar de obiecte stranii aglutinează o recuzită magic alchimică de mituri, eresuri, ritualuri păgâne, istorii vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
reduce sărbătoarea Sfântului Valentin din ziua de 14 februarie. O sărbătoare importată în România din SUA (vă mai spuneam eu cândva, că toate relele vin de la Unchiul Sam, care deși este bătrân de acum, este un pervers, sadea), cu toată recuzita de rigoare. In iureșul comercial, dezvoltat în jurul acestei sărbători, puțini ar putea spune, cine a fost Sfântul Valentin și cum s-a ajuns ca el să devină patronul îndrăgostiților. Clătindu-mi un pic ființa, de greața produsă de micimea și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]