1,248 matches
-
unei reducții, în sensul precizat mai sus. Dar cum este operată aceasta de către Aristotel? Interpretarea sub care au fost aduse câteva dintre elementele logicii sale, până acum, pot constitui un temei suficient pentru a deschide această nouă problemă privind statutul reducției (judicative) în chiar primul sistem de logică, acela care consacră însăși "dictatura" judicativului. Un semn al acestei posibilități l-a constituit referirea la o posibilă meontologie aristotelică, fapt semnificativ, afirmam în acel context, pentru deschiderea unei căi non-judicative a gândirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o perspectivă propriu-zis logică, determinate fiind deja înseși condițiile de posibilitate ale dictaturii judicativului precum și sensurile puterii acesteia de a regla tot ce tinde către legitimare, autorizare etc. în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii omenești. 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție 3.1.2.1. Introducere Mișcarea structurii originare S P de la ipostaza sa strict formală și individualizată către ipostaze "interpretative" presupune una sau mai multe dintre operațiile pe care logica, apoi metodologia filosofică le-a identificat, descris, explicat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de la ipostaza sa strict formală și individualizată către ipostaze "interpretative" presupune una sau mai multe dintre operațiile pe care logica, apoi metodologia filosofică le-a identificat, descris, explicat, utilizat (aplicat); este vorba mai întâi despre inducție și deducție, apoi despre reducție și reconstrucție. Primele două sunt operații propriu-zis logico- judicative, în sensul în care ele sunt asumate ca atare în știința logicii și sunt recomandate sau impuse altor domenii de cunoaștere: filosofia, știința. Celelalte două sunt mai degrabă filosofice și au
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atare în știința logicii și sunt recomandate sau impuse altor domenii de cunoaștere: filosofia, știința. Celelalte două sunt mai degrabă filosofice și au o structură logică mai complexă, fiind rezultate "logice" ultime, chiar în sensul lor filosofic, ale fenomenului multiplicității. Reducția pe care o am în vedere aici nu trebuie confundată cu operația aristotelică de reducere a modurilor silogistice din figurile a doua și a treia la modurile "perfecte" ale primei figuri, dar nici cu reducerea la absurd, ambele operații secunde
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
confundată cu operația aristotelică de reducere a modurilor silogistice din figurile a doua și a treia la modurile "perfecte" ale primei figuri, dar nici cu reducerea la absurd, ambele operații secunde și particularizate prin tehnicizarea lor. Tocmai de aceea, asemenea "reducții" sunt mai degrabă tehnici de lucru logic, decât propriu-zis operații logice. Reducția avută în vedere aici este mai apropiată, tehnic, de operația cu același nume în sens fenomenologic, însă ea rămâne, în esența sa, logic-judicativă (ca și cea fenomenologică, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doua și a treia la modurile "perfecte" ale primei figuri, dar nici cu reducerea la absurd, ambele operații secunde și particularizate prin tehnicizarea lor. Tocmai de aceea, asemenea "reducții" sunt mai degrabă tehnici de lucru logic, decât propriu-zis operații logice. Reducția avută în vedere aici este mai apropiată, tehnic, de operația cu același nume în sens fenomenologic, însă ea rămâne, în esența sa, logic-judicativă (ca și cea fenomenologică, de altminteri). Ultima dintre cele patru amintite mai sus, "reconstrucția", este principala operație
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
minora este nesigură.71 Spre deosebire de inducție și deducție (cu sensurile multiple semnalate mai sus pornind doar de la textele lui Aristotel, dar având, în istoria logicii, și alte sensuri, întemeiate, însă, în cele menționate), care sunt operații logice în sens restrâns, reducția și reconstrucția, deși sunt și ele operații "logice", au un sens mult mai larg; ele sunt, de fapt, tipuri de analitică și de dialectică, nu de raționamente (demonstrație, argumentare, analogie etc.). Operarea lor nu este posibilă decât pornind de la întreaga
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mult mai larg; ele sunt, de fapt, tipuri de analitică și de dialectică, nu de raționamente (demonstrație, argumentare, analogie etc.). Operarea lor nu este posibilă decât pornind de la întreaga bogăție a dictaturii judicativului și țintind către ceea-ce-este aceasta: către timp. Reducția are chiar acest sens de restrângere regresivă a sensurilor elementelor dictaturii judicativului, până se ajunge la timp. Reconstrucția mai degrabă postulează originaritatea timpului, pentru a reface, pe acest temei, structura dictaturii judicativului în toată bogăția sa. Din acest motiv, reducția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Reducția are chiar acest sens de restrângere regresivă a sensurilor elementelor dictaturii judicativului, până se ajunge la timp. Reconstrucția mai degrabă postulează originaritatea timpului, pentru a reface, pe acest temei, structura dictaturii judicativului în toată bogăția sa. Din acest motiv, reducția este o operație mai tehnică și mai "încorsetată" de anumite reguli privind înaintarea către ceea-ce-este dictatura judicativului, iar reconstrucția este mai liberă în a-și alege elementele din structura judicativului constitutiv pe care le reface. Fiecare este însă ca un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
face cu cele patru instanțe "ontologice" enumerate mai sus: individualul, particularul, generalul și universalul, fiindcă acestea devin "obiectul" lor. De asemenea, aceste patru operații formează condiția necesară a constituirii cunoștinței în orizontul dictaturii judicativului. 3.1.2.2. Inducție fără reducție Privind logica aristotelică din perspectiva celor câteva precizări referitoare la aceste patru operații, putem constata că avem de-a face, într-un mod semnificativ, cu inducție fără reducție. Aristotel ia ca dat semnul de valabilitate a cunoașterii, aceasta din urmă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituirii cunoștinței în orizontul dictaturii judicativului. 3.1.2.2. Inducție fără reducție Privind logica aristotelică din perspectiva celor câteva precizări referitoare la aceste patru operații, putem constata că avem de-a face, într-un mod semnificativ, cu inducție fără reducție. Aristotel ia ca dat semnul de valabilitate a cunoașterii, aceasta din urmă fiind socotită act fundamental în ordine "logică": este vorba despre corectitudinea gândirii, de fapt, despre înseși regulile gândirii, anume acele prescripții care ipostaziază gândirea formal. Mulțimea de elemente
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre corectitudinea gândirii, de fapt, despre înseși regulile gândirii, anume acele prescripții care ipostaziază gândirea formal. Mulțimea de elemente ale gândirii, rostirii și făptuirii, cognoscibilă într-un mod direct și indirect, nu este redusă la timp, deși ideea unei reducții are toate condițiile de posibilitate la Aristotel. Acesta caută un punct de plecare sigur în cunoaștere, pentru a dobândi adevărul, fundamental pentru condiția de "cunoștință" și legat în mod necesar de judecată, și îl găsește: în esență, este vorba despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
text), a celor dialectice (al doilea text), se cuvine a face unele precizări cu privire la modalitatea acestei interpretări și la anumite "stiluri" de preluare a acestei probleme. Rostul subcapitolului de față este același ca și al capitoleleor anterioare: pregătirea terenului pentru reducția judicativă a dictaturii judicativului, prin descrierea cât mai amănunțită a fenomenalității judicative. Din când în când, prezentarea strict istorică și critică a fost completată cu cea fenomenologică, pentru a fi pusă ordine și a se imprima lucrului sensul despre care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin descrierea cât mai amănunțită a fenomenalității judicative. Din când în când, prezentarea strict istorică și critică a fost completată cu cea fenomenologică, pentru a fi pusă ordine și a se imprima lucrului sensul despre care tocmai aminteam: pregătirea operării reducției judicative. Desigur, prezentarea fenomenalității judicative trebuie făcută după un plan, potrivit unei ordini de interpretare care să se prindă de ceea ce urmează, anume de reducția judicativă. Deschiderea problemei aristotelice a căutării mediului face parte din această ordine de interpretare, prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi pusă ordine și a se imprima lucrului sensul despre care tocmai aminteam: pregătirea operării reducției judicative. Desigur, prezentarea fenomenalității judicative trebuie făcută după un plan, potrivit unei ordini de interpretare care să se prindă de ceea ce urmează, anume de reducția judicativă. Deschiderea problemei aristotelice a căutării mediului face parte din această ordine de interpretare, prin care trebuie pusă în evidență constituirea raționamentului (și a speciei sale, argumentarea) pe baza formulei judicative originare S P și, mai departe, a celor două
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să fie mai bine luminată. Problema deschisă deja aici este aceea a diferenței dintre analitică și dialectică. Tematizarea acestei probleme face necesară însă reconstrucția propriu-zisă a celor două segmente ale proiectului kantian al criticii rațiunii pure; întâi, prin operații de "reducție", care să pună în evidență sensul fiecăreia, apoi, prin operații de reconstrucție potrivit perspectivei dictaurii judicativului deschisă în această lucrare. Kant nu se mai ocupă, în proiectul său critic, în primul rând de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa de formă, "substanțialitatea" sa formală, constituie aspectul său originar. Nu sunt interesat, aici, de o prezentare, o reluare, a unor idei kantiene privind fiecare ipostază temporală, ci, de la bun început, de interpretarea acestor ipostaze în orizontul unei propedeutici la reducția judicativă a judicativului constitutiv, scop asumat ca atare de la începutul acestei lucrări. Totuși, unele referiri ale lui Kant pe această temă ne sunt necesare. Timpul ca formă a priori a intuiției sensibile. Timpul nu este ceva existent în sine (asemenea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenelor. Am putea spune, consecvenți cu orizontul de reconstrucție filosofică deschis aici, că timpul este chiar o condiție de existență a fenomenelor. Acest gând este cu totul semnificativ din punct de vedere judicativ: cum vom vedea atunci când va fi operată reducția judicativă, timpul are sarcini "ontic-ontologice", constând în înființarea subiectului și predicatului unei judecăți și în investirea acestora cu referenți "existențiali" (mundani). Deocamdată observăm la Kant prezența acestei sarcini "ontic-ontologice" a timpului, chiar în ipostaza sa elementară de formă a priori
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezentarea lui Kant, în același mod. Scopul acestei discuții ține, așadar, de deschiderea unui orizont de interpretare a sensurilor judicative kantiene din perspectiva problemei fundamentale a constituirii cunoștinței. Pe o asemenea cale ne apropiem de evidențierea condițiilor de posibilitate ale reducției judicative a judicativului constitutiv, miza acestei părți din lucrarea de față. Asupra "eficienței" judicativului constitutiv în ipostaza sa de proiect critic kantian se va discuta și mai departe. Constituirea cunoștinței veritabile reprezintă, și în contextul de față, orizontul de interpretare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
veritabile reprezintă, și în contextul de față, orizontul de interpretare cel mai generos cu putință pentru a formula aspectele de continuitate și de rezistență ale dictaturii judicative, în condițiile unei critici radicale a ipostazelor anterioare ale ei. 3.2.2. Reducție și deducție; constituirea cunoștinței 3.2.2.1. Introducere Prezența timpului în toate momentele importante ale prelucrării "subiective" a cunoașterii (sensibilitate, imaginație, intelect) ne conduce către ideea că am putea descoperi în proiectul critic toate elementele unei reducții judicative. De
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
2.2. Reducție și deducție; constituirea cunoștinței 3.2.2.1. Introducere Prezența timpului în toate momentele importante ale prelucrării "subiective" a cunoașterii (sensibilitate, imaginație, intelect) ne conduce către ideea că am putea descoperi în proiectul critic toate elementele unei reducții judicative. De altfel, chiar din felul în care, mai sus, au fost formulate ideile despre proiectul critic am putea extrage sensul unei asemenea interpretări. Totuși, pentru a avea o confirmare a acestui fapt ar trebui să rediscutăm despre sensul de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temeinică" dobândită prin activitatea sensibilității, imaginației și intelectului. Sensul "subiectivist" al timpului este însă subminat continuu în proiectul critic, prin alte sensuri ale sale: prin cel de idealitate, prin acela al nimicniciei timpului în absența "obiectului" etc. Ceea ce înseamnă că reducția judicativă, constând în recuperarea sensului de timp din toate elementele dictaturii judicativului, capătă o șansă, desigur, ca un sens posibil al criticii rațiunii pure, pe segmentul său "analitic". Totuși, ceea ce prinde o anumită formă la Kant nu este reducția propriu-zisă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că reducția judicativă, constând în recuperarea sensului de timp din toate elementele dictaturii judicativului, capătă o șansă, desigur, ca un sens posibil al criticii rațiunii pure, pe segmentul său "analitic". Totuși, ceea ce prinde o anumită formă la Kant nu este reducția propriu-zisă, ci deducția. Aceasta poate fi gândită și în termenii unei veritabile reducții, dar nu acesta este gândul cel mai bun în sesizarea sensurilor propriu-zis kantiene. De fapt, dincolo de chestiunea terminologică, și neaccentuând poziția foarte importantă în logica transcendentală a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului, capătă o șansă, desigur, ca un sens posibil al criticii rațiunii pure, pe segmentul său "analitic". Totuși, ceea ce prinde o anumită formă la Kant nu este reducția propriu-zisă, ci deducția. Aceasta poate fi gândită și în termenii unei veritabile reducții, dar nu acesta este gândul cel mai bun în sesizarea sensurilor propriu-zis kantiene. De fapt, dincolo de chestiunea terminologică, și neaccentuând poziția foarte importantă în logica transcendentală a termenului "deducție", atunci când demersul kantian trece de la unele instanțe analitice la altele de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
kantian trece de la unele instanțe analitice la altele de exemplu, de la tipurile de judecăți la categorii are loc o coborâre pe linia "exemplificării" (folosind un termen al logicii organon), adică al pierderii de generalitate; ceea ce reprezintă, în primul rând, nu reducție, ci deducție. Acesta este drumul constituirii cunoștinței: de la "forma" apercepție originară transcendentală ("eu gândesc"), prin unitatea sintetică a conceptului, către schema imaginativă, la intuiția sensibilă, la "obiect". În această coborâre nu se pierde, totuși, nimic din substrat ("subiect"): doar se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]