1,577 matches
-
traducere a fost realizată de Olga Tarenz și publicată de Editura Paoline din Francavilla (Chieti) în 1966), franceză ("Mathieu Damian. La vie à la campagne", Les Éditions de prose moderne, Paris, 1939; traducere de Georges Bengesco, prefațată de Paul Valéry; reeditată sub titlul "La vie à la campagne" de Editura Kyros din Paris, în 2008), portugheză ("Vida no campo", în cotidianul "O Século" din Lisabona (edițiile din 18 mai 1947 până în 28 iunie 1947); traducere de Victor Buescu și Rogério Peres
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Século" din Lisabona (edițiile din 18 mai 1947 până în 28 iunie 1947); traducere de Victor Buescu și Rogério Peres Claro), maghiară ("Falusi életképek", în vol. "Falusi életképek. Tănase Scatiu. Két kisregény", Editura pentru Literatură, București, 1965; traducere de Béla Jánky; reeditată de Editura Kriterion din București în 1989), germană ("Das Leben auf dem Sande", în vol. "Das Leben auf dem Sande; Tănase Scatiul; Im krieg", Editura pentru Literatură, București, 1967; traducere de Thea Constantinides) și rusă ("V derevne", în vol. "V
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Dacă n-a putut să apară în 1995, când se împlineau două sute de ani de la tipărirea ediției princeps, așa cum au apărut la date aniversare și alte monumente ale culturii românești, precum Noul Testament de la Bălgrad (1648) și Biblia de la București (1688) - reeditate în 1988, Biblia de la Blaj apare tot într-un moment jubiliar, în anul 2001, la împlinirea a 300 de ani de la unirea unei părți din biserica Transilvaniei cu Biserica Romei. Lansarea în premieră a ediției jubiliare a avut loc la
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
exegeza lui Filimon. Inițial acest volum conținea prelegerile pe care profesorul G. Călinescu le-a ținut studenților săi la Facultatea de Litere a Universității din Iași în cadrul unui curs de Estetică. Volumul a fost publicat în 1947, apoi a fost reeditat de criticul Alexandru Piru, unul din asistenții lui G. Călinescu la Facultatea de Litere din București. Eseul, pornește de la prejudecata modernistă că dintre materii catifeaua este cea care merită să fie reabilitată și constituie prima încercare de fenomenologie a fenomenului
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
în domeniu a lui Dimitrie Cuclin este publicarea unor traduceri foarte reușite din punct de vedere literar din opera lui Mihai Eminescu, în volumul "Poems", Bucuresti : Bucovina, I.E.Toroutiu, 1938. Traducerea sa a poemului "Luceafărul" a fost foarte apreciată, fiind reeditată recent, la editura Miracol din București, într-un volum care conține traducerile în cinci limbi ale operei eminesciene. A tradus, de asemenea, primele două cărți ale "Fastelor" lui Ovidiu, publicate tot de către Torouțiu (an necunoscut). Ella Istratty și Dan Smântânescu
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
titlului în latină, menit să "descurajeze profanii". În același scop, o serie de pasaje sunt scrise în latină. Este vorba de studiul a 238 de cazuri de comportament sexual omenesc. În pofida acestor precauții, cartea cunoaște un imens succes popular. Este reeditată în mai multe rânduri și tradusă în numeroase limbi străine. Mai mult, edițiile succesive ale lucrării se îmbogățesc cu noi mărturii: Krafft-Ebing va primi un număr impresionant de scrisori din partea multor cititori care declară că s-au "regăsit" în multe
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
nu uitați că nici Moromeții, nici Setea nu au eroi muncitori, deși fiecare își rezolvă foarte bine problema sa specifică. Drum fără pulbere 6 m-a costat trei ani de muncă, l-am refăcut, și acuma nu mai poate fi reeditat. Acuma mă voi vedea în aceeași situație cu Cronica de familie. Dar dacă se va găsi ceva, ceea ce eu nu pot prevedea, și la Biografii contemporane? La trei ani după apariție? (căci Cronica a apărut în 1956)? Înseamnă că lucrez
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
revista "Arthur's Ladies' Magazine". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Sphinxul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, și reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, editorii au optat pentru titlul „Sfinxul”. O altă traducere a fost realizată de Liviu
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
ori. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, editorii au optat pentru titlul „Sfinxul”. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. New York-ul a trecut în vara anului 1832 printr-o cumplită epidemie de holeră ce a secerat viețile a aproximativ 3.000 de oameni. Prietenii și câțiva membri ai familiei lui Edgar Allan Poe au murit
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
(1893) (titlu original "Can Such Things Be?") este un volum de povestiri al scriitorului american Ambrose Bierce. Cartea a fost reeditată în 1910 cu un conținut care diferă semnificativ de prima ediție. Întrebat odată de patronul său, William Randolph Hearst - avid colecționar de statui, opere de artă, cărți, tapiserii și bunuri imobiliare - ce colecționează, Bierce a răspuns: „Colecționez cuvinte. Și idei
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
universale") al baronului Jakob Friedrich von Bielfeld (1717-1770). Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași; în același volum a fost inclusă și o
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
septembrie 1910. Toate povestirile au fost publicate în " - seria completă" în 1995, inclusiv povestirea " O poveste de dragoste la Foreign Office" (1894) - o precursoare a povestirilor, dar în care nu apare Gerard. Deși rar, povestirile brigadierului Gerard continuă să se reediteze. Twin Engine Publishing HB, Barnes & Noble Books, Echo Library și The New York Review of Books sunt unii dintre editorii contemporani. În mai 2008, Penguin Classics a publicat colecția completă de povestiri sub titlul "Isprăvile și aventurile brigadierului Gerard" ca parte
Brigadierul Gerard () [Corola-website/Science/320928_a_322257]
-
Apologie pentru istorie sau Meseria de istoric) care fusese redactat rapid și cu puține note, între 1941-1942, volum pe care autorul său nu l-a mai putut finaliza, deoarece a fost arestat și executat de Gestapo. Spre sfârșitul vieții, a reeditat o parte din cele 500 de articole, publicate în diferite reviste de-a lungul carierei sale, în trei culegeri tematice: "Au coeur religieux au XVI-siècle", "Pour une histoire à part entière" și "Combats pour l’histoire". Ele sunt în cea
Lucien Febvre () [Corola-website/Science/302905_a_304234]
-
A. Sirbu Villa" (în acea perioada se folosea încă “î” din “i”) și se stabilește în Italia, lângă Bergamo. Înainte de a părăsi grupul, a scris și dedicat viitoarei sale soții, Roberta, piesa "Iris, nu pleca" de pe discul "Iris V (1993)" - reeditată de către formația Iris pe alte două albume ulterioare: "IRIS 20 de ani (1997)" și "I.R.I.S. 4MOTION (2003)". Participarea lui "Dan A. Sirbu Villa" la realizarea albumului "Iris V (1993)": Nota 1: melodiile au fost finalizate împreună cu Cristian Minculescu. Nota 2
Dan Alex Sârbu () [Corola-website/Science/315789_a_317118]
-
Șuluțiu, Șerban Cioculescu, Mircea Eliade, George Racoveanu, Mircea Vulcănescu, Petre Pandrea, Constantin Noica, Ion. I. Cantacuzino și Mihail Sebastian. În 1935 apare eseul lui Mihail Sebastian "Cum am devenit huligan", o replică la respectiva prefață. Romanul și prefața vor fi reeditate în 1946, 1990, 2003, 2006. La 1 noiembrie 1934 apare în "Stânga" articolul lui Andrei Șerbulescu (Bellu Zilber) "Feciorii lui Nae sau tânăra generație". În anul universitar 1934-1935 predă cursul de "Logica generala" (litografiat; tipărit: 1943, 1993) și un curs
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
și cu Jean-Pierre Melville, care a regizat filmele "Un Flic" , "Le Cercle Rouge" și "Samuraiul" . În 1964 a înființat o companie de producție, Delbeau Production, împreună cu Georges Beaume. Au produs un film numit "L'insoumis", care a trebuit să fie reeditat din cauza unor probleme legale. Delon și-a înființat apoi propria companie de producție, Adel, jucând și în primul film al companiei, "Jeff". Delon a jucat apoi în "Borsalino", unul dintre filmele franceze cu cele mai mari încasări în acei ani
Alain Delon () [Corola-website/Science/304529_a_305858]
-
cosmologie originală, în care Pământul este deja rotund, nu se află în punctul central de rotație al planetelor (nu e un model heliocentric), în acest punct special aflându-se imaginarul și invizibilul “foc central” (Mircea Florian, "Îndrumar de Filosofie", 1922, reeditat Humanitas 1992), în jurul acestuia rotindu-se planetele și Pământul, plus “sfera stelelor fixe”, plus o altă planetă imaginară, Antipământul. Platon are o cosmologie încă și mai fabuloasă și mitică, Pământul (rotund) aflându-se în centru, static, planetele fiind extrem de aproape de
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
Mihai Zamfir ATUNCI cînd Eminescu tocmai împlinise 27 de ani și se afla în culmea forței creatoare, se năștea lîngă Tecuci un viitor scriitor ce avea să reediteze în mod neașteptat, în strălucire și în tragism, modelul eminescian. Ștefan Petică nu provenea dintr-o familie mult diferită de cea a lui Eminescu, deși s-au creat apoi legende variate despre mizeria care l-ar fi întovărășit toată viața
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
instrumente de percuție, sintetizator, chitară și chitară bas. La muzicuță a cântat Chris Smith, iar la chitară ritmică David Williams. Inginerul de sunet a fost Geoff Emerick. Producția piesei „Say Say Say” s-a încheiat în 1983, când a fost reeditată la Cherokee Studios din California. George Martin, care lucrase cu Beatles, a produs piesa. Acesta a povestit despre experiența cu Jackson, „Într-adevăr emite o aură de radiație atunci când intră în studio, fără nicio îndoială. El nu este un muzician
Say Say Say () [Corola-website/Science/326557_a_327886]
-
o continuare a existenței în cadrul naturii eterne așa cum sugerează motivul nunții. Petru Ursache a fost fascinat de studiile de mitologie și de istorie a religiilor ale lui Mircea Eliade, publicând volumul "Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade" (1993, reeditat în 1999 și 2008) și două antologii din opera acestuia: "Meșterul Manole, studii de etnologie și mitologie" și "Arta de a muri", cercetând modul de integrare a miturilor în opera lui Mircea Eliade. Cartea "Bucătaria vie. File de antropologie alimentară
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
lui madame Herscovitz și lui madame Roman. Te sărut și la revedere, Mateiu Însemnările lui Mateiu I. Caragiale din această misivă, deloc comune sau comode, vin să întregească fragmentarele sale note zilnice publicate de Perpessicius, încă din anul 1936, și reeditate în 2001, cu substanțiale completări și note, de istoricul literar Barbu Cioculescu. în calitate de șef de cabinet al ministrului Alexandru Bădărău, titularul portofoliului de la Ministerul Lucrărilor Publice, Mateiu I. Caragiale narează, fără echivoc, secvențe din viața politică, la care ia parte
Contribuții la biografia lui Mateiu I. Caragiale by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/11840_a_13165]
-
și să-și utilizeze întregul potențial creator nativ care-l face unic. La nivel teoretic, Ion Cojar și-a adunat toate cercetările și descoperirile în cartea sa intitulată "„O poetică a artei actorului”", publicată la editura Unitext în 1996 și reeditată la editura Paideia în 1998. Ca regizor de teatru, Ion Cojar a susținut de asemenea că spectatorii, pentru a empatiza la modul total cu ceea ve văd și aud, nu trebuie să aibă niciun indiciu sau impresia că asistă la
Ion Cojar () [Corola-website/Science/309226_a_310555]
-
culturale din Cluj. Ca eminent dascăl de anatomie și om de știință, el a format numeroși elevi, profesori și medici, care au ridicat faima școlii de medicină clujene și implicit a asistenței medicale din spitalele ardelene. Înainte de 1989 s-a reeditat puțin din opera sa literară, dar "Atlasul de anatomie" s-a reeditat și folosit la facultațile de profil. Facultatea de medicină din Cluj-Napoca îi poartă numele. Dicționarele de literatură apărute după 1989 se ocupă de opera sa. În opera sa
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
el a format numeroși elevi, profesori și medici, care au ridicat faima școlii de medicină clujene și implicit a asistenței medicale din spitalele ardelene. Înainte de 1989 s-a reeditat puțin din opera sa literară, dar "Atlasul de anatomie" s-a reeditat și folosit la facultațile de profil. Facultatea de medicină din Cluj-Napoca îi poartă numele. Dicționarele de literatură apărute după 1989 se ocupă de opera sa. În opera sa literară a portretizat lumea interbelică, una din temele sale predilecte fiind caricaturizarea
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
Viena, 1779), prima tipăritură în limba română scrisă cu alfabet latin. În 1819, Petru Maior a publicat "Ortographia Romana sive latino-valachica una cum clavi qua penetralia originationis vocum reserantur", cu anexa "Dialog pentru începutul limbii române întră nepot și unchiu", reeditate în 1825 în "Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemțesc...", primul lexicon cvadrilingv al limbii române, cunoscut și sub numele de Lexiconul de la Buda, operă monumentală la redactarea și revizuirea căreia a lucrat și Petru Maior. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Ion
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]