10,187 matches
-
lor conceptuală. În orizontul secolului al XVIII-lea, o atare viziune se articulează într-un început de gîndire tipologică, apărut deja, nu întîmplător, chiar în încercări de filosofie a naturii și de antropologie, în care îndoiala asupra validității cercetării întemeiază reflecția asupra procedurilor descriptive și a celor analitice. "Aventură a rațiunii" - astfel se pronunță Goethe, revendicîndu-se direct de la învățătura kantiană, asupra putinței de a depăși analiza și a accede la sinteza "tipologizantă", ordonatoare și suverană asupra fapticului brut, asupra a ceea ce
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
totale a celor două "tipuri" (sic!) de priviri asupra naturii. Or, de aceeași logică ține extensia "doctrinei tipurilor" către artă și literatură, pe care Goethe o întreprinde ducînd mai departe, dar și situînd pe o cu totul altă treaptă a reflecției, cîteva din ideile lui Anton Raphael Mengs, pictor și teoretician al artei, amic cu Winckelmann, care, meditînd asupra "imitației naturii", propusese deja pentru artele vizuale o "doctrină a tipurilor" într-o formulă înrudită cu viziunea clasicizantă a acestuia din urmă
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
este dată artistului prin creație. Cea dintîi treaptă este proprie "talentului natural", "naiv", cum i-ar spune Schiller, sensibil față de empirie pînă la identificarea cu ea, dar inerent limitat în lipsa unei perspective a întregului, care nu poate veni decît prin reflecție. A doua, "maniera", constituie o cale de manifestare exclusivă a spiritului, un produs al "minții", complet rupt de contemplarea lumii din jur, o trufașă deducție a întregului, a cărei legitimitate devine contestabilă de vreme ce-i lipsește o confirmare "nemijlocită". Abia "stilul
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
Gheorghe Grigurcu * Numai lucrurile de care te desparți pentru totdeauna îți dau realmente gustul vieții. * O caracteristică a reflecției postmoderne ar fi frica de utopie, postmodernismul înclinînd spre scepticism, adică mai exact spre evitarea oricărei schimbări radicale a contextului cultural-social (Frederic Jameson). * "Cel mai mic lucru conține ceva necunoscut" (Maupassant, în legătură cu Flaubert). * Starea de bine face mai multe gafe
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
a aceluiași tip de confruntare are loc în PNȚCD, cu o diferență, de-a dreptul dramatică: aici, luptele interne se petrec după ieșirea din Parlament, așadar într-un moment cînd orgoliile personale și de grup ar trebui să lase loc reflecției la viitorul acestui partid. Or discuțiile se poartă în PNȚCD ca și cum între candidații la președinția partidului ar continua disputa istorică dintre Maniu și Mihalache. Cu alte cuvinte PNȚCD-ul de astăzi pare în continuare vulnerabil la sensibilitățile provocate de contopirea
Maturitatea la partide by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16497_a_17822]
-
divorțul, luxul, fabricile și muncitorii, moravurile conducătorilor. Dar în efortul său de a inventa alte subiecte de discuție decît cele reale, documentate de istorie (sau de a încerca să le aproximeze cît de cît plauzibil mizînd pe temele curente de reflecție ale lui Diderot), Bradbury nu izbutește să recreeze o paradigmă conversațional-argumentativ-filozofică diderotiană. Altfel spus: pe alocuri, protagonistul său e un Diderot neconvingător. Spre deosebire de textele lui Denis Diderot însuși, care respiră dialog și ignoră total epicul, romanul lui Bradbury are un
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
tentă de frivolitate. Stilurile cultivate deliberat constituie teatrele literaturii. * Să-i fie dat oare detaliului a se salva printr-un strop de autenticitate iar ansamblului printr-un pic de cabotinism? * Germenele creației: o infidelitate generoasă, răscumpărătoare. * A fi răbdător în reflecție și nerăbdător (fulgurant) în imagine. * Inadaptabilitatea dusă in extremis, chiar față de propria ta înfățișare, de mimica, de gesturile și vorbirea ta. * Flăcările Infernului mistuie Răul. Adevărata pierzanie e înghețul. Schopenhauer observa că animalele cu sînge rece sînt singurele care au
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
și-o poate adjudeca în instanța interiorității noastre. * Doar talentul poate fi o primejdie pentru un alt talent. * A judeca înseamnă a te sustrage vieții, a prezuma că întrupezi o valoare superioară vieții. * A crea: într-un fel a suspenda reflecția, a te lăsa în voia unei stihii care modelează capricios tot ce aparține trăirii tale, inclusiv elementele reflecției. * Momentele în care nu gîndești, fiind totuși traversat de gînduri, asemenea norilor ce străbat o porțiune de cer pe care n-o
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
A judeca înseamnă a te sustrage vieții, a prezuma că întrupezi o valoare superioară vieții. * A crea: într-un fel a suspenda reflecția, a te lăsa în voia unei stihii care modelează capricios tot ce aparține trăirii tale, inclusiv elementele reflecției. * Momentele în care nu gîndești, fiind totuși traversat de gînduri, asemenea norilor ce străbat o porțiune de cer pe care n-o bagi în seamă. * Libertate sistematică, libertate fortuită. * Lașitatea cu aspect de delicatețe a jurnalului destinat exclusiv postumității. E
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
devine brusc posesiv și exclusivist cînd e vorba de obiecte de studiu. Al doilea folosește exact argumentele lui Fish despre obiecte pentru a interzice preluarea conceptelor, atrăgînd atenția că ele nu există decît ca produs al unor anumite tipuri de reflecție, care presupun un context ideatic și metodologic din care nu pot fi deplasate. Cleanth Brooks, citat de Fish, încă mai spera, prin anii '60, că abordarea criticului literar poate fi o reuniune de metode și perspective, pentru că obiectul său de
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
Am fost clar, prietene? de Dejan Acimovic e un film atroce care degajă totuși un neobișnuit sentiment de speranță. Dintre producțiile Noului cinema rusesc de "După perestroika", Punctul de control al lui Aleksandr Rogozhkin amintește de Terrence Malick. Atît datorită reflecțiilor unuia dintre soldații ruși aflați sub arme, undeva în nordul Caucazului, într-o zonă de conflicte etnice, cît și prin atmosfera cazonă în care amorul și umorul mai înseninează viața aspră. Firul de care atîrnă însă viața unui om este
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
și gîndirii celorlalți. America, ca topos al depărtării și înstrăinării, nu numai că nu o ajută să fugă din ea însăși, dar chiar o obligă să se descopere și să se accepte așa cum e. Romanul e valoros mai ales prin reflecțiile la care te îndeamnă: despre identitate și alteritate, despre loialitate și aventură, căutare și acceptare. Susan Sontag este, însă, înainte de orice o excelentă povestitoare. Cartea e construită simplu, din dialoguri și comentarii auctoriale, aparte-uri ale vocii narative, fără tehnice
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
de a exagera, un eveniment editorial. Și asta nu numai fiindcă Valea Issei oferă o lectură agreabilă, a cărei savoare o transformă într-o cronică privată sui generis, ci mai ales pentru că ea constituie, în egală măsură, un prilej de reflecție pentru orice cititor lucid, mai cu seamă atunci cînd luciditatea este dublată de complicate resorturi afective. Într-un cuvînt, avem de-a face cu unul dintre acele texte care ne obligă să ținem seama de contexte. Mai întîi, nu putem
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
ea, pentru ființa umană, nu mai există". Müller-Funk raportează eseul la particularitatea perioadelor de criză, cînd experiența devine categorie radicală a comprehensiunii moderne a lumii, iar eseismul una din formele prin care experiența eului și a lumii ajung subiecte de reflecție: "tacticii eseiștilor îi aparține "ca și cum-ul", pendularea între nemediere și rafinament, între plăcere și durere. El șeseismulț nu reprezintă gîndirea naiv, ca proces, dar lasă gîndirea să devină vizibilă în procesualitatea sa, ca factor perturbator integral al existenței, fără să
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
și el serii de semne în picioare, dar axele echivalențelor îi sînt programatic imperfecte, incomplete"), sistematica jocului digresiunilor, valorificarea golurilor, a echivocului, a nesemnificativului. Absența unui centru al textului, dar și existența unui principiu de coerență dat de procesul de reflecție, care impune o limită cvasi-autonomiei părților. Asumarea subiectivității și a demersurilor care nu duc la clarificarea temei eseului (într-un text în care nu adevărul aflat contează, ci drumul spre el), o înțelegere care nu problematizează numai obiectul meditației, ca
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
fericită "Să ne grăbim,/ Să ne grăbim,/ Până mai este lumină"./ Dar lumina eram eu,/ Luminând până la capătul transparent al pământului/ în căutarea locului/ Unde să fiu destul de singură/ Ca să mă sting." (Peisaj) Aproape fiecare poem este un act de reflecție, consumat în văzul tuturor, ca pe o scenă. Cu mențiunea că singurul element teatral îl constituie această expunere, sub lumina necruțătoare a reflectoarelor. în rest, poeta nu recurge la nici un artificiu pentru a-și cuceri publicul. Nici misterioasa lumină albastră
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
pe un text continuu și suntem atenți la acele lucruri mărunte interpretabile, care trădează gândirea indirectă (imaginile alternative create prin sensurile figurate, deschidere polisemică sau omonimii, selecția unei anumite clase de tablouri sau de personaje, frecvența unor termeni, notațiile secundare, reflecții și reverii în afara subiectului sau cine știe ce alte alunecări de condei), vom recunoaște o schemă ascensională care tinde să revertebreze peisajul literar, cel puțin ca tip de așteptare. "Trendul" este cel pe care îl știm cu toții, o retorică de "șoc", mult
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema societății bolnave și a nimicniciei omenești, toate acestea determinate istoric, lasă locul unui insert fantasy parodic, atemporal, gratuit-manierist, plasat pe un cu totul alt nivel de semnificații artistice. Contrastul creat de
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
de inocență, un segment din experiența acestei apropieri de miracol. Fire dinamică și reflexivă, pămînteană și eterică, animată de rigori gospodărești și pulverizată în reverii și în imprevizibile combinații onirice, așa cum ușor se poate observa și din confesiunile și din reflecțiile sale scrise, Gheorghe Ilea a îmbrățișat și un vast perimetru al manifestărilor plastice. Nefiind înteresat de un limbaj anume, ci de forma optimă prin care poate dialoga cu lumea din jur și, mai apoi, prin care își poate dezvălui credibil
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
cred că trebuie făcută logică, filozofie, ontologie, nu logică românească, filozofie românească, ontologie românească." l într-un chenar separat, Ovidiu Șimonca scoate fragmentul de dialog referitor la Mircea Eliade. Autorul volumului Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții crede că în polemica declanșată de simpatiile legionare din tinerețe ale lui Eliade se exagerează de ambele părți: "Unii văd numai asta: trecutul legionar. Alții îl supralicitează pe Eliade într-o altă direcție". E bine să se știe tot adevărul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
decembrie peste 75% din bătrîni, ci mai ales a îndreptării C.N.C.D. de a sancționa opinia unui scriitor. Pentru lămurirea cititorilor, sînt puse alături în pagină articolul incriminat din Cotidianul și fragmente dintr-un eseu intitulat Bătrînețea - mod de întrebuințare - o reflecție comprehensivă despre vîrsta a treia, publicată tot de Mihăieș în "Idei în dialog" . Din această "dovadă a apărării", se vede clar că pamfletarul nostru (care, după cum am citit într-un interviu, lucrează la o carte despre bătrînețe) nu e furios
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
și eu. Carlton vine alergînd spre casă. Ezit. Pe urmă îmi spun să-l las să se izbească cu nasul de geam. O să fie o răzbunare binemeritată. Privesc cum se apropie în goană. Prietena lui îl vede prin propria ei reflecție și dă să-l avertizeze exact cînd Carlton se năpustește în geam. O explozie. Frînturi triunghiulare de sticlă zboară prin cameră. Bănuiesc că pentru el a fost mai curînd surprinzător decît dureros, ca atunci cînd te prăvălești în apă de la
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
criticul găsește de fiecare dată calea cea mai scurtă către specificitatea operei pe care o analizează. Iar unele dintre observațiile sale merită cu siguranță reținute. Ca acest subtil raționament declanșat de o frază a lui I. Negoițescu: "Într-o singură reflecție metatextuală, de la pagina 112, Negoițescu observă că scrisul autobiografic - pentru autor o retrăire, la bătrînețe, a propriei vieți - debordează rigiditățile estetice, pur literare, astfel încît, precizează autorul, Ťcondeiul îmi înaintează rapid pe paginile albe, luînd-o chiar înaintea elaborăriiť. Ar fi
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
Iar elita guvernamentală! S-au pus la costume, dar nu și-au schimbat ciorapii - se dau mari în șosete scurte de culoarea albăstrelelor. La noi toată corupția derivă din șosetele astea. Hoția e emblema lipsei de stil. Sau intelectualii: fac reflecții despre Joyce-Borges, dar sunt îmbrăcați, pieptănați în fasonul sov. E vorba de o ruptură între formă și conținut? Dar eu nu cred într-un conținut fără formă. Nu le-ajung banii? Dar parcă de bani e vorba? Cow-boy-ul american nu
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
spaniole: rezistența republicanilor învinși în Războiul Civil, exilul, abandonarea satelor, viața cotidiană în condițiile dictaturii franchiste. Cum vedeți relația dintre faptul istoric real și literatura de ficțiune ? Literatura, ca și cinematograful, trebuie să fie martori ai timpului lor. Pe lîngă reflecții și amuzament, trebuie să fie martori ai timpului lor. Nu se poate scrie pornind de la nimic. Iar opusul nimicului este istoria, fie ea personală sau colectivă. De aceea, acestea sînt mereu prezente în cărțile mele. În țara mea, după franchism
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]