862 matches
-
lentă și seculară a principiului adevărului, ea trăiește într-o simulare necontenită, în necontenita actualitate a semnelor"497. Pentru Baudrillard, în America există doar simulacre de primul și al treilea ordin, cele de ordinul al doilea, care se bazează pe reflexivitate și dedublare, și care i se par a fi caracteristice europenilor, lipsesc complet aici. În faptul că Disneyland-ul, Hollywood-ul îi apar ca fiind trăite drept ceva real, Baudrillard găsește un alt motiv pentru a considera că aici simulacrul este omniprezent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
racorda la cultura europeană (și pentru care teoria formelor fără fond este un exemplu). Spre deosebire de Eco, care consideră că hegemonia americană este în declin, Baudrillard preferă să privească, în pofida numeroaselor ironii la adresa banalității americane și a lipsei de profunzime și reflexivitate, situația în sens invers criza este europeană și nu americană. În această direcție a interpretării, Vidich 505, de pildă, lecturează America sub forma unei teme mai largi aceea a pesimismului profund și uneori chiar a nihilismului lui Baudrillard în raport cu așteptările
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de mirare, pentru că omul este în unele momente și "liberalist", ignorându-l temporar pe celălalt de pe pozițiile eu-lui solipsist. Poate că oamenii de astăzi au un mai dezvoltat simț al revoltei, dar cei mai evoluați intelectual pot avea și simțul reflexivității lucinde, chiar dacă de sub această haină, cum îi creiona britanicul P. Johnson pe cei nouă "intelectuali" moderni, transpar și "inimi de gheață", blesteme, părăsirea propriilor copii, înclinații perverse și altele. La descrierile sale putem adăuga cele 34 de portrete de filosofi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
spiritului în epistemologie. Prin trăire el apăra domnia eu-lui primordial, a interiorității și a conștientizării de sine, cu care Gadamer nu a fost de acord. Dimpotrivă, Gadamer a vrut să reabiliteze prejudecata, autoritatea, tradiția împotriva subiectivității luată drept criteriu al reflexivității. Inițiind o polemică antireflexivă, Gadamer a ajuns să fie un apărător al dimensiunii istorice în existența umană, cam în același fel în care a învățat acest lucru de la fostul său magister, M. Heidegger. (2, pp. 28-29) Pentru că istoria precede și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este: „Das im Selbst bewußtsein über sich selbst reflektierende Denken ist die Grundtatsache, von der Friedrich Schlegels und größtenteils auch Novalis’ erkenntnistheoretische Überlegungen ausgehen.“ Importantă miză a filozofiei postkantiene, recuperarea infinitului ca obiect al filozofiei ia, pentru romantici, forma infinitei reflexivități a gândirii. Împotriva lui Fichte, pentru care sesizarea de sine a gândirii este o intuiție intelectuală, romanticii „redefined infinity, seeing it no longer [...] as continuous advance, but rather as an infinitude of connectedness“. Ceea ce Hegel va reproșa, din punct de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unei intimități uneori forțate, dar fără de care cotidianul ar fi fost cu totul insuportabil. Muzeul DDR îndeplinește, pentru mine, această funcție recuperatoare. Și, mai important, propune celor două tipuri de memorie amintite mai sus o modalitate, aș spune, decentă de reflexivitate. E unul dintre temeiurile reușitei sale tocmai faptul că prilejuiește un răspuns posibil la întrebarea de mai sus. Ar mai fi de spus că este un muzeu interactiv, poți manevra unele exponate și poți să te sui în Trabant. Eu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ciudat, organic, proto-art nouveau [...]92. Tabloul lui Burne-Jones se refuză unei demers pedagogic, unei moralități, pictorul preferând chipurile litificate, aproape inexpresive, sau a căror expresivitate este redusă la minim. Toate aceste chipuri au în comun o enigmatică tristețe colorată de reflexivitate, de meditație, de un rapel către propria interioritate, refuzând orice contingență. Pictorul afirma tranșant: "Din momentul în care le dai ceea ce oamenii numesc expresie, distrugi caracterul tipic și le transformi în portrete degradate, care nu-s bune de nimic"93
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Prodan, care-i tratează prin comparație, sesizând rivalități și tensiuni între cei doi sculptori, relevă în Spaethe o mai pronunțată dimensiune senzualistă specifică secession-ului, iar în Storck o profunzime pe care o asociază unei spiritualizări a materiei și unei reflexivități pusă sub semnul ideii. "Spaethe era un sensual, un voluptuos, îi plac silenii grași, sclavii bețivi, sau modelul femeesc, după care a făcut o bună serie de lucrări între 1909-1916. Storck însă este un gânditor și aceleași motive femeiești la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de provocare. Nudurile sale se bucură de popularitate tocmai pentru senzualitatea lor, pe care S. Maur o plasa în contextul morfozelor decadente care reclamă feminintatea sub semnul frisonului nevrotic al unei patologii a voluptuoaselor isterice. Pallady asociază, în sensul decadenței, reflexivitatea cu senzualitatea, nudul său care emană subtil toxinele erotice are o atitudine căutat meditativă. Prin contrast, ca expresie a unei degenerescențe superioare, este recuperată tensiunea dintre febricitările voluptoase și litificarea afectivă a unei feminități mașinale, tentaculare. "Domnul Th. Pallady, pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cod cultural. Stare pasageră, înclinație temperamentală sau maladie a sufletului, melancolia pare să se fixeze la sfârșitul secolului XIX ca fenomen morbid. Le vague à l'âme, "doliul fără obiect" (Sigmund Freud), tiparul melancolic este similar celui reflexiv. De fapt, reflexivitatea ca delectatio morosa și meditație filozofică pe marginea efemerității se regăsește în celebra garvură a lui Dürer, mal du coeur rezonează încă de la început cu un mal du pensé. Mâna dusă la tâmplă se însoțește cu o privire pierdută în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este romantică, devenind simbolistă, între cei doi poli, pe portativul sensibilității simboliste, se desfășoară o multitudine de stări cu infinitezimalele lor ineluctabile. Desprins din contextul poeziei lui Baudelaire, termenul se nuanțează primind și o întrebuințare mondenă, ca formă superioară de reflexivitate, de complexitate sufletească. Există, prin urmare, și un registru soft, în continuitatea romantismului, al reveriei ușoare, al stărilor tranziente, puse adesea în relație cu o preocupare intelectuală. Astfel, lectura unei cărți decupează profilul unei feminități interiorizate, înclinate spre visare. Aici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu capul aplecat, sprijinit în palmă, într-o atitudine de reverie, de tristețe. Pictorul realizează pictura unei stări, a unui sentiment care, chiar dacă nu are intensitatea maladivului, se colorează de o sensibilitate puternică. Există aici și o subtilă tensiune între reflexivitate și afect, nuditatea reflectă starea emoțională prin reverie. Frumusețea acestui nud nu mai este asociată cu voluptatea, nu este menită să reflecte o armonie a proporțiilor, ci este trecută prin filtrul sentimentului de tristețe, de abandon, corporalitatea fiind astfel sensibilizată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interese și motive, idealuri și opțiuni ale unor parțialități sociale în problemele contradictorii ale devenirii, în scopul exercitării unei dominații sau, cel puțin, a unei influențe asupra acestei deveniri, ideologicul este departe de pozitivitatea și neutralitatea logicului, dar și de reflexivitatea și detașarea contemplativă a metalogicului. Noțiunile, judecățile, raționamentele cu funcție euristică și conținut neutral aparținând ipostazei logice a gândirii sunt "exploatate" și deturnate de gândirea ideologică, fiind folosite pentru argumentarea pozițiilor unor parțialități sociale angajate politic, respectiv, pentru contracararea demersurilor
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
regularități și, pe baza acestora, oferă soluții respectivelor probleme prin concepte, judecăți, raționamente, demonstrații și argumente, operații și procese de gândire ce dau conținut științelor, în cazul nostru, științelor politice și aplicațiilor acestora. Metalogicul, la rîndul său, prin distanțare și reflexivitate oferă deschiderea spre cerul valorilor spirituale și al principiilor morale, dar și spre profunzimile psihicului uman individual și colectiv. Nici una dintre aceste ipostaze, însă, nu se poate erija într-un test al rezonabilității politice, căci fiecare dintre ele conține deja
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Cristea-Enache, Andrei Terian, Simona Sora, Tania Radu, Marius Chivu, Bogdan Crețu, Antonio Patraș, Doris Mironescu și pe cine mai vreți domniile voastre, și să-i întrebați dacă există într-adevăr acest deficit de creativitate literară simultan cu un (binecuvântat) exces de reflexivitate metaliterară. Eu trăiesc aproape zilnic, de câțiva ani buni, această stare de disconfort în fața noutăților literare. Nu cantitatea, nu puținătatea ofertei mă jenează, ci precaritatea calitativă a ofertei, cu cel mult zece prozatori și șapte poeți remarcabili, dar cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
opusă instituțiilor de stat, ca simbol al virtuților sociale în opoziție cu viciul politic. Societatea civilă este asemeni unui răsărit care se apropie, tărîmul libertății, în opoziție cu acela al coerciției, este expresia pluralismului, a participării, a purității și a reflexivității. Statul înseamnă conformism, directive, corupție, supunere oarbă. De fapt, cartea lui Gellner prezintă capcanele variantelor liberale ale teoriei societății civile precum și pericolele intelectuale și politice ale mulțumirii de sine, presupunînd că societățile civile existente sînt sanctuare ale complexității și opțiunii
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
fi trăsăturile epocii postmoderne. Concepte cum ar fi "industrializare", "epocă postindustrială", "globalizare", "urbanizare", "eră comunicațională", "stat național" etc. sunt centrale în cadrul unor astfel de abordări. În acest context, pentru unii analiști contemporaneitatea noastră reprezintă o etapă a modernității caracterizată prin reflexivitate. Unul dintre autorii reprezentativi ai acestui gen de abordare, Lazăr Vlăsceanu, consideră că: "Iluminismul și întreg proiectul social și cultural pe care acesta l-a conturat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au inițiat modernitatea, iar ceea ce
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de fapt în plină modernitate și anume în acel stadiu de tranziție în care modernitatea se ia pe sine ca referință [...]. Problema centrală a acestei modernități târzii, recente sau contemporane (numită "a doua modernitate" de către unii) ar fi una a reflexivității, întrucât constă, așa cum afirmă Ulrich Beck, în "modernizarea modernității"" (ibid.). Pe aceeași linie de gândire, Anthony Giddens consideră: "ceea ce este caracteristic modernității nu este o cuprindere a noului de dragul acestuia, ci supoziția unei reflexivități extensive care presupune desigur reflectarea asupra
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de către unii) ar fi una a reflexivității, întrucât constă, așa cum afirmă Ulrich Beck, în "modernizarea modernității"" (ibid.). Pe aceeași linie de gândire, Anthony Giddens consideră: "ceea ce este caracteristic modernității nu este o cuprindere a noului de dragul acestuia, ci supoziția unei reflexivități extensive care presupune desigur reflectarea asupra naturii reflecției înseși" (Giddens, 1990/2000, p. 41). Nefiind de acord cu interpretarea epocii actuale drept "postmodernitate", Giddens va propune termenul de "modernitate radicalizată" (id., p. 141). (Acest concept este asemănător celui avansat de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
posibile procesele active ale identității de sine reflexive. 4. Argumentează că trăsăturile universale ale pretențiilor de adevăr se impun asupra noastră într-un mod irezistibil datorită caracterului primordial al problemelor globale. Cunoașterea sistematică a acestor evoluții nu este împiedicată de reflexivitatea modernității. 5. Analizează dialectica lipsei de putere și a investirii cu putere atât în raport cu experiența, cât și cu acțiunea. 6. Consideră viața de zi cu zi drept un complex activ de reacții la sistemele abstracte, care implică atât apropierea, cât
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
unora dintre principalilor inițiatori ai fundamentelor teoretice ale modernismului. Într-adevăr, disputa dintre raționalism și empirism se rezumă la primordialitatea Ideilor înnăscute (în raționalism) asupra celor provenite din experiențele spațio-temporale (în empirism). În esență, Giddens nu face decât să confirme reflexivitatea modernismului contemporan, de data aceasta dintr-un punct de vedere strict sociologic. Preocuparea privind amplasarea spațio-temporală a individului recuperează una dintre dilemele fundamentale ale gnoseologiei modernității inițiatoare. O primă constatare, pe care o voi nota cu (M1), este că, dacă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
coordonate nebănuite măcar în trecutul apropiat. Modernitatea reflexivă și modernitatea radicalizată reprezintă concepte fundamentale, deoarece așteptările Iluminismului conform cărora creșterea cunoașterii ar conduce la pace și certitudine au fost înlocuite de incertitudine și de o societate a riscului. Radicalizarea și reflexivitatea modernității constau tocmai în conștientizarea valorilor și expectanțelor modernității timpurii. Așa cum ar spune Giddens, modernitatea reflexivă se naște dintr-o societate conștientă că este supusă riscului. Iar creșterea cunoașterii prin erori mai degrabă decât prin certitudini, în termenii lui Popper
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
a setului axiologic și funcțional ale societății izomoderne ar putea eșua, la fel cum proiectul iluminist, al modernității timpurii, a condus la stări haotice, complexe, inexplicabile prin raționalitate. De unde rezultă și că: Proiectul raționalist a eșuat, cel puțin deocamdată, iar reflexivitatea modernității va trebui să arate că societatea de factură postindustrială "a învățat să învețe" din propriile greșeli. De asemenea, rezultă și că ipoteza inițială a acestei lucrări, potrivit căreia parcurgem un proces de mutații morfogenetice și antropogenetice este corectă, în
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
două sute de ani care au trecut de la apariția sa, conceptul de ideologie a cunoscut o extraordinară dinamică semantică, ale cărei implicații au necesitat modalități diferite de analiză, dezvoltate în paralel cu impactul pe care termenul l-a avut la nivelul reflexivității sociale. Multiplele forme de abordare a ideologiei au luat în calcul situarea sa istorică și culturală, raporturile cu științele (naturale sau sociale) și filosofia, relațiile sale cu fenomene precum cele legate de putere și interes, dar și, nu în ultimul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
loc al unei multitudini de indivizi și grupuri ce se plasează local și care diferă cultural. Cei doi poli ai dispozitivului cosmopolitanismului nu sunt pur și simplu antagonici; dimpotrivă, au rolul de a se tempera reciproc, fiind un indiciu al reflexivității sociale ce ar trebui să caracterizeze condiția umană globală. Într-o prezumtivă lume cosmopolită, definită din perspectiva "glocalismului etic", "(...) omul cosmopolit trebuie să aibă, în primul rând, un simț activ al apartenenței la lumea mai largă, să fie capabil să
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]