KorAP: Find »[drukola/base=reflexivitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...34 >

848 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285

există o interconexiune reflexivă a valorilor și oportunităților, a aspectelor subiective și obiective ale realității; ca atare, nici valorile dominante, nici oportunitățile existente nu pot fi deplin cunoscute, iar punctul de echilibru nu poate fi determinat. însă această teorie a reflexivității nu a progresat foarte mult. Este predată în multe școli de științe economice, dar majoritatea profesorilor de economie o ignoră∗. Acest lucru nu e suprinzător dacă avem în vedere că teoria reflexivității implică faptul că prețul de echilibru, mai ales

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
nu poate fi determinat. însă această teorie a reflexivității nu a progresat foarte mult. Este predată în multe școli de științe economice, dar majoritatea profesorilor de economie o ignoră∗. Acest lucru nu e suprinzător dacă avem în vedere că teoria reflexivității implică faptul că prețul de echilibru, mai ales pe piața financiară, nu poate fi întotdeauna determinat. Trăsătura disctinctivă a metodei științifice era formularea unor predicții și explicații univoce, iar profesorii de economie refuză să o abandoneze. Chiar explicațiile lor pentru

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
ar trebui să compenseze pierderea unei perfecțiuni iluzorii. Imperfecțiunea poate fi îndreptată, iar acest lucru nu este valabil doar la nivelul gândirii noastre, ci și în realitate. Dacă înțelegerea perfectă rămâne inaccesibilă, posibilitățile de îmbunătățire sunt nelimitate. Perspectiva mea asupra reflexivității este esențialmente optimistă - dar trebuie să recunosc că, pe măsură ce înaintez în vârstă și văd că progresez încet cu interpretarea mea, îmi pot pierde speranța. Mi-am construit o viziune coerentă și consecventă despre lume bazată pe principiile interdependente ale reflexivității

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
reflexivității este esențialmente optimistă - dar trebuie să recunosc că, pe măsură ce înaintez în vârstă și văd că progresez încet cu interpretarea mea, îmi pot pierde speranța. Mi-am construit o viziune coerentă și consecventă despre lume bazată pe principiile interdependente ale reflexivității și failibilității, care nu este nici perfectă, nici completă, dar care m-a ajutat să progresez mult în înțelegerea realității și participarea la evenimente. M-a călăuzit atât în activitatea de pe piața finaciară, cât și în cea filantropică. Nu pot

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
ce urmează, avem multe de învățat despre noțiunea de societate deschisă. Faptul că aceasta constituie un concept epistemologic constituie o sursă de avantaje și dezavantaje. Principalul punct forte este faptul că societatea deschisă e legată de noțiunile de failibilitate și reflexivitate, oferind astfel o imagine coerentă a lumii fără a cădea în capacana ideologiei dogmatice. Principalul dezavantaj este că ignoră relațiile de putere, ce au un rol atât de mare în desfășurarea evenimentelor. Am înființat o rețea de fundații care să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
acest lucru? Participanții din sfera socială acționează în virtutea înțelegerii imperfecte. Failibilitatea lor introduce un element de incertitudine în aria socială, care nu afectează studiul fenomenelor naturale. Trebuie să admitem această diferență. Am încercat să exprim distincția respectivă cu ajutorul conceptului de reflexivitate. Noțiunea de autoreferențialitate a fost deja analizată pe larg. însă autoreferențialitatea ține exclusiv de domeniul enunțurilor. Dacă separarea dintre universul enunțurilor și cel al faptelor este o distorsiune a realității, atunci obținem probabil același rezultat în sfera faptelor, relație pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
pe larg. însă autoreferențialitatea ține exclusiv de domeniul enunțurilor. Dacă separarea dintre universul enunțurilor și cel al faptelor este o distorsiune a realității, atunci obținem probabil același rezultat în sfera faptelor, relație pe care urmărește să o exprime conceptul de reflexivitate. Reflexivitatea reprezintă un mecanism de feedback, afectând nu doar enunțurile îa căror valoare de adevăr devine nedeterminată), ci și faptele îintroducând un element de incertitudine în desfășurarea evenimentelor). Reflexivitatea pe piețele financiare Tot ceea ce am spus până acum este foarte

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
larg. însă autoreferențialitatea ține exclusiv de domeniul enunțurilor. Dacă separarea dintre universul enunțurilor și cel al faptelor este o distorsiune a realității, atunci obținem probabil același rezultat în sfera faptelor, relație pe care urmărește să o exprime conceptul de reflexivitate. Reflexivitatea reprezintă un mecanism de feedback, afectând nu doar enunțurile îa căror valoare de adevăr devine nedeterminată), ci și faptele îintroducând un element de incertitudine în desfășurarea evenimentelor). Reflexivitatea pe piețele financiare Tot ceea ce am spus până acum este foarte abstract

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
sfera faptelor, relație pe care urmărește să o exprime conceptul de reflexivitate. Reflexivitatea reprezintă un mecanism de feedback, afectând nu doar enunțurile îa căror valoare de adevăr devine nedeterminată), ci și faptele îintroducând un element de incertitudine în desfășurarea evenimentelor). Reflexivitatea pe piețele financiare Tot ceea ce am spus până acum este foarte abstract și, ca atare, sunt necesare câteva exemplificări. în The Alchemy of Finance, am citat multe exemple din domeniul piețelor financiare. Fiecare caz implica un fel de scurtcircuit între

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
de managerii care utilizau acțiunile lor supraestimate pentru a cumpăra alte companii în condiții avantajoase, sporind astfel și mai mult valoarea acțiunilor lor. Analitic vorbind, această concepție greșită nu ar fi putut apărea dacă investitorii ar fi înțeles noțiunea de reflexivitate, realizând că supraestimările pot genera creșterea profiturilor. Raporturile au crescut, iar realitatea nu s-a putut ridica la nivelul așteptărilor. Din ce în ce mai mulți oameni au început să conștientizeze concepția greșită pe care se baza expansiunea, deși continuau să procedeze la fel

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
făcut pe proprietari să se simtă bogați; rezultatul a fost o creștere a consumului care a susținut economia în ultimii ani. Din nou, bula speculativă poarte fi atribuită unui scurtcircuit între valoarea activelor și actul estimării, numit efectul de avere. Reflexivitatea ca normă Reflexivitatea funcționează și în viața de zi cu zi, dar este mai greu de analizat și de demonstrat decât pe piețele financiare, din cauza ubicuității ei. Reflexivitatea nu constituie o deviere de la normă, ci norma însăși. Pentru a înțelege

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
să se simtă bogați; rezultatul a fost o creștere a consumului care a susținut economia în ultimii ani. Din nou, bula speculativă poarte fi atribuită unui scurtcircuit între valoarea activelor și actul estimării, numit efectul de avere. Reflexivitatea ca normă Reflexivitatea funcționează și în viața de zi cu zi, dar este mai greu de analizat și de demonstrat decât pe piețele financiare, din cauza ubicuității ei. Reflexivitatea nu constituie o deviere de la normă, ci norma însăși. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
unui scurtcircuit între valoarea activelor și actul estimării, numit efectul de avere. Reflexivitatea ca normă Reflexivitatea funcționează și în viața de zi cu zi, dar este mai greu de analizat și de demonstrat decât pe piețele financiare, din cauza ubicuității ei. Reflexivitatea nu constituie o deviere de la normă, ci norma însăși. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să evităm greșeala de a confunda reflexivitatea cu procesul expansiune-recesiune. Ea poate avea numeroase forme și dimensiuni. Pe piețele financiare, așa-numita teorie a echilibrului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
cu zi, dar este mai greu de analizat și de demonstrat decât pe piețele financiare, din cauza ubicuității ei. Reflexivitatea nu constituie o deviere de la normă, ci norma însăși. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să evităm greșeala de a confunda reflexivitatea cu procesul expansiune-recesiune. Ea poate avea numeroase forme și dimensiuni. Pe piețele financiare, așa-numita teorie a echilibrului este infirmată de ciclurile periodice expansiune-recesiune. Nu există însă o teorie similară care să fie invalidată în cazul condițiilor sociale sau al

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
o teorie similară care să fie invalidată în cazul condițiilor sociale sau al evenimentelor istorice, deși o ipoteză generală a raționalității a devenit bine înrădăcinată în perspectiva noastră asupra lumii de la Iluminism încoace, ipoteză care este combătută de conceptul de reflexivitate. Iluminiștii considerau rațiunea ca fiind separată de realitate. Deși creierul este evident o parte a corpului, se presupunea că mintea constituie un intelect imaterial, capabil să raționeze, ceea ce nu ar fi posibil în lipsa unei scindări între minte și creier. Felul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
pe erori fertile. Culturile diferă între ele. Diferențele demonstrează că subiectivitatea și alte forme de înțelegere imperfectă sunt importante în modelarea realității. însă doar această observație nu dovedește nimic. E nevoie de ceva mai mult pentru a da consistență teoriei reflexivității. Am încercat să fac acest lucru analizând situațiile departe de echilibru, când percepțiile sunt desprinse de realitate. Identificarea unor asemenea situații poate fi suficientă pentru a arăta că interpretarea dominantă a realității este oarecum distorsionată. în acest scop, am căutat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
în termenii unui proces expansiune-recesiune, iar în Supremația americană: un balon de săpun am comparat politicile administrației Bush cu o bulă speculativă la bursa de valori. Aceste încercări pot fi grăitoare, dar nu definitive, întrucât o trăsătură distinctivă a teoriei reflexivității este că nu pretinde să ofere explicații sau predicții precise. Experiența situațiilor departe de echilibru Experiențele mele personale sunt mai convingătoare. Situațiile departe de echilibru au jucat un rol important în viața mea. într-adevăr, ele încep înainte de a mă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
care se întâmplă de fapt pot fi foarte diferite de așteptări și că perspectiva dominantă este adesea inadecvată condițiilor concrete. Distanța dintre percepții și realitate poate deveni o adevărată prăpastie. A început să mă preocupe această problemă. Dezvoltând conceptul de reflexivitate, am ajuns să văd erorile și alte concepții greșite drept factori cauzali în modelarea istoriei. Am supraestimat, într-adevăr, rolul interpretărilor subiective și distorsionate în influențarea evenimentelor. Am afirmat că ele dau istoriei un caracter unic, ireversibil; dar și acestea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
greșite drept factori cauzali în modelarea istoriei. Am supraestimat, într-adevăr, rolul interpretărilor subiective și distorsionate în influențarea evenimentelor. Am afirmat că ele dau istoriei un caracter unic, ireversibil; dar și acestea constituie, fără îndoială, o viziune deformată, pentru că, pe lângă reflexivitate, sunt în joc mulți alți factori. Dar s-a dovedit a fi o distorsiune utilă, întrucât mi-a atras atenția asupra unui fenomen care era, în mod ciudat, neglijat la vremea respectivă, și anume bula speculativă financiară. Perspectiva mea asupra

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
a fi o distorsiune utilă, întrucât mi-a atras atenția asupra unui fenomen care era, în mod ciudat, neglijat la vremea respectivă, și anume bula speculativă financiară. Perspectiva mea asupra istoriei se încadrează în categoria erorilor fertile. După cum am văzut, reflexivitatea aduce un element de incertitudine sau nedeterminare în gândirea participanților și în situația în care se află. Principiul incertitudinii există și în fizica cuantică, dar diferă de cel din viața socială. Principiul incertitudinii formulat de Werner Heisenberg dirijează comportamentul particulelor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
autoreferențialitate i-a preocupat pe filosofi din cele mai vechi timpuri. De asemenea, teoria actelor vorbirii își anume faptul că vorbirea constituie acțiunea) a fost larg acceptată. Totuși, consider că mecanismul de feedback în ambele direcții pe care îl numesc reflexivitate nu a fost suficient discutat. Problema morții Pentru a vedea dacă schema conceptuală pe care am propus-o poate avea același înțeles și pentru alții, intenționez să-mi expun viziunea asupra morții. Moartea constituie o problemă importantă pentru o persoană

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
practică a cadrului conceptual în tot acest răstimp am fost ghidat de cadrul conceptual prezentat mai devreme. în cartea mea apărută în 1990, Pentru o transformare a sistemului sovietic, am combinat modelele statice ale societăților deschise și închise cu teoria reflexivității pentru a oferi o interpretare a ascensiunii și prăbușirii imperiului sovietic. în aceast scop, am conceput o modificare interesantă a teoriei expansiune-recesiune ce implică un proces de schimbare care inițial se autoconsolidează, după care se își dăunează în final. Am

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
în privința problemelor ordinii globale dominante, cadrul conceptual pe care l-am dezvoltat este limitat. El explică de ce capacitatea omenirii de a se autoguverna nu a ținut pasul cu cea de a exploata natura - lucru care are de-a face cu reflexivitatea -, dar nu poate oferi un plan de guvernare globală. Schema mea se bazează pe un anumit mod de înțelegere a raportului dintre gândire și realitate și nu constituie o imagine exhaustivă a lumii. Este inadecvată mai ales în cazul relațiilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
societate deschisă. Dar ideea de la baza ei, și anume că realitatea e independentă de ceea ce cred oamenii, este inadecvată când realitatea are participanți capabili de reflecție. Am încercat să scot în evidență acest lucru atunci când am discutat despre conceptul de reflexivitate. Gândirea face parte din realitatea pe care o încercăm să o înțelegem. în consecință, capacitatea noastră de înțelegere nu atinge cunoașterea, pentru că ne lipsește un criteriu independent cu ajutorul căruia să evaluăm adevărul enunțurilor noastre. în aceste condiții, de ce să urmărim

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
speranță. Realitatea era văzută ca un teritoriu virgin care aștepta să fie descoperit și cunoașterea era instrumentul ce îl făcea pe om stăpân pe teritoriul respectiv. Orizontul rațiunii părea nelimitat. Doar odată cu progresul cunoașterii am descoperit că rațiunea are limite. Reflexivitatea este o descoperire relativ recentă - dacă poate fi numită astfel - și e departe de a fi general acceptată. Democrația americană se bazează pe separarea puterilor, nu pe recunoașterea faptului că adevărul absolut ne este inaccesibil. Dimpotrivă, preambulul Declarației de Independență

[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]