7,041 matches
-
cum se desface în bucățele un pistolet și cum se poate reasambla la loc în doar cîteva secunde. Și, lucrul cel mai important, că o cazarmă oferă privilegiul de a avea o lume alternativă celei civile, în care te poți refugia la nevoie și care poate chiar să-ți distragă atenția de la anumite evenimente neplăcute care se petrec într-o dictatură. Se înșelase oare atunci atît de tare? Ar fi putut să găsească o soluție mai bună? Ar fi fost mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ca să vedeți ce s-a ales din fraza lui Engels care spunea că nu conștiința oamenilor le determină existența, ci exact invers, existența lor socială le determină conștiința. Fenomene de tipul Pitești, Gherla, Bărăgan, adevărate lupte de gherilă ale partizanilor refugiați în munți, condamnări la moarte sau la ani grei de muncă silnică pe baza unor rechizitorii inventate din senin și fără nici un fel de martori sau probe adevărate. Să nu mai vorbim despre condițiile în care proletariatul a reușit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
avea ca efect creșterea randamentului muncii. Sunt cet...țeni care s-au întors în mediul rural dup... ani buni petrecuți în orașe, ca urmare a costului vieții tot mai ridicat în mediul urban; sunt și or...seni care s-au refugiat la sate. Deși numeroși oameni de la sate nu își pot folosi cum se cuvine capacitatea de munc..., costul c...ut...rii unui loc de munc... și costul vieții în orașe îi determin... s... r...mân... în sat. Cei mai tineri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Batem palma. Ce trebuie să fac? Să dai foc unui depozit al meu. Cuuum? Da. Ce-ți pasă? Ține o mie de euro. În noaptea următoare, pe la orele 2 dimineață, magazia depozit ardea ca o torță. De pe dealul unde se refugiase, privea spectacolul și gîndea mulțumit: N-are cum să mă prindă. Două mii de euro pentru atît de puțin efort! Cred că a asigurat-o bățos, băbătia naibii! Numai că paznicul, care dormea săracu' înăuntru, s-a intoxicat și a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Zorii erau ca niște resturi aruncate peste gardul abatorului, intestinele nopții înfundau rețeaua de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ocrotea În umbra ei și mă apăra de toamna de dincolo. Căci Într-adevăr, Într-un octombrie, În lipsa frunzelor late și dese, culese În mare grabă odată cu strugurii, cerul dă duse pe neașteptate peste mine și mă făcuse să mă refugiez de ruși nea plînsului În prima Încăpere la Îndemînă, tindă Îi spu neam noi, lip sită de ferestre. M-am apărat trăgînd zăvorul. Noroc că nu m-a surprins nimeni, dar lacrimile erau acolo, multe și curgă toare, după verdele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
kilometri de Tiberiada și era vestit în Antichitate pentru comerțul cu pește proaspăt și conservat. De pe urma acestui tip de comerț magdaleenii deveniseră prosperi, chiar bogați. Ce se mai știe despre Magdala? Că împăratul Titus, cucerind-o, a masacrat toți locuitorii refugiați pe corăbii (Flavius Josephus, Războiul evreilor 3,10). După un Midraș la Ecleziast 10,8, rabinii au interpretat masacrul ca pe o pedeapsă divină datorată depravării locuitorilor: așadar o reeditarea a episodului „Sodoma și Gomora”. Interpretarea rimează cu figura sulfuroasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
peste oameni: cetate va lupta contra cetate, împărăție contra împărăție, popor contra popor. La apariția Fiului lui Dumnezeu (numit chiar așa în text), vrăjmașii vor încheia un armistițiu de circumstanță și se vor uni împotriva intrusului. Dar El se va refugia pe muntele Sion, de unde-i va pedepsi pe nelegiuiți. Cât despre mulțimea pașnică, ea este alcătuită din cele zece triburi duse în captivitate de către Salmanasar, regele Asiriei. Aceste triburi sunt singurele care au trăit în puritate până la sfârșitul lumii. Baruh
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hăinuțe pentru nou-născuți „bărbați”: pentru noapte, pentru zi și pentru plimbare - a prezentat ea marfa, cântat... Cu gesturi delicate, i-a arătat fiecare element al Îmbrăcămintei nou-născutului, căutând să prindă ochii lui Gruia. El, Însă, cu greu reușea să-și refugieze privirea În vreo „admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi fugeau involuntar la deschizătura „discretă” a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el, iar restul de prin toată țara: din Moldova, din Ardeal, din Dobrogea, plus doi bulgari din orașul Ruse și un grec rătăcit; dar colegul Hagiopolu, care făcea parte dintr-o familie de foști partizani comuniști de-ai lui Beloiannis, refugiați în RPR, își luă peste puțină vreme zborul la Universitatea Lomonosov din Moscova. Ținând însă cont de faptul că, printre ceilalți studenți ai grupei, el era singurul care își clama în gura mare convingerile-i comuniste înfocate, nu-i regretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nervul IX... De ce n-aș încerca ?" Rațiunea care a îndepărtat până acum acest gând cu veșnicul răspuns "E prea târziu" se confruntă cu reproșul obsesiv că și-a abandonat copilul și nu a încercat pentru el chiar și imposibilul. Se refugiase în profesie și reușise să aducă atâtor pacienți o ușurare. Mâinile lui destoinice readuseseră din neant atâția bărbați, femei, copii... Numai pentru fiul lui nu încercase nimic, mulțumindu-se cu spusa profesorului Maxim : "Nu, din păcate nu este nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că nu ai pățit nimic. Faci parte din familia Racoce, nu-i așa ? Ești Teodora Racoce, nu-i așa ?" Da, sunt singura rămasă aici cu speranța să îmi pot continua studiile începute la Cernăuți. Părinții mei au reușit să se refugieze în Sud, dar desigur vor reveni. Frații mei sunt pe front." Rușii fugiseră în graba mare cu numai două zile înainte și nici nu apucasem să intru în conac după plecarea lor. Când am ajuns în bucătăria mare, luminoasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se părea că se dedică numai lui : "Simion este slăbit de prizonierat. Simion are de lucru. Simion are griji." Aveam senzația că eu nu mai exist pentru ei. Un fel de gelozie m-a îndepărtat de mama și m-am refugiat în citit. Împlinisem zece ani când tata s-a întors de nu știu unde și mai abătut, și mai deprimat și de atunci înstrăinarea a fost și mai totală. Nu mult după aceea am plecat în oraș ca să urmez liceul și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de inimă decât pentru citit, pentru muzică, pentru desen... Eram cu adevărat îngrijorată de soarta ei când am primit prima veste de la Gerhard. Iată cum a fost: în jurul Cernăuțiului mai rămăseseră familii de origine germană care nu reușiseră să se refugieze înainte ca Bucovina de Nord să intre în posesia sovieticilor. Într-o noapte a ciocănit ușor la geam domnul Walter, de origine germană, pe care îl cunoșteam bine, era din generația părinților mei și locuia, ca și mine, în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
conac din Storojineț. Rămăsesem de câteva ori peste noapte la ei când aveam zile prea lungi și grele în spital; soția lui era cam bolnăvicioasă, dar o femeie de mare discreție și caracter. Știam că avea un frate care se refugiase la vreme și avea o situație bună în Germania Federală. Acesta reușise să-l răscumpere, cu câțiva ani în urmă, pe fiului unic al domnului Walter care venise să își vadă mama care, sărmana, era pe ducă. Prin el am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
posesiune de 1,5 ha teren, români de etnie, în comuna Ropcea, județul Storojineț, astăzi înstrăinate în urma unui rapt dictatorial, a unui război devastator și a două tratate impuse. Această realitate istorică mi-a pus și mie pecetea de bejenar refugiat de la frageda vârstă de 6 ani, alături de părinți și de sora Frevonia. După un periplu oltenesc de mai bine de 1 an, în toamna anului 1945, familia mea s-a stabilit în satul Călinești Cuparencu aparținând de comuna Șerbăuți, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu face nimic. Îl iubesc. Totuși imaginea în alb-negru mă bântuie. Nu e roșu, nu e albastru. Ce e ? Nu e nimic și este totul. Alb, negru, poezia îmi șoptește ă nu renunț, însă devine nașpa. Nu-i nimic, mă refugiez din nou în poezie. Și mai multă poezie, atât de multă încât va rămâne numai Poezia. Alb, negru, alb, negru! Nu există decât Lumina Roșie. Cerul era ciudat. Pe un fond de negru mai mult gri movii spre pământ lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lui Șerban începură a-i umbla prin cap tot felul de idei, unele dintre ele foarte îndrăznețe și ilegale chiar. Bunăoară, odată, după un scandal memorabil proaspăt încheiat, acesta, nervos peste măsură și plin de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
potrivit căreia morții care se întorc din mormânt suntem noi înșine, caricaturi hilare dominate de instincte obscure și incapabile de viață socială în afara unei discutabile congregații întru satisfacerea poftelor animalice. Acțiunea fimului american este simplă: un grup de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o noapte întreagă asaltului furibund al hoardelor de zombie. Este interesant că asediații se dovedesc incapabili de coeziune, iar dacă ferma ajunge, în final, invadată de cadavrele resuscitate, este doar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
scapă nici pentru câteva minute șansa de a ațipi. Nici o jenă nu pare să-i atingă, nici un sentiment al rușinii. Ca și cum ar fi ceva absolut normal să te expui astfel, în lipsa de demnitate a corpului din care conștiința s-a refugiat pentru o bucată de vreme, privirilor celuilalt... Ba chiar, nu de puține ori, mi s-a întâmplat ca, întrebându-mi elevii japonezi ce hobby au, să primesc răspunsul că activitatea preferată în timpul liber este "să doarmă". Oricare dintre români (europeni
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cumva joc de tine, lucru de care sunt sigură că nu pot fi bănuiți japonezii. Pe nesimțite, se insinuează însă în gândurile mele idei preconcepute de care nu eram conștientă. Lipsa de demnitate a corpului din care conștiința s-a refugiat", "sentiment al rușinii", "grotescul gurii deschise", "invadarea celuilalt" de unde vin toate acestea? De ce ar fi mai natural să te ascunzi pentru a dormi, să te izolezi, la ore fixe, în scheletul sever măsurat al patului, baricadat, și el, între ziduri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ad infinitum într-un spațiu gol, care le refuză posibilitatea unei construcții identitare autentice. Poate că doar pe baza acestei stări de lucruri ar trebui să formulăm interogația cu privire la cauzele creșterii alarmante a numărului de sinucideri în arhipelag, în loc să ne refugiem în explicații care acuză exclusiv perioada de recesiune economică (și ea, pe cale de a se sfârși în prezent). Totuși, nici o societate umană nu poate supraviețui ca atare în absența unor identificări (ideologice, politice, ontologice etc.) care modulează în profunzime profilul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu titlul Știința ca profesie, explicase: Este destinul epocii noastre, prin raționalizarea și intelectualizarea specifice ei, și mai ales prin descântecul aplicat lumii, ca tocmai valorile ultime și cele mai sublime să se retragă din sfera publică pentru a se refugia în împărăția de dincolo a unei vieți mistice sau în fraternitatea relațiilor imediate dintre indivizi"10. Nu este întâmplător deci că oamenii din lumea noastră "descântată" cu greu își găsesc drumul în mijlocul tuturor teologiilor și filozofiilor, al concepțiilor despre lume
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nimic și care nu-i aduce nimic, nimic care să-i semene în orice caz, care să fie conform cu esența sa și cu dorințele sale. Ceea ce îi aduce, ceea ce îi impune este tocmai un celălalt al vieții, procedeele și mecanismele refugiate în inima naturii, pe care știința le extirpă din sine, pe care le smulge Finalității obscure în care sunt învăluite pentru a le abandona lor înseși, abstracțiunii și izolării lor: atunci acestea se dezlănțuie, înnodând între ele conexiuni artificiale, sprijinindu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ca primă. Italianul fluieră Încet printre dinți o melodie asemănătoare ciaconei, ceva gen tirurí-ta-ta repetat de două ori, În timp ce Îl privea cu coada ochiului pe căpitan: — Cred că o să-mi placă trebușoara asta. Zâmbetul Îi dispăruse de pe buze ca să se refugieze În ochii-i negri, care scăpărară primejdios. Aceea a fost prima oară când Alatriste l-a văzut zâmbind pe Gualterio Malatesta. Și, În legătură cu Întâlnirea aceea, preludiul unei lungi și accidentate serii, căpitanul avea să-mi povestească mai târziu că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]