1,354 matches
-
că marfă de-asta nu pot da cu paralâcul.” (I.L. Caragiale, III, 199), „Pleca fluierând, venea fluierând cântece de-ale lui.” (E. Barbu, 299), „N-am mai găsit decât mere de cele acre.” Atributul descriptiv este, în general, izolat de regent prin pauză, care devine marca identității sale specifice între celelalte categorii de atribute: „Trupul tău și sufletul, înaltul, îți sunt / ca doi frați gemeni...” (L. Blaga, 69) „A doua zi dimineață un camion ne-a dus în comuna Fierbinți, unde
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a dus în comuna Fierbinți, unde deândată am și găsit un coleg dintr-a opta, care m-a luat pe mine, nu și pe Niculescu, la el.” (M.Preda, Viața..., 21) Atributul descriptiv (cu dezvoltare propozițională) poate fi neizolat dacă regentul este un pronume personal: „Dors-tu content, Voltaire...? întreb și eu împreună cu gingașul, duiosul poet de zahăr al Namunei, el care a dat cel dintâi strigătul de durere...” (I.L.Caragiale, III, 128) RELAȚII DE DUBLĂ DEPENDENȚĂTC "RELA}II DE DUBL| DEPENDEN
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concretizat aici în subînțelegerea termenului doi în desfășurarea primei relații: Vreau (să plec) și trebuie să plec, fenomen sintactic posibil datorită intrării în relație de coordonare a termenilor-centri ai actualizării prin/ân enunțul sintactic. Când termenii care ocupă prima poziție (regent, în relația de dependență: predicat, în relația de interdependență) nu se află înscriși între ei într-o relație sintactică de coordonare, actualizarea planului lor semantic se desfășoară printr-o relație specifică: relația de dublă dependență: Maria - a plecat - neliniștită. Maria
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se află înscriși între ei într-o relație sintactică de coordonare, actualizarea planului lor semantic se desfășoară printr-o relație specifică: relația de dublă dependență: Maria - a plecat - neliniștită. Maria, neliniștită, a plecat. În funcție de specificul desfășurării dependenței față de cei doi regenți, relația de dublă dependență generează două funcții sintactice: 1. Atributul circumstanțial 2. Complementul predicativ ATRIBUTUL CIRCUMSTANȚIALTC "ATRIBUTUL CIRCUMSTAN}IAL" Funcția de atribut circumstanțial este discutată de autorii Gramaticii Academiei la capitolele Atributul și Propoziția atributivă, ca o variantă (parte de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicat; el exprimă, deci, odată cu caracterizarea obiectului, și o idee circumstanțială referitoare la predicat.” (subl. ns.) (G.A.,1963, vol.. II, p. 139), nu este așezată, însă, la baza stabilirii identității distinctive a atributului circumstanțial, parte de propoziție cu doi regenți, în opoziție cu atributul descriptiv (și cu întreaga clasă sintactică a atributului), parte de propoziție dependentă de un singur regent. Din interferența a două relații de dependență specifică, prin care același termen se subordonează la doi regenți, se dezvoltă o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II, p. 139), nu este așezată, însă, la baza stabilirii identității distinctive a atributului circumstanțial, parte de propoziție cu doi regenți, în opoziție cu atributul descriptiv (și cu întreaga clasă sintactică a atributului), parte de propoziție dependentă de un singur regent. Din interferența a două relații de dependență specifică, prin care același termen se subordonează la doi regenți, se dezvoltă o relație de dublă dependență, în care își au originea funcțiile sintactice specifice de atribut circumstanțial și complement predicativ. Atributul circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propoziție cu doi regenți, în opoziție cu atributul descriptiv (și cu întreaga clasă sintactică a atributului), parte de propoziție dependentă de un singur regent. Din interferența a două relații de dependență specifică, prin care același termen se subordonează la doi regenți, se dezvoltă o relație de dublă dependență, în care își au originea funcțiile sintactice specifice de atribut circumstanțial și complement predicativ. Atributul circumstanțial are, concomitent, un regent substantiv (pronume) și un regent verb: „Curta, obosit de orele de plimbare, se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicat) Curta ¬ obosit ® se așeză Fiind o determinare facultativă, atât a numelui (pronumelui) cât și a verbului, termenul-atribut poate lipsi, fără consecințe asupra autonomiei semantice sau structurale a enunțului: „Curta se așeză...” Enunțul sintactic își păstrează autonomia și în absența regentului nominal, dar funcția termenului determinant se poate schimba; înscriindu-se într-o relație de dependență simplă, unilaterală, termenul realizează funcția de circumstanțial: „... obosit de orele de plimbare, se așeză...”. Întrucât regentul verbal funcționează ca predicat, absența sa ca atare, ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
așeză...” Enunțul sintactic își păstrează autonomia și în absența regentului nominal, dar funcția termenului determinant se poate schimba; înscriindu-se într-o relație de dependență simplă, unilaterală, termenul realizează funcția de circumstanțial: „... obosit de orele de plimbare, se așeză...”. Întrucât regentul verbal funcționează ca predicat, absența sa ca atare, ca predicat, sau ca regent al atributului circumstanțial, face imposibilă structurarea enunțului: „Curta, obosit.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, atributul circumstanțial descrie o trăsătură distinctivă, permanentă sau manifestându-se la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenului determinant se poate schimba; înscriindu-se într-o relație de dependență simplă, unilaterală, termenul realizează funcția de circumstanțial: „... obosit de orele de plimbare, se așeză...”. Întrucât regentul verbal funcționează ca predicat, absența sa ca atare, ca predicat, sau ca regent al atributului circumstanțial, face imposibilă structurarea enunțului: „Curta, obosit.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, atributul circumstanțial descrie o trăsătură distinctivă, permanentă sau manifestându-se la un moment dat, a numelui-regent, care se constituie într-o circumstanță a desfășurării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două caracteristici definitorii prin coexistența lor: • este o relație de dependență slăbită 44; • își are originea în doi termeni regenți: un nume (pronume) și un verb. Caracterul slăbit al relației se concretizează în planul expresiei, în izolarea atributului circumstanțial de regentul său nominal prin pauză: „Mogorogea, nătâng și zgârcit, cum era, începe a striga la mine.” (I. Creangă, 70) Dintre cele două relații de dependență concentrate în dependența atributiv-circumstanțială, manifestări concrete în planul expresiei are mai ales dependența față de nume. Când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
manifestări concrete în planul expresiei are mai ales dependența față de nume. Când atributul circumstanțial are dezvoltare infrapropozițională, dependența nominală se manifestă în planul expresiei prin flexiune, orientată de principiul acordului; termenul atribut circumstanțial se acordă în gen și număr cu regentul substantival (pronominal): „El! luptătorul pentru libertate, să ajungă la bătrânețe subdirector a ce? a unui stabiliment oficial de robie - pușcăria locală!” (I.L. Caragiale, III, 203), „Din Vasilescu și Marmoroșblanc, amețiți după cât se pare de berea băută, (...) nu erau atenți la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de berea băută, (...) nu erau atenți la povestirea lui Gheorghe.” (M. Preda, M. Sg., I, 15), „... Caracterul simbolurilor, utilizate ritual, e de a fi necesitate.” (G. Călinescu, U.P., 236) Când atributul are dezvoltare propozițională, predicatul atributivei se acordă cu regentul în gen, număr și persoană, dacă acesta e predicat nominal, în număr și persoană, dacă e predicat verbal: „Nu mai merge... să fiu prieten cu bărbatu-tău, care nu-i om de felul meu, numai ca să te poci vedea mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dependență: relația de dublă dependență, se identifică, în capitolul Predicatul și Predicația, alături de Predicat și de Nume predicativ, funcțiile de Complement predicativ al obiectului (vol.II, pp.290-294) și de Predicativ suplimentar (pp.295-312), prin relaționarea acestora cu doi regenți, unul nominal și unul verbal. Integrate în fenomenul predicației, cele două funcții s-ar distinge între ele din perspectiva relației obligator ( L-au numit Radu, L-au poreclit Ciungu, L-au ales ambasador)-facultativ („...iată-ne înconjurați numai de spioni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul semantic al funcției pe care o numește, precum și în planul expresiei, și prin aceasta, în însăși structura și funcționarea enunțului sintactic, a două dimensiuni funcționale, complementare: • de complement semantic obligator, în anumite condiții lexicale, morfologice și sintactice ale verbului regent; • de asumare implicită a predicației, printr-o perspectivă secundară de actualizare. Cer în mod obligator o asemenea complinire semantică verbe de simțire, apreciere etc. care, întrebuințate cu un pronume reflexiv, dezvoltă un sens gramatical categorial între reflexiv (obiectiv) și dinamic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și nopți în atelierul tău, numai ca să mă uit la tine lucrând, mai mult în aer decât în materie, umblând cu mâna pe deasupra cutiilor tale mici.” (T. Arghezi), „Lui nu-i tihnea țigara decât fumată singur.” (CezarPetrescu) Dintre cei doi regenți ai complementului predicativ, termenul nominal (pronominal) poate rămâne neexprimat, fără consecințe asupra autonomiei (integrității semantice și sintactice) a enunțului, dacă ar fi expresia sintactică a funcției de subiect gramatical: „De umblat umblu ca fiecare Când vinovat pe coperișele iadului Când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
consecințe asupra autonomiei (integrității semantice și sintactice) a enunțului, dacă ar fi expresia sintactică a funcției de subiect gramatical: „De umblat umblu ca fiecare Când vinovat pe coperișele iadului Când fără păcat pe muntele cu crini.” (L. Blaga, 105) Când regentul nominal (pronominal) ar fi, însă, complement direct, absența lui ar avea implicații asupra integrității structurale și semantice a enunțului sau numai asupra naturii funcționale a termenului. Absența regentului nominal (pronominal) determină destructurarea enunțului, când complementul predicativ are dezvoltarea infrapropozițională: „Am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iadului Când fără păcat pe muntele cu crini.” (L. Blaga, 105) Când regentul nominal (pronominal) ar fi, însă, complement direct, absența lui ar avea implicații asupra integrității structurale și semantice a enunțului sau numai asupra naturii funcționale a termenului. Absența regentului nominal (pronominal) determină destructurarea enunțului, când complementul predicativ are dezvoltarea infrapropozițională: „Am văzutș-oț roșie, sfioasă, tulburată.” (M. Eminescu, P.L., 90) Când are dezvoltare propozițională, în absența regentului nominal (pronominal)-complement direct, termenul subordonat nu mai realizează funcția de complement predicativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structurale și semantice a enunțului sau numai asupra naturii funcționale a termenului. Absența regentului nominal (pronominal) determină destructurarea enunțului, când complementul predicativ are dezvoltarea infrapropozițională: „Am văzutș-oț roșie, sfioasă, tulburată.” (M. Eminescu, P.L., 90) Când are dezvoltare propozițională, în absența regentului nominal (pronominal)-complement direct, termenul subordonat nu mai realizează funcția de complement predicativ ci este complement direct. „Parcă-$l$$ văd $pe astronomul cu al negurii repaos$$/Cum ușor ca din cutie scoate lumile din haos.” (M. Eminescu, I, 140) Constituent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
umeri, simțindu-se umilită și rușinată.” (M. Sadoveanu, X, 529), „Îl socotea pe Ghiță om cinstit și vrăjmaș al lui Lică...” (I. Slavici, Moara cu noroc, 50) Absența complementului predicativ ar determina neîmplinirea structurală și semantică a enunțului în care regentul verbal este un verb din această categorie: „...Cerea instanței să-l considere șiresponsabil...ț” (M. Preda, Viața..., 798), El se simțea șnedreptățitț. Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, complementul predicativ exprimă: • o caracteristică (stare) a subiectului sau complementului, reală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este orientată de acord și, mai rar, de recțiune. Când se realizează prin nume (pronume) sau prin participiu (în structuri simple, multiple infrapropoziționale sau analitice), complementul predicativ (mai ales nominal, dar și verbal) se acordă în gen și număr cu regentul nominal (pronominal): „Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori.” (M.Eminescu, P.L., 8), „Am văzut-o devenind brusc palidă.” (O. Paler, Viața..., 161) Când complementul predicativ nominal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identității sintactice a complementului predicativ, varianta nominală. Spre deosebire de atribut, cu care are în comun modificarea formei, pentru a se acorda în gen și număr cu un termen regent nominal, complementul predicativ urmează unui verb predicativ, care i se impune ca regent. În enunțul: „Tâmpla bate liniștită, ca o umbră viorie”. (M. Eminescu, I, 79), adjectivul liniștită, acordat în gen și număr cu substantivul tâmpla, regentul său nominal se situează, în plan sintagmatic imediat după verbul bate, regentul său verbal. Prin flexiune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu un termen regent nominal, complementul predicativ urmează unui verb predicativ, care i se impune ca regent. În enunțul: „Tâmpla bate liniștită, ca o umbră viorie”. (M. Eminescu, I, 79), adjectivul liniștită, acordat în gen și număr cu substantivul tâmpla, regentul său nominal se situează, în plan sintagmatic imediat după verbul bate, regentul său verbal. Prin flexiune (cerută de realizarea prin adjectiv) se opune circumstanțialului modal: „Răsare luna liniștit și tremurând din apă.” (M. Eminescu, I, 179), iar prin poziție, atributului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
i se impune ca regent. În enunțul: „Tâmpla bate liniștită, ca o umbră viorie”. (M. Eminescu, I, 79), adjectivul liniștită, acordat în gen și număr cu substantivul tâmpla, regentul său nominal se situează, în plan sintagmatic imediat după verbul bate, regentul său verbal. Prin flexiune (cerută de realizarea prin adjectiv) se opune circumstanțialului modal: „Răsare luna liniștit și tremurând din apă.” (M. Eminescu, I, 179), iar prin poziție, atributului: „S-apar-o zână liniștită / Cu ochi mari, cu umeri goi.” (M. Eminescu, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
situații semantice reflectând o anumită succesivitate evenimențială obligatorie. Întrucât termenii implicați în desfășurarea lor nu depind unul de altul, relațiile de coordonare nu dezvoltă funcții sintactice. Termenii pot, însă, actualiza solidar aceeași funcție sintactică dacă își coordonează dependența față de același regent sau dacă intră în relații de interdependență cu un același termen, sau pot extinde câmpul de dezvoltare a funcțiilor sintactice realizate direct de un termen (primul) al relației. În structurarea enunțului în planul expresiei și în plan semantic, deopotrivă, relațiile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]