628 matches
-
renină-angiotensină-aldosteron, a vasopresinei și endotelinei. Mai recent, s-a descris implicarea în patogeneza și progresia bolii a unor citokine proinflamatorii, dintre care cel mai bine a fost descris rolul TNF-alfa (34). Alte alterări metabolice celulare includ stresul oxidativ crescut, anomaliile reglatorii ale fluxului de calciu, precum și numeroase anomalii ale semnalelor tisulare, toate traduse prin alterări histopatologice caracteristice. Astfel, apar depuneri de material matricial extracelular, se activează o serie de metaloproteinaze care degradează colagenul, are loc o hipertrofie a miocitelor și se
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
prezenței bolii microvasculare. Cu toate acestea, se pare că nici una dintre aceste modificări nu este specifică diabetului. Având ca substrat anatomic modificările descrise și ca substrat fiziopatologic o serie de alterări anterior menționate, se instalează disfuncția diferitelor proteine contractile și reglatoare cu impact asupra performanței cardiace. Din punct de vedere metabolic apare și o creștere a utilizării de acizi grași ca substrat metabolic pentru producerea energiei, având ca efect o creștere a consumului de oxigen și acumularea de produși intermediari cu
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
o instituție. Într-o definiție de asemenea totalizantă, dar ceva mai discriminatorie, R. Scott consideră câteva trăsături esențiale ale instituțiilor. Acestea „sunt structuri sociale care au atins un grad Înalt de mobilitate” și sunt compuse din „elemente cultural-cognitive, normative și reglatoare care furnizează semnificație și stabilitate vieții sociale” (Scott, 2004:70). În concepția economistului D.C. North, instituțiile sunt reguli și mecanisme de impunere a acestora („reguli ale jocului”) ce oferă oportunități pentru anumite tipuri de acțiune și blochează altele. Ele reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sunt puțin sau deloc problematizate În acțiune. În principiu, orice regulă poate fi negociată, dar le numim instituții pe acelea pe care, În situații bine precizate, le luăm ca atare, fără a le mai chestiona oportunitatea. Instituțiile nu sunt doar reglatoare (concepția economică), ci și constitutive (concepția sociologică). În accepțiunea lui R. Scott, instituțiile, ca reguli ale jocului, reduc sfera opțiunilor individuale, a acțiunilor permise, interzise, premiate sau sancționate, actorul uzitând de capacitatea de alegere În cadrul instituțional reglementat. În cea de-
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sunt social construiți, la fel capacitatea lor de alegere. De exemplu, actorii ce pot desfășura activități comerciale sunt constituiți ca persoane juridice - societăți comerciale pe acțiuni, cu răspundere limitată, În comandită etc. Instituția societăților comerciale nu este o simplă instituție reglatoare, ci una constitutivă. La fel, instituția asociațiilor și fundațiilor fără scop patrimonial sau instituția voluntariatului definesc un tip de actori colectivi/individuali și constituie o serie de situații sociale. De exemplu, În cele voluntare, nu se urmărește obținerea de profituri
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ansamblu poate constitui un astfel de nivel: forma de guvernământ, legile organice sunt exemple de instituții ce se manifestă la nivel social sistemic. Ele Întemeiază cooperarea socială În sens larg, contractul social. La acest nivel instituțiile se fundamentează pe piloni reglatori, normativi și cognitivi consensuali. Elementul relațional cel mai important la acest nivel Îl constituie acțiunea statului. Puterea statului este generală și afectează societatea ca Întreg, chiar dacă domeniile În care este exercitată suportă această influență În mod diferențiat. Krasner (1978:58
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
produselor sau serviciilor lor” (Scott, 2004:109-110). Totuși, continuă Scott, acestui nucleu de populație i se adaugă alte organizații diferite care influențează În mod decisiv performanțele lor, incluzând aici partenerii de schimburi comerciale, reprezentanții concurenței, sursele de finanțare și factorii reglatori. Câmpurile sunt limitate de prezența cadrelor cultural-cognitive sau normative Împărtășite ori de sistemul reglator comun, astfel Încât ele «să formeze o arie cognoscibilă a vieții instituționale». În acest sens granițele sectoarelor sociale sau ale câmpurilor organizaționale (voi folosi de acum Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Între acestea și reproducerea statu-quoului. Procesul de creare a capacității instituționale constă Într-un proces istoric prin care diverse grupuri Încearcă să delimiteze domenii organizate de către stat În care să se constituie reguli pentru câmpuri sociale. Regulile (deopotrivă constitutive și reglatoare, distincția este explicată În subcapitolul precedent) reflectă interesele grupurilor celor mai puternice. Acestea sunt astfel În măsură să stabilizeze un anumit câmp și să sporească șansele de supraviețuire a organizației(lor) dominante În special prin limitarea competiției și menținerea statu-quoului
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
constitutivă, pe care actorii și-o Însușesc și o aplică legitim În Înfăptuirea acțiunii. Logica constrânge, dar În același timp autorizează și Împuternicește anumiți actori cu capacități de acțiune legitime În anumite domenii de activitate. Instituțiile nu sunt astfel doar reglatoare, ci și constitutive (de exemplu, societatea comercială pe acțiuni este un construct social instituit prin lege, o universitate este de asemenea social autorizată, prin mecanisme de acreditare, pentru a produce cunoaștere); ele constituie sensuri pentru acțiune: actori și strategii de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de alegere impuse social și, maximal, habitusuri determinând acțiunea socială. Abordarea instituționalistă minimală este specifică neo-instituționalismului economic, În timp ce, cea maximală este specifică neo-instituționalismului sociologic În analiza organizațiilor. Instituțiile structurează acțiunea socială și astfel cooperarea, strategie de acțiune colectivă, prin mecanisme reglatoare, normative și cultural-cognitive. Deși concepțiile instituționaliste economice și sociologice diferă În ceea ce privește construcția și modul de acțiune a instituțiilor, ele converg totuși În privința consecințelor acestora. Instituțiile difuzează uniform În Întreg sistemul social și generează așteptări sociale omogene ce fac posibilă cooperarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În rețele de relații, ce prezintă astfel determinări mai degrabă structural-relaționale decât strict utilitariste, normative sau cognitive. Acțiunea implicată În relații se manifestă diferit În instanțe sociale diferite În funcție de modul de constituire a rețelelor de relații, chiar dacă presiunile de conformare reglatorii, normative sau cognitive sunt aceleași. În cele ce urmează vom introduce În analiza cooperării social-economice elemente structural-relaționale, pentru a dezvolta În ultimul capitol, un model teoretic integrativ. Un astfel de model acordă o mai mare importanță acțiunii sociale față de modelele
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
2. Reglarea nefrogenezei Dezvoltarea rinichiului este un model clasic de inducție reciprocă: mugurele ureteral induce transformarea mesenchimului în epiteliu și formarea unităților nefretice în blastemul metanefretic, iar acesta induce ramificarea corectă a mugurelui. Factorii implicați în aceste procese și mecanismele reglatoare încep să fie identificate cu ajutorul tehnicilor moleculare (3, 5, 7, 10). Receptor FGF2 Factor de transcripție Proteoglican extracelular ? Formarea blastemului metanefretic se face sub influența unor gene homeobox (de ex, lim1), care sunt exprimate în mesodermul intermediar și implicate în
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
distanță de momentul inițierii. În covârșitoarea majoritate a cazurilor, investigarea HTA secundare din ADPKD nu surprinde faza de inițiere a HTA, ci un moment ulterior din evoluție, când deja s-a stabilit un nou punct de echilibru, deci când mecanismele reglatorii de lungă durată și-au îndeplinit misiunea. Orice accentuare a ischemiei renale (de exemplu, creșterea dimensiunii chiștilor) va determina o nouă creștere a sintezei de renină. Probabil că studierea cazurilor cu ADPKD în dinamică va demonstra acest aspect. Pe de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Sinteză în cascadă a eicosanoizilor (cascadă arahidonatului) poate fi oprită la diverse nivele de evoluție prin acțiunea unor substanțe endogene (corticosteroizi) sau agenți medicamentoși (antiinflamatorii). Prostaglandinele sunt mesageri chimici și hormoni paracrini. Ele sunt responsabile de o multitudine de funcții reglatoare pe tractul gastro-intestinal, pe căile aeriene, pe sistemul excretor renal, pe sistemul nervos central, pe sistemul reproducător și pe sistemul vascular. Uneori diversele tipuri de prostaglandine au în aceeași celulă acțiuni opuse și numai dominantă unui anume tip determina amploarea
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
scopuri educative, ci și pentru însăși existența ca atare a societății umane”. În continuarea acestei idei, C. Păunescu subliniază: . („Logos și intelect”, pag. 35) Înțelegând funcția cognitivă a limbajului, ca funcție de bază, pe lângă cea simbolic reprezentativă, de comunicare (expresivă), persuasivă, reglatoare, dialectică, cât și relația sa cu fenomenele psihice, știind că 93% din relația umană este de natură verbală, logopedia își are importanța ei prin eficiența pe care o atestă în reabilitarea, compensarea, recuperarea și corectarea tulburărilor de limbaj. Subliniem însă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
situativ cedează tot mai mult locul limbajului contextual, la copilul preșcolar din casa de copii, limbajul situativ abia se formează. Dacă la 4 ani și jumătate 5 ani limbajul începe să se interiorizeze, să-și intensifice funcția cognitivă și cea reglatoare, pentru a-i permite planificarea mintală și reglarea proceselor psihice, la preșcolarii din casa de copii, predomină limbajul situativ chiar la grupa mare. Ei sunt dependenți de material intuitiv, aceasta întârziind formarea limbajului contextual, coerența și cursivitatea vorbirii. Caracteristic pentru
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
imun a unui organism, după mulți ani de la contactul cu un anumit agent infecțios sau după vaccinare. În raport cu funcția pe care o îndeplinesc, se disting următoarele categorii de limfocite:- efectoare, cele care, prin molecule efectoare, neutralizează direct sau indirect antigenul;- reglatoare, cele care realizează echilibrul optim al răspunsului imun. 1.2.1.1. Limfocitele B Limfocitele B reprezintă 5-15% din totalul limfocitelor circulante și constituie o fracțiune funcțională majoră a populației limfocitare. Împreună cu descendenții lor diferențiați (limfoblastul, plasmacitul), limfocitele B sintetizează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
exprimă markerii moleculari CD4 sau CD8. Aceste molecule aparțin suprafamiliei imunoglobulinelor. Celulele CD4 au de obicei funcție helper, iar cele ce exprimă markerul CD8 sunt citotoxice. Limfocitele T îndeplinesc funcții complexe, atât efectoare ale răspunsului imun mediat celular, cât și reglatoare, prin intermediul unor factori umorali pe care îi secretă, denumiți limfokine. Limfocitele T realizează următoarele funcții:- liza celulelor care exprimă molecule nonself pe suprafața lor;- reglarea răspunsului imun;- medierea reacțiilor de hipersensibilitate întârziată. Aceste funcții sunt rezultatul heterogenității funcționale și se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru expansiune clonală ulterioară și formarea celulelor cu memorie. Astfel, când antigenul este din nou întâlnit, răspunsul secundar este mai rapid și mai viguros decât răspunsul primar, iar anticorpii sunt mai eficienți în legarea antigenului (Kimball, 1994). Capitolul 4 ELEMENTE REGLATOARE ALE TRANSCRIPȚIEI GENELOR IMUNOGLOBULINICE ȘI A GENELOR RECEPTORILOR LIMFOCITELOR T (TCR): PROMOTORI ȘI ENHANCERI Genele pentru imunoglobuline (Ig) și genele pentru receptorii de antigen din celulele T, desemnați TCR, prezintă elemente reglatoare cis activatoare, larg separate în genomul liniei germinale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în legarea antigenului (Kimball, 1994). Capitolul 4 ELEMENTE REGLATOARE ALE TRANSCRIPȚIEI GENELOR IMUNOGLOBULINICE ȘI A GENELOR RECEPTORILOR LIMFOCITELOR T (TCR): PROMOTORI ȘI ENHANCERI Genele pentru imunoglobuline (Ig) și genele pentru receptorii de antigen din celulele T, desemnați TCR, prezintă elemente reglatoare cis activatoare, larg separate în genomul liniei germinale, asemenea elemente fiind readuse într-o configurație propice funcționării în anumite stadii din cursul dezvoltării celulelor limfoide spre stadiul lor matur, când sunt funcționale în sinteza Ig și, respectiv, TCR. Expresia genică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segment genic V în nemijlocita continuitate a unui segment genic J, promotorul său cade sub influența enhancer-ului localizat în intronul dintre segmentul genic J și segmentul genic C și devine funcțional (fig. 4.1). Promotorii segmentelor genice imunoglobulinice sunt elemente reglatoare cis-activatoare simple. În starea sa funcțională, promotorul imunoglobulinic leagă un singur factor de transcriere, care are specificitate pentru limfocitele B. Promotorii segmentelor genice V care nu au fost aduse în sfera de influență a enhancer-ului rămân nefuncționali (fig. 4.2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
În secvența genică pentru CL(κ) au fost depistați doi enhanceri, unul în intronul din amonte de regiunea constantă și al doilea la 9 kilobaze înapoia capătului 3’ al unității transcripționale. Enhancerii imunoglobulinici prezintă trăsăturile specifice acestor clase de elemente reglatoare. Fiecare enhancer este funcțional indiferent de orientarea sa 3’ - 5’sau 5’ - 3’ și indiferent de distanța și locația în care se află în raport cu situsul de start al transcripției. Totodată, fiecare enhancer poate activa transcripția promotorilor heterologi. O trăsătură importantă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
deoarece unele deleții din regiunea enhancer se asociază cu intensificarea transcripției în fibroblaste, pe când în celulele limfoide activitatea transcripțională este relativ neschimbată, în asemenea cazuri. Diferențieri în expresia genelor imunoglobulinice sunt determinate și de prezența silențiatorilor, dar caracterizarea acestor regiuni reglatoare este încă fragmentară și inconsistentă. Analiza alterărilor mutaționale de la nivelul enhancer-ului CH a permis să se tragă concluzia că motivul octamer reprezintă secvența cea mai importantă pentru funcționarea enhancer-ilor specifici celulelor B. Motivele individuale EH și CH nu par să
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
accesibile proteinelor Rag implică intervenția unor factori suplimentari, disponibili la locusul genic al rearanjării numai în anumite stadii de dezvoltare. Studiile de transgeneză și epigenetică arată că legarea factorilor de transcriere cu specificitate de locus și de stadiu, la elementele reglatoare din locii genici ai receptorilor de antigene, este implicată în coordonarea deschiderii localizate a cromozomului, ca o precerință în realizarea rearanjării V(D)J. 5.2. ACTIVAREA REARANJAMENTULUI V(D)J DE CĂTRE PRODUȘII GENELOR RAG1 ȘI RAG2 Cercetările efectuate de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Nu este clar dacă se leagă la substrat sau acționează ca secvențe semnal. Există însă alte dovezi care sprijină afirmația că RAG1 și RAG 2 pot participa direct la reacția de rearanjare V(D)J, mai curând decât ca factori reglatori. RAG1, nu însă și RAG2, este exprimată în sistemul nervos central la șoarece, ARNm pentru RAG1 fiind distribuit, mai mult sau mai puțin uniform, în toți neuronii, fiind însă mai evident în hipocampus și cerebel. Astfel, se deduce că și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]