684 matches
-
și reviste culturale, cotidianele aveau pagini de cultură, editurile ajuseseră la un număr impresionant de 200 pe plan național, televiziunile (chiar și cele private) aveau emisiuni culturale (o menționez pe cea "de top" de la TVR, "Serata muzicală TV", realizată de regretatul Iosif Sava), pe scurt, o perioadă propice dezvoltării culturii române. După 2011, situația s-a schimbat din ce în ce mai mult, cu tentă dramatică. Motiv pentru care am preferat în ultimii ani solitudinea, neimplicându-mă în colaborările cu revistele, ziarele sau diversele site
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unui Ghid de traducere din română în franceză. De abia apărut numărul 24 al revistei mele, gândesc și concep deja numărul 25, care sper să apară în decembrie. CAPITOLUL II Îți mai aduci aminte, Doamnă... ANGELA BACIU în dialog cu regretații: Nina Cassian Îți făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată. Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se că niște boturi de pești și-ți vei putea asculta rumoarea sângelui în galerii și vei simți lumina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
afirmați acolo în ultimele decenii. Stagii mai lungi sau mai scurte i-au adus pe unii, străini de loc, la "Tomis", unde au avut prilejul să publice și să se facă cunoscuți. Îndeosebi critici literari, ulterior autori de cărți, precum regretatul Al. Protopopescu, apoi celălalt Alexandru, consacrat ca Alex. Ștefănescu, Mirela Roznoveanu, Marin Mincu, acesta un ubicuu reîntors după 1990 în orașul asistenței sale ca profesor și decan la noua Universitate și, pe deasupra, editor și conducător de revistă, alta decât "Tomis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
George Vulturescu, Ion Cristofor, Angela Furtună, Dan Mănucă, Daniel Mircea Cipariu, Nicolae Grigore Mărășanu, Paulina Popa, Horia Gârbea, Șerban Codrin, Ștefan Ion Ghilimescu, Vasile Baghiu, George Vulturescu, Adrian Munteanu, Mihaela Albu, Adrian Grauenfels, Balasz Attila, Cristina Rhea, Constantin Frosin și regretații Nina Cassian, George Astalos, Constantin Ciopraga, Dan Alexandru Condeescu, Emil Iordache, Cezar Ivănescu, Emil Manu, Fănuș Neagu, Cornel Regman, Mircea Sântimbreanu, Mircea Horia Simionescu, Radu G. Țeposu, Laurențiu Ulici, Mircea Zaciu. Întotdeauna am fost fascinată de omul-scriitor, de poetul-călător-fără-vârstă, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
carte de vizită a romanilor pe teritoriul nostru. Și isprava noastră s-a ilustrat prin Încărcarea trofeelor pentru a fi duse la București. O parte s-a scufundat În Dunăre, iar restul a fost descărcat În curte În fața spitalului Filantropia. Regretatul Tocilescu n-a avut inspirația fericită când a purces cu trecutul neamului de la Adamclisi. Trecem prin micile localități Marion (4.150 locuitori), Pulaski (700 locuitori) și poposim În marginea localității Christiansburg cu 2.000 locuitori. E liniște, aerul e curat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de sub conducerea domnului Nicu Fulipescu, ultimul ofensat ca urmare a unei aluzii a recurs la satisfacția cu ...spada. „Întâlnirea pe teren a avut loc sâmbătă înainte de amiază și la repriza a doua a împuns atît de nenorocit dl. N.F. pe regretatul G.E.L. încât acesta a căzut la pământ rănit grav, sfârșind în vreo câteva minute”. Multe vești priveau familia regală din România. O știre vorbea despre discursul M. Sale Regina României Carmen Sylva rostit la recepția profesorilor universitari cu ocazia inaugurării
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o nouă fasciculă la Râmnicul Vâlcea, sub direcția dl. Leca Morariu (Mihai Eminescu, anul XIV, 1943, fascicolul 21 și anul XV, 1944, fasciculul 22 Râmnicul Vâlcea). Numărul 21 se deschide cu o serie de idei din manuscriptele Eminescu adunate de regretatul G. Bogdan Duică. Dl. G.T. Kirileanu își publică cuvântarea rostită la radio București „Manuscrisele lui Eminescu” despre care face un scurt istoric și din care dă la iveală probe de poezie necunoscută sau mai puțin cunoscută. Mai departe, se dau
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1823 - tatăl lui Ciprian Porumbescu. (Din colecția iconografică a Bibliotecii Bucovinei „I.G.Sbiera”) * În anul 1908, Societatea academică „Junimea” a editat o revistă populară foarte bună și foarte potrivită pentru nevoile culturale ale țărănimii. Conducătorul acestei reviste populare a fost regretatul Ion Grămadă, fecior de țărani din Zaharești, care în marele război de unire a poporului românesc a murit moarte de erou, scria Glasul Bucovinei în numărul său 606 din 7 ianuarie 1921. Deșteptarea, gazetă pentru popor, reapare în ianuarie 1921
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din Åbo, dar imaginativ peste măsură. Nu pot să-i judec ipotezele arheologice, dar este în orice caz o mină de informații 2. Vorbiți despre cercetările dvs. cu privire la „Nostalgia Paradisului”, iată încă un subiect care trezește atâtea asocieri și amintiri. Regretatul meu prieten Rönnow3 a vorbit mult despre asta - era un subiect care îl preocupa mult șșiț pe bătrânul vedist K.F. Geldner, sub șa cărui îndrumareț lucra Rönnow, cam prin 1922. Pe atunci Geldner studia povestirile spaniole despre El Dorado și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ar trebui să transcrie un conținut socialist în forma națională". Un întreg capitol este dedicat mutației Sadoveanu, trecerea acestuia cu arme și bagaje în slujba noii puteri democrat-populare, ilustrative fiind Păuna-Mica și în mod deosebit Mitrea Cocor ultimul analizat de regretatul critic cu acribie și pătrundere în demontarea mecanismelor ideologice ilustrate "strălucit" de Ceahlăul literelor românești. Sadoveanu este amendat ca fiind între primii care creează la noi imaginea "celei mai umane dintre orînduiri". Este comentat și ilustrat postulatul leninist al celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pagină a unor ziare care se vor „a patra putere În stat”, cum o fac În Apus doar foile bulevardiere...Ă Libertatea! Stăpână a capitalei, a marilor orașe ale provinciei, stăpână, În sfârșit, a României și, după cum o spunea parcă regretatul Marin Sorescu, „părea că În zilele și lunile acelea de la Începutul lui ’90 se sfârșise d’abia războiul!”. Libertatea care, s-a văzut curând aceasta, era Într-un fel un stăpân aproape la fel de „tiranic” ca și foștii stăpâni discreționari ai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alegerea cadrelor”; și, a devenit evident pentru multă lume, iar acest lucru s-a văzut (după ce Convenția Democrată, În care P.N.Ț-ul juca un rol dominant, a câștigat cu un asemenea aplomb alegerile În ’96Ă, când „cei” pe care regretatul Coposu i-a lăsat, după dispariția sa, să conducă partidul nu au fost capabili să o facă În măsura În care Întreaga opinie românească, dar și europeană, o aștepta. Alegerea dlui Diaconescu În această funcție a fost o greșeală, ca și a celor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și ai cărui profesori m-au exmatriculat Înainte de ultima, sau consiliul cultural local, după cum se vede, fiind În Întârziere cu conștientizarea unor fapte de creație care au pornit „de acolo”, deși Banatul, trebuie s-o spunem, cu excepția fostului meu prieten, regretatul Sorin Titel, nu prea se poate mândri cu creatori literari de prima mână, dar... passons!Ă Eram, deci, pe „malul Timișului”, pregătindu-mă pentru a treia variantă a primului meu roman - singurul la care am făcut mai multe variante, Încă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o formă a adaptării, a unei „false rezistențe culturale”? De la Paris, imediat după revoluție au apărut unele voci, stimbabile și extrem de mediatizate, cum că Întreaga literatură de calitate, În ultimele decenii românești, apăruse cu „voie de la poliție”. Ba, unii, precum regretatul Culianu, afirmau că „totul era o mizerie de nedescris”; iar vechiul meu prieten, Matei Călinescu, aflat În America de câteva decenii, uitând de luptele noastre, de sacrificiile infernale de timp, de nervi, de renunțările aspre la plăcerile tinereții, sărăcia și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
până acum de la D nii prof. Popa (despre poetul Labiș) și Gorovei (Diverse). Aș dori să se mai Înscrie și alți colaboratori fălticeneni. Mă gândesc la Dl. prof. V. Ciurea (...). Aveți acolo pe D-na Apetroaiei, folcloristă mult apreciată de regretatul I. Mușlea de la Cluj. Cred că și din culegerea de folclor a D-lui Popa vom include ceva material - tot ca o mărturie folticeneană. Ar fi bine, dacă D-na Stino va consimți, să publicăm cu caracter postum și ceva
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
carieră politică”, dar a devenit de-a dreptul scandalos, dacă nu chiar „suspect”, ca același Breban să îndrăznească nu numai să „rupă cu regimul”, dar, culmea, să renunțe la „atâtea privilegii și avantaje” pe care le aveau „cei de sus”! Regretatul Ulici mi-a spus-o, ca și prietenul Țepeneag: - Gestul tău de demisie la acel nivel înalt i-a iritat mai ales pe colegi, deoarece, unu, ar fi trebuit să se solidarizeze cu tine, ceea ce ei „nu aveau chef”, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în 1967, a condus la închiderea școlilor creștine). Chiar putem oare să-i credem pe cuvânt când zic: "Suntem liberi și fericiți aici"? Alianța minorităților, 10% creștini, 10% alawiți, 10% druzi, le convine fără îndoială mai mult chiar și după "regretatul veșnic președinte", Hafez el-Assad decât legea majorității. Dhimmi nu puteau participa la puterea politică și nu aveau dreptul la armă. Ei pot. Sunt cetățeni. În fond, au doi inamici: șaria și principul one man one vote. Teocrația și democrația. Kemalismul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ne am dat bătuți. După doi ani, ne-am Înscris pe Lista de așteptare a unui Fiat 850, care ne-a fost repartizat În 1967 și pe care l-am botezat Marița. Cu un instructor particular am Învățat conducerea, cu regretatul Vasile Sasu am făcut rodajul mașinii și În vara lui 1968 am făcut prima cursă mai lungă: IașiAxente Sever, prin pasul Oituz. Înger păzitor mi-a fost Corneluș, căci Milly plecase cu câteva zile mai Înainte prin București, ca s-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
autor sunt negative, în sensul algebric al termenului, adică mai mici decât zero. Trebuie să plătești pentru a publica. Probabil că într-un viitor destul de apropiat va trebui să plătim și pentru a fi citiți. Și totuși (cum observa cândva regretatul Marian Papahagi), nu există vreo altă țară unde atât de mulți oameni să dorească să fie considerați poeți, scriitori. Trăim în plin paradox. Deși prestigiul literaturii și, implicit, prestigiul social al scriitorului scade pe zi ce trece, tot mai mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
frumoase credeți că scoate la suprafață esența frumuseții? Toți știm că nu! Ceea ce e derutant, în cazul lui Al. Cistelecan, e că de biografia lui e legat un debut în poezie, undeva prin unul din ultimele decenii ale mileniului trecut. Regretatul Radu Săplăcan mă îmbogățise, cândva, cu o anecdotă despre Al. Cistelecan. Cică erau mai mulți scriitori, tot în mileniul trecut, într-o crâșmă din Cluj. La masa lor, zgomotoasă, a venit un puști și a cântat diverse cânticele, a recitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de milă față de ea, ceea ce-i dă dreptul să n-o angajeze serios. Dacă voi scrie vreodată o istorie, aceea va fi cea mai scurtă istorie a poeziei românești Fiecare critic literar își propune să scrie o istorie a literaturii... Regretatul Laurențiu Ulici propunea chiar o istorie inversă, din contemporaneitate până la origini, a literaturii române. Cum va arăta "Istoria lui Al. Cistelecan"? Nu cred că suntem chiar atât de persecutați de obsesia suverană a unei istorii. Am bănuiala că ideea unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
echilibrului universal, n'așa!, o lege a compensației. Pe pigmei îi înțeleg, nu trebuie atinși nici cu o floare, d-apăi cu o mică rezervă. Dar, observi că și marii scriitori au o atitudine cam la fel. Să ne amintim de regretatul Cezar Ivănescu, Dumnezeu să-l odihnească în colțul cel mai frumos al Raiului. Era un mare poet, dincolo de orice conjunctură și dincolo de orice discuție. Dar, nu suporta știi bine nicio rezervă față de ce scria el. Atunci, și criticii își creează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de rector al grupării. Personalități care erau modele pentru noi și cărora le datorăm imens din perspectiva a ceea ce am devenit. Ion Pop, deși departe, deși nu mă cunoștea direct, a scris prefața volumului meu de debut, Viața fără nume. Regretatul Marian Papahagi era cel care ne învăța, corecta, certa, lăuda, încuraja, sfătuia în chestiunile redacționale. Eu eram secretar de redacție și încercam să învăț cum funcționează o revistă, de la Marian, dar și de la colegii cei mari din redacție și de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e vocală, de astă dată... Piatra Neamț Sighetul Marmației, august, 2011 (Revista "Conta", nr. 2011) Lucian VASILIU Într-un fel Iașul mi-a devenit tată... Dragă Lucian Vasiliu, în anul 1985, primăvara, am alergat prin curtea Casei Pogor, urmărit îndeaproape de regretatul Constantin Liviu Rusu, care mă fotografia pentru coperta cărții tale "Să alergăm împreună"... Alergam alături de regretata poetă Irina Andone, dusă și ea într-o lume mai dreaptă. Tu aveai, în acel moment, o criză de discopatie... A mai alergat cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vorbă, în gusturi, în umor, în gestică. Par mai greu adaptabili, au nostalgii greu reprimabile. Cum explici aceste lucruri? De ce transplantul de Maramureș la București este unul mai dificil? E de vină atitudinea lui "Mitică de Dâmbovița", pamblicarul, superficialul, gălăgiosul? Regretatul Laurențiu Ulici e încă un exemplu în această situație. Sau Ioan Groșan, Sau Ioan Es. Pop. Ce aduce maramureșanul la întâlnirea cu ceilalți comorienți din provinciile românești? Primul lucru care m-a șocat în București a fost gradul de "orientalizare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]