584 matches
-
tipare în propozițiile principale. Schimbările inițiale sunt într-adevăr, așa cum se arată în numeroase studii, semantice și pragmatice, dar, ulterior, se produc schimbări morfologice individuale. Concluzia la care ajunge Gildea (2003) este că sintaxa și morfologia ergativă provin întotdeauna din reinterpretare (engl. re-analysis), un mecanism care nu schimbă faptele sintactice, ci reprezentarea acestora în mintea vorbitorilor. Cu excepția trecerilor de la pasiv la ergativ, se pare că ergativitatea este un accident istoric care s-a repetat în diverse părți ale globului, sintaxa ergativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
există câteva scenarii posibile: ● în limbile acuzative, construcția tranzitivă cu A arbitrar (numită transimpersonală) poate fi reinterpretată ca fiind o construcție intranzitivă al cărei argument unic se comportă ca P; ● în limbile ergative, coalescența componentelor verbului ușor poate duce la reinterpretarea construcției tranzitive ca fiind intranzitivă; gramaticalizarea perifrazelor aspectuale (vezi Capitolul 1, 7.1.); ● partiția intranzitivă nu apare gradual, prin creșterea numărului de verbe intranzitive ale căror proprietăți se îndepărtează de tiparul dominant, ci ca o schimbare abruptă, care afectează o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
caz prepozițional/lexical), în timp ce folosirea genitivului este similară cu marca absolutivului (Alexiadou 2001: 17, 116−117). Reluând ideea formulată de Comrie (1978) − nominalizarea este o posibilă sursă pentru ergativitate − Alexiadou (2001: 19) arată că marcarea ergativă poate fi: (a) rezultatul reinterpretării unei nominalizări în care Agentul este exprimat printr-o structură posesivă: John's destruction of the city '(lit.) distrugerea lui Ion a orașului'; (b) legată de construcții ca: the destruction of the city by the enemy 'distrugerea orașului de către dușman
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Cazului acuzativ. v are un rol nu numai în prezența argumentului extern, dar și în atribuirea Cazului acuzativ. Absența categoriei v are două consecințe: nu există argument extern și nu există Caz acuzativ. Bennis (2004: 86−87) ajunge la următoarea reinterpretare a Generalizării lui Burzio: (a) dacă nu există argument extern, nu există Caz acuzativ (structural) care să fie atribuit; (b) dacă nu este disponibil Cazul acuzativ (structural), nu va fi generat argumentul extern. Astfel, autorul (Bennis 2004: 87) își propune
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analiza inergativelor ca tranzitive cu obiect nul. Autoarea arată că italiana, spaniola, portugheza au un se nominativ, asemănător cu one din engleză și cu on din franceză, care s-a dezvoltat, așa cum arată Naro (1976)153, din se acuzativ, prin reinterpretare diacronică. Spre deosebire de aceste limbi, româna nu are se nominativ: se doarme, se muncește nu sunt echivalente cu si dorme, si lavora. Opinia autoarei este că inergativele românești se combină cu se medio-pasiv. Dobrovie-Sorin (1998: 400) identifică următoarele tipuri de si
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe inacuzative, din care am reținut aspectele pe care le-am considerat relevante pentru analiza acestei clase de verbe din limba română. În secțiunea 1. am avut în vedere consecințele pe care le-a avut Ipoteza Inacuzativă pentru lingvistică, precum și reinterpretarea relației dintre tranzitiv și intranzitiv, determinată de introducerea acestei ipoteze. În secțiunea 2. am reluat informațiile despre verbele inacuzative/ergative din lucrările românești despre limba română, în care am identificat sugestii importante pentru analiza acestei clase de verbe din limba
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative și cea a verbelor ergative din limbile acuzative și stabilirea unor corespondențe terminologice și conceptuale între acestea; relevanța relativă a conceptelor precum subiect și tranzitivitate pentru limbile ergative; formularea unei definiții operaționale, potrivite pentru română, a clasei verbelor inacuzative; reinterpretarea absenței unor teste sintactice pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative din limba română: în română, aceste teste nu funcționează nu pentru că limba nu este sensibilă la distincția inacuzativ/inergativ, ci pentru că specificul tipologic și evoluția limbii au condus la un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
circa 24) din familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană, grupul bodic, vorbite în Nepal. Folosirea mărcilor ergative ca elemente subordonatoare pare a fi rezultatul unui proces de gramaticalizare de tipul: ergativ/instrumental > 'pentru că' > 'deși'. Structurile ergative din aceste limbi sunt derivate prin reinterpretarea construcțiilor relative ca fiind construcții absolute. Asemănarea dintre articol și marca preergativă din propozițiile subordonate este pusă pe seama unei omofonii accidentale. În aceste limbi, marca de caz are funcție suplimentară de nominalizare. KOIARI Limbă papua, vorbită în Munții Koiari din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
exagerată afirmația că publicarea volumelor de corespondență a lui Anton Golopenția va răscoli imaginea Încremenită a Școlii.) Pe baza imaginii compuse din aceste surse vom Înțelege nu numai comportamentul gustiștilor, ci și studiile lor publicate. Cu certitudine, se vor impune reinterpretări. În Încheiere ar trebui să afirm că scrierea acestor rânduri a fost impulsionată de o triplă aniversare: 125 de ani de la nașterea lui Dimitrie Gusti, 80 de ani de la prima ieșire monografistă, la Goicea Mare, și 50 de ani de la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
După al doilea război mondial, o dată cu instaurarea comunismului, lucrările lui Marx și Engels au fost traduse aproape integral, doar În aparență au putut fi „citite” independent. În fapt, ele au fost promovate sub forma unui pachet Înalt structurat, sub forma reinterpretării date de către Lenin și apoi canonizată de către Stalin În ideologia comunistă sovietică. Era o teorie, dar puternic ideologizată, o mixtură a ideilor „clasice” și a programului de construire a societății comuniste. Nici ca teorie, nici ca metodologie, „marxismul-leninismul” nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
istorice și culturale ale corupției la români (Filippo M. Zerilli). Ca tematică generală, volumul abordează trei ,,obiecte” de studiu, și anume problematica identității la nivel epistemologic (J. Cole, M. Mesnil) și În jurul ideii de romanitate (M. Herzfeld, I. Bot), apoi reinterpretarea unora dintre lucrările clasice ale etnografiei și folclorului românesc (N. Constantinescu, G. Pizza) și a unor ,,artefacte” sau ritualuri revendicate În mod obișnuit ca ,,tradiționale” (M. Lörinczi, I. și O. Benga, V. Mihăilescu); Într-o ultimă secțiune, sunt examinate o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Cei doi autori principali pentru această direcție sunt Ernesto Laclau și Chantal Mouffe (1985), autori care totuși nu prezintă o definiție clară a democrației radicale. Mai degrabă ei prezintă democrația radicală ca pe un demers care se sprijină pe o reinterpretare a marxismului și care își propune să se opună dominației noțiunii de democrație liberală. Deoarece Laclau și Mouffe folosesc un jargon destul de accentuat - cel puțin pentru cititorii nefamiliarizați cu opera celor doi autori -, considerăm că este necesar să rezumăm și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
secretă. Pacienta lucrează nu asupra momentului accidentului ci asupra aceluia al anunțului, din partea medicilor, că este vorba despre un hematom subdural. După ce s-a confruntat cu această amintire mai mult timp, doamna L se simte în mod clar mai bine. Reinterpretarea pozitivă a evenimentului îi permite să evite repetarea traumatizantă a amintirii. Sedința constituie pentru pacientă, care știe că este filmată, ocazia de a lansa un mesaj în atenția medicilor: există sigur o modalitate mai bună de a anunța veștile proaste
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cuvintele lor erau liniștitoare, foarte amabili dar simțeam... Terapeutul - Hum, hum... Pacienta - (Liniște). Si apoi eram foarte singură. Soțul meu era plecat pentru moment. Poate este vina mea că mi-a fost atât de teamă încât am interpretat totul greșit. Reinterpretarea faptelor dintr-o perspectivă actuală Terapeutul - Bine. Cum puteți reinterpreta lucrurile acum? Pacienta - Incă nu știu de ce au venit împreună și cred că mi-au vorbit clar... adică mi-au spus că nu este o știință exactă. Nici ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nici măcar timp să mă gândesc la copiii mei, deci n-am avut într-adevăr timp să mă gândesc la prietena mea, deoarece atunci când cei doi medici au venit să mă vadă, m-am gândit imediat la copiii mei. Realizarea unei reinterpretări pozitive Terapeutul - Incercați să retrăiți acest moment. Ca și cum ar fi o întâmplare din trecut pe care o observați... Care este nivelul dumneavoastră de anxietate? Pacienta - Trei. Terapeutul - Ce gând pozitiv ați putea face să apară în acest moment. Aveați unul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prezenței schemei și a strategiilor de coping în funcție de istoria personală (verificând în același timp validitatea lor actuală). - Testul validității schemei: identificarea dovezilor favorabile și nefavorabile („pentru” și „contra”) schemei pentru întreaga viață, evidențiind tendința spre minimizare sau maximalizare a dovezilor. - Reinterpretarea dovezilor: reinterpretarea motivațiilor reale ale factorilor traumatizanți (pentru deculpabilizarea pacientului) și repetarea dovezilor prin intermediul coping-urilor neadaptate. - Evaluarea avantajelor și inconvenientelor coping-urilor: demonstrarea avantajelor pe termen scurt (evitarea schemei dureroase) și a inconvenientelor pe termen lung (menținerea schemei ca atare). - Dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și a strategiilor de coping în funcție de istoria personală (verificând în același timp validitatea lor actuală). - Testul validității schemei: identificarea dovezilor favorabile și nefavorabile („pentru” și „contra”) schemei pentru întreaga viață, evidențiind tendința spre minimizare sau maximalizare a dovezilor. - Reinterpretarea dovezilor: reinterpretarea motivațiilor reale ale factorilor traumatizanți (pentru deculpabilizarea pacientului) și repetarea dovezilor prin intermediul coping-urilor neadaptate. - Evaluarea avantajelor și inconvenientelor coping-urilor: demonstrarea avantajelor pe termen scurt (evitarea schemei dureroase) și a inconvenientelor pe termen lung (menținerea schemei ca atare). - Dialogul dintre schemă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schema și că va trebui să tolereze acest lucru înainte de a vedea cum se modifică aceasta. Acest tip de restructurare va alimenta faza comportamentală. Ei studiază dovezile care vin în sprijinul schemei prin intermediul mecanismelor de menținere (cerc vicios) și al reinterpretării intențiilor protagoniștilor. De exemplu, ei analizează statutul tatălui, judecător omnipotent și perfect (după spusele pacientului), ale cărui intervenții par să fi fost primordiale. Ei ponderează obstacolele sale (minimalizate) și reușitele sale (maximalizate). Pacientul apare în final ca o persoană care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
străine”. Chiar în fragmentele în care menționarea Așerei pare antică, adică compusă anterior operei deuteronomiste, ca în cazul cărților profetice (Is 17,8; 27,9; Mih 5,13), la o analiză mai atentă, și aceste fragmente arată urme clare ale reinterpretării deuteronomiste sau că numele Așera a fost adăugat ulterior în text, foarte probabil în epoca postexilică (cf. Merlo, 1998, pp. 134-143). Din contra, fragmentele biblice ce par neatinse de reelaborări ulterioare și care pot fi considerate cele mai vechi mărturii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de tip apreciativ, condusă după principiile anchetei apreciative (Cojocaru, 2003a, 203-208), a însemnat o modificare a modului în care percep subiecții motivația și satisfacerea nevoilor; chiar dacă nu au fost operate alte variabile independente, se observă o modificare generată doar de reinterpretările personale prezentate și negociate în cadrul grupului. În timpul situației experimentale nu au fost introduse alte variabile independente, cum ar fi modificări ale dotării, ale salariului, prime, facilități etc. Din punctul nostru de vedere, putem face următoarele constatări: Abordarea apreciativă a experiențelor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nouă arhitectură, datorată interacțiunilor dintre membrii săi. Se observă cum percepția satisfacerii nevoilor de autoactualizare a fost considerată de către membrii organizației ca fiind cel mai satisfăcută, iar nevoia de securitate a fost percepută ca fiind mai puțin satisfăcută. Interpretările și reinterpretările apreciative despre diferite evenimente care au loc în mediul organizațional au o influență sesizabilă în creșterea motivației personalului, și aceasta datorită implicării lui în construirea unei viziuni comune, stabilirii unui plan în care fiecare este o voce în organizație, dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
se fundamentează pe principiile construcționismului social și reprezintă o tehnică de cercetare-intervenție ce folosește viziunea apreciativă, putând fi aplicată pentru schimbarea mediului organizațional. 2. Orice organizație poate fi interpretată ca un text, iar ancheta apreciativă ne ajută să realizăm o reinterpretare colectivă, comună a organizației, care se construiește în cadrul procesului de negociere a interpretărilor individuale. 3. Pentru a realiza o schimbare a organizației, care este văzută ca o construcție și reconstrucție permanentă generată de ideile, credințele, intențiile membrilor săi, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
instruire organizat în profitul claselor literate din fiecare țară. În felul acesta școala devine startul de inculcare a conceptului de libertate autolimitată cerută de noul regim, în Franța procedîndu-se la crearea unui sistem de opoziție față de valorile vechi, sau de reinterpretare parțială a acestora. În Franța, artizanii învățămîntului public nu-și ascund ambiția de a-l folosi ca instrument cultural de integrare politică. În anii 1790, însuși cuvîntul institutor simbolizează o astfel de intenție, pentru că i se atribuie înțelesul de "cel
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a unui spirit, a unui vrăjitor sau a unei alte persoane). Deciziile referitoare la momentul Începerii activităților agrare, la declanșarea unei expediții militare sau de vânătoare, la Înrudirea Între familii sau clanuri, precum și multe altele depind și ele de o reinterpretare a faptelor (greșelilor) din trecut și de anticiparea magică a viitorului. Un exemplu elocvent de utilizare a divinației orientate atât spre trecut, cât și spre viitor este evocat de M. Eliade (1986, p. 133): Când al doilea război punic punea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cunoscuți promotori ai acestei linii de interpretare, Eade și Sallnow (1991, p. 2) susțin că ...pelerinajul este, mai presus de orice, o arenă de confruntări Între discursurile religioase și laice, atât pentru acceptarea oficială a sensurilor religioase, cât și pentru reinterpretarea neoficială a acestora, a conflictelor dintre fundamentaliști, secte și grupuri confesionale, pentru a conduce la consens și communitas, sau dintre aceștia și mișcări de opoziție, pentru separare și diviziune. Într-adevăr, procesul de consacrare a unui loc drept „centru” sacru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]