1,192 matches
-
a elementelor care dau expresie unor moralități multiple și diverse, dar până la urmă convergente în construirea unei scări a valorilor inspirate din fondul ancestral de "estetică a eticii" poporului român. Prof. dr. Ioan DRĂGAN Universitatea din București Discurs preliminar Un relativism generalizat Pentru fiecare un cuvânt. Pentru fiecare cuvântul care a cântat pentru el, Când haita, pe la spate, l-a atacat. Pentru fiecare cuvântul care a cântat pentru el și-a înghețat. Paul Celan (Argumentum e Silentio) Puterea numirii! Se știe
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Revenind la lucida și serena prezentare empirică, putem vedea că alături de o ordine a rațiunilor care, de la Descartes la Durkheim, a marcat gândirea franceză, există o ordine a semnificațiilor proprie demersului hermeneutic. Demers hermeneutic, fenomenologic, care se înscrie într-un relativism generalizat. Cu alte cuvinte, capabil să vadă și să gândească în același timp și decompoziția lumii moderne și a moralei sale universale, și emergența alteia, mult mai fragmentare, făcută din etici juxtapuse. Această complexitate vie este provocarea cu care ne
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
paranoidă a voinței de cunoaștere, să revenim la ceea ce Heidegger numea "indicația formală". Indicația arată. Și aceluia căruia îi arătăm trebuie să vadă el însuși. Ceea ce trimite la necesitatea experienței vii, la aspectul prospectiv și progresiv al învățării. Acesta este relativismul intelectual. Relativizare a conceptelor și punere în relație a ideilor. Știință a vieții și știință a spunerii, merg împreună. Așa cum spunea Kierkegaard: În ceea ce privește conceptele existențiale, dorința de a evita definițiile este o dovadă de tact"5. Câtă eleganță de gândire
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vedere contemporan o figură emblematică, așa cum a fost în secolul al XIX-lea adultul serios, rațional, producător și reproducător. Și această figură emblematică va orienta, în consecință, moravurile spre mai multă suplețe în aprecierea binelui și a răului. De aici, relativismul galopant în modul de a trăi sexualitatea, imperativul muncii sau responsabilitatea cetățenească. "Găștile", în toate domeniile, nu recunosc drept legi decât regulile pe care și le-au fixat ele însele. Nu mergem împotriva Spiritului timpului, iar cel care suflă, când
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din centrul lumii. Bărbatul devine din nou o enigmă căreia îi este greu să se gândească pe sine, să se trăiască și să se arate sub "forma" unei identități stabile și fixe. Tocmai o astfel de labilitate, un astfel de relativism fragilizează corpusul legislativ al cărui garant era tatăl. Ne aflăm în centrul unei adevărate trans-substanțializări societale, schimbare de fond în care controlul progresiv al unui eu puternic și sigur de el însuși, chiar spiritul critic, puterea moralei ce-i servește
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
seducției. Iar "vălul" respectiv se aliază, în această logică, cu fustele cu șliț amplu și cu ciorapii de plasă. Toate acestea relativizând constrângerea religioasă. Fără să insistăm, pentru moment, asupra acestor exemple, este de ajuns să notăm că un asemenea relativism ar trebui să incite la prudență analitică și la un sens nuanțat. Reluând o tematică dragă lui Edgar Morin, într-o societate complexă trebuie să știm să înțelegem fenomenele în întreaga lor complexitate. În acest domeniu, așa cum am spus-o
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mai mic numitor comun. Dar, în același timp, a trecut pe lângă esența lor. Și tocmai aceasta, adică o viață complexă, mai vastă și mai generoasă, tinde să se exprime în poli-culturalismul care se răspândește din ce în ce mai mult în societățile noastre. Odată cu relativismul intelectual și existențial pe care acesta îl induce. Stabilității unicului tinde să-i urmeze labilitatea multiplului. Iar aspectul efemer al lucrurilor este corelativ cu fragmentarea lor. Andy Warhol și "sfertul lui de oră de celebritate"20 pot reprezenta simbolul acestui
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
gentleman. Poate pentru că se ocupă de om în totalitate, fără a neglija partea de umbră care îi aparține de asemenea. Gentleman pentru că, oricum, îi lasă lui Dumnezeu locul său. Această metaforă: Revanșa valorilor din sud, vrea să atragă atenția asupra relativismului trăit, în același timp foarte vechi și care recapătă în zilele noastre forță și vigoare. Relativism care se sprijină pe o neîncredere de fond față de religiile profane ale căror dogme sacre își revendică titlul de știință. Ceea ce este o contradicție
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
îi aparține de asemenea. Gentleman pentru că, oricum, îi lasă lui Dumnezeu locul său. Această metaforă: Revanșa valorilor din sud, vrea să atragă atenția asupra relativismului trăit, în același timp foarte vechi și care recapătă în zilele noastre forță și vigoare. Relativism care se sprijină pe o neîncredere de fond față de religiile profane ale căror dogme sacre își revendică titlul de știință. Ceea ce este o contradicție în termeni. Dar în același timp relativism suspicios față de promisiunile unei emancipări viitoare pe care s-
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și care recapătă în zilele noastre forță și vigoare. Relativism care se sprijină pe o neîncredere de fond față de religiile profane ale căror dogme sacre își revendică titlul de știință. Ceea ce este o contradicție în termeni. Dar în același timp relativism suspicios față de promisiunile unei emancipări viitoare pe care s-a fondat moralismul modern, suspicios față de această excepție culturală proprie Occidentului, convingerea că Istoria are o lege; credința că aceasta are un sens. În deziluzia lui progresivă, lucidă și empirică față de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
numeroși francezi maoiști au apărat aceste lagăre de "reeducare" din China sau Cambodgia. Ei fac astăzi morală ca universitari, jurnaliști de renume sau oameni politici reciclați în reformism sau în dreapta mai mult sau mai puțin extremă. Cu totul altfel este relativismul politeismului, pentru care echilibrul vieții comune nu se sprijină pur și simplu pe reguli de obligație morală, ci pe legi fundamentale ale Ființei. A ști cum acest om, care este finit, efemer, conștient de moartea lui și limitat în timp
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
că "formarea" omului grec se întemeia pe această idee. M. Heidegger a făcut din ea obiectul obsesiv al meditației sale interogative 28. Regăsim această senzație trăită a relativității existenței și a sentimentului tragic al existenței pe care îl induce în relativismul moral contemporan. Celebrarea tragicului. Care în același timp nu mai crede în sensul Istoriei finaliste, și nici în Legea sa ineluctabilă, dar care face dovada unei generozități de a fi incontestabile, aici și acum. Faliment al unui politic îndepărtat și
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care va sta la baza tuturor instituțiilor moderne. Este, de asemenea, fundamentul marilor sisteme teoretice care se sprijină pe căutarea definițiilor ce definesc indefinibilul. Or, chiar indefinibilul pare să caracterizeze modurile de a fi postmoderne. Androginii, identificări multiple, sincretisme religioase, relativisme filosofice, patchworks ideologice, sincerități succesive în dra-goste ca și în politică, iată tot atâtea manifestări ale unui politeism ambiental. Reîntoarcerea lucrurilor complexe. Este complexio oppositorum care reașează echilibrul, personal, colectiv, natural, pe articularea unora față de ceilalți. Nimic nu este separabil
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
grație celuilalt care ne permite să fim ceea ce suntem. Ce este de spus dacă nu că marile principii care au servit ca ideal modernității par cam saturate? Dezinteresul pentru politic pe care îl putem observa cam peste tot în lume, relativismul în materie de moravuri, exacerbarea fanatismului celui mai arhaic, tot ceea ce se potrivește cu rigidificarea moralistă dovedește punerea sub semnul întrebării a marilor categorii care, din punct de vedere istoric, au fost scheletul tradiției occidentale. De fapt, Istoria sigură pe
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sensibilitate pe care am putea-o numi localistă. Pe de o parte, abstracția moralei, pe de alta, particularismul deontologiilor-etici specifice. Este, într-adevăr, instructiv să observăm că activismului (moral) al decidenților de toate felurile pare să-i corespundă un puternic relativism ("deontologic") din partea omului fără calități. "Trebuie să te descurci", în formele lui diverse, este mai puțin o acceptare pasivă a unui fatum, cât o manieră de a recunoaște această limitare care este lumea. Limitare pe care nu o putem "depăși
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
francmasonerie simbolistă și în alte societăți secrete. Este chiar ceea ce am numit eu "centralitate subterană" sau "socialitate", integrând dimensiunile onirice, imaginare, ludice, imateriale ale datului mundan, contra aspectului pur "pozitiv" al unui social rațional și contractual. Religiozitatea contemporană, sincretismul filosofic, relativismul teoretic ce se înscrie, desigur, într-o astfel de perspectivă. Carl Schmitt, pentru a sublinia aspectul complex al modului de a fi eclezial, atrage atenția că aceasta se fondează pe o "pneumatologie"90. Pe scurt, ceea ce asigură soliditatea și poate
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
productivism), față de mediul social (politică) este pe cale să-i urmeze un raport de o cu totul altă natură. Un fel de dezangajare radicală. Astfel, brutalitatea conceptului, perceptibilă în închiderea sistemelor dogmatice ale secolului al XIX-lea, este înlocuită cu un relativism fundamental. Așa cum și vivacitatea diatribelor politice sau religioase (foarte apropiate unele de altele) lasă locul unui scepticism de bună calitate ce admite, de facto, că poate exista un pluralism al valorilor. Pe scurt, pentru a o spune metaforic, un astfel
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
raport la celălalt punctat. Nu plinul rațiunii, ci vidul simțurilor. Interstițiul permițând, tocmai pentru că este "vid", primirea celuilalt. Înlocuirea certitudinii (dogmatice) selective prin îndoială, sursă a oricărei toleranțe. Aceasta permite atenția, în elanul teoriei fizice a relativității, la forța specifică relativismului, contra marii paranoia a universalismului occidental. Acesta din urmă este cel care a servit ca justificare rațională și legitimare morală: logica economică occidentală cu consecințele devastatoare pe care le știm. Pentru că era sigur de îndreptățirea sa și de faptul că
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
faptul că era vorba acolo de o singură cale posibilă, universalismul a fost furierul diverselor etnocide și al devastării naturii. Este inutil să revenim asupra unei astfel de violențe totalitare care a acționat, întotdeauna, în numele binelui și sub acoperirea moralei. Relativismul moral, intelectual, existențial erodează fantasma Unicului. Mai exact, așa cum au arătat-o autori precum G. Simmel sau S. Moscovici, el pune în relație 105. Este ceea ce indică însăși etimologia termenului și este ceea ce putem observa în mod empiric. De îndată ce nu
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
indică însăși etimologia termenului și este ceea ce putem observa în mod empiric. De îndată ce nu suntem fixați în certitudinea unui adevăr unic și etern, putem să ne acordăm la toate adevărurile aproximative, provizorii și parțiale din care este constituită natura umană. Relativism, punere în relație și legătură simbolică merg împreună și delimitează bine această călătorie permanentă care este demersul inițiatic. Omul mereu ucenic în gândirea lui, în experiențele lui, în încercările lui. Ucenic, adică în așteptarea celuilalt: alteritate în cadrul grupului, alteritate a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este demersul inițiatic. Omul mereu ucenic în gândirea lui, în experiențele lui, în încercările lui. Ucenic, adică în așteptarea celuilalt: alteritate în cadrul grupului, alteritate a naturii. Mister al celuilalt ca pregătire pentru această alteritate supremă care este moartea. Înțeles astfel, relativismul, deschizându-se către celălalt, este un mod de a-și muri sieși. Depășire a ceea ce înțelepciunea antică numea "filantie", iubirea oarbă de sine. Și, prin urmare, intrare într-un proces de metamorfoză pentru care călătoriile inițiatice, diversele căutări ale Graalului
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Saint Bernard (1945), reed. Félin, 1990, p. 86. 109 Cf. C.G. Jung, Problèmes de l'âme moderne, Buchet-Chastel, 1961, p. 332. [SE1] ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- MEMORIA COLECTIVĂ Prefață 2 1 REVRĂJIREA LUMII Cele cinci plăgi ale Sfintei Biserici Cuplul 198 199 Prefață Un relativism generalizat Țesătura realului O morală saturată Înțelepciunea sălbatică Etica relianței Deontologie Excurs despre inițiere
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu sunt întru totul acceptate de teoriile ontologice pentru că nici o dovadă empirică nu e suficientă în a explica nivelul ontologic al operei. Iar dacă obiectele artei ar reprezenta viariabile ale unei teorii universale, atunci cercetarea ontologică riscă să piardă în fața relativismului simțului comun. Raportul dintre referința numelor de arte și a termenilor nautrali nu e deterimnată prin concepte sau descripții ci, mai de grabă, prin contact cauzal între universali și individuali. Teoria cauzală a referinței aduce în discuție indentificarea unui termen
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o nouă utilitate a acurateții constatative trece prin sesizarea calitativă a tuturor proceselor interioare și nu se oprește decât la granița exteriorizantă a conștiinței obiectelor lumii. Conștiința nu zăbovește niciodată asupra unui tip de cunoaștere care o lasă în penumbra relativismului, în misterul unui context temporal considerat minor. Ea trece cu îndrăzneală epistemologică și cu tensiune cumulativă (care implică angajarea întregului arsenal teoretic la deslușirea propriilor fire constitutive) la explicitarea profilului spiritual. Ea își descifrează alcătuirea și caută un echilibru al
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cu pluralitatea "lecturilor" subiective. Se neagă astfel principiul îndreptățirii științifice în sine, iar categoria umanității este golita explicit de conținutul substanțial, care presupune tocmai identificarea generica a eului, dincolo de expresiile sale individualizate. Cultură contemporană oscilează așadar între fundamentarea gnoseologica și relativismul interpretărilor. Perspectivele umanismului, ca viziune cuprinzătoare asupra omului și a posibilităților sale în societate, depind de sensul în care se va rezolva această dispută. Note 1 Probabil cel mai concludent exemplu pentru a doua accepțiune l-a oferit idealismul german
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]