578 matches
-
categorie specifică fiecărei limbi, categorie definită sintactic. 3.2.1. Limbi cu pivot S/A Limba engleză, limbă cu sintaxă de tip acuzativ, folosește nominalele din pozițiile S și A drept pivoți pentru coordonare și nu manifestă constrângeri sintactice pentru relativizare. Constrângerile de coordonare nu privesc combinarea propozițiilor, ci sunt constrângeri de omisibilitate. Acest lucru înseamnă că oricare două propoziții pot fi coordonate, însă, dacă un nominal se repetă, în cea de-a doua apariție poate fi înlocuit prin pronume, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tata și s-a întors' ŋuma jaja-ŋgu ŋamba-n (apud Dixon 1994: 162) tata(Abs-S) copil(Erg-A) a auzi(nonviitor) ' Copilul l-a auzit pe tata'. În plus, în limba dyirbal, pivotul S/ O are un rol important și pentru relativizare: relativizarea se poate realiza numai dacă propoziția principală și propoziția relativă conțin un nominal comun. Acest nominal poate avea aproape orice funcție în propoziția principală, dar este obligatoriu să ocupe poziția S sau O în propoziția relativă (Dixon 1994: 169
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și s-a întors' ŋuma jaja-ŋgu ŋamba-n (apud Dixon 1994: 162) tata(Abs-S) copil(Erg-A) a auzi(nonviitor) ' Copilul l-a auzit pe tata'. În plus, în limba dyirbal, pivotul S/ O are un rol important și pentru relativizare: relativizarea se poate realiza numai dacă propoziția principală și propoziția relativă conțin un nominal comun. Acest nominal poate avea aproape orice funcție în propoziția principală, dar este obligatoriu să ocupe poziția S sau O în propoziția relativă (Dixon 1994: 169): ŋuma
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
banaga-ŋu-rru] bura-n (apud Dixon 1994: 170) tata(Abs-O) mama(Erg-A) a se întoarce-(rel)-Erg a vedea(nonviit.) ' Mama, care s-a întors, l-a văzut pe tata'. Dacă nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru coordonare sau pentru relativizare, e nevoie de reorganizarea structurii gramaticale, prin operația de antipasivizare (vezi infra, 6.). Există limbi în care pivotul sintactic este important și pentru realizarea interogației. În unele limbi din familia maya, numai un nominal aflat în poziția de pivot sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sub multe aspecte cu dyirbal, inclusiv sub aspectul partiției morfologice ergativ/acuzativ 43, folosește pivotul S/A pentru coordonare, dacă nominalele implicate sunt pronume de persoana 1 sau 2 și pivotul S/O, pentru restul situațiilor de coordonare și pentru relativizare. Explicația acestei diferențe între cele două limbi constă, potrivit lui Dixon (1994: 220), în stilul lor narativ diferit: poveștile din dyirbal au un stil asemănător cu cel european, naratorul fiind exterior, în timp ce poveștile din limba yidiny au întotdeauna naratorul drept personaj
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la nivel sintactic trebuie să aibă un comportament dual: pe de o parte, trebuie să existe fenomene orientate spre subiect (precum controlul), care caracterizează relația convențională de subiect, pe de altă parte, fenomene orientate spre nominativ (cum sunt, în dyirbal, relativizarea, schimbarea de topică). Într-o limbă cu morfologie ergativă, ambele argumente ale unui verb tranzitiv sunt legitimate in situ, în S-Structură, acest lucru fiind posibil pentru că întreaga structură este accesibilă pentru guvernare. În limbile sintactic ergative, VP este opac
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
secund capătă alura unei strategii neostentative care lasă să se Întrevadă, deja, strategia culturală de care pomeneam: o așezare, dacă nu abrupt Împotrivă, cel puțin alături de direcția unică a discursului oficial; un refuz nu prin frondă, ci prin ocultare, prin relativizare, prin contabilizarea competentă a alternativelor. Spațiul nu ne Îngăduie dezvoltări masive, dar câteva elemente mai pot fi convocate aici. Totul degajă aceeași atitudine. Există În multe dintre cărțile acestor autori, am Îndrăznit să sugerăm, un stil de a scrie care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Epoca noastră nu e numai scena ascensiunii fundamentalismelor politizate, agresive. Ea se caracterizează și prin fenomenul cu totul nou al deschiderii conștiințelor către diversitatea religioasă, către legitimitatea și beneficiile ei spirituale. Există analiști care înclină să califice această deschidere ca relativizare postmodernă a credinței. A admite că și alte religii sînt purtătoare de adevăr ar însemna să accepți fragmentarea adevărului sau evacuarea temei lui, pe de o parte ; ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe de alta. Relativism intelectual, doctrinar, în primul caz ; subordonare a universalului religios față de individ, în cel de-al doilea. în această privință, Marcel Gauchet remarcă totuși că relativizarea rămîne relativă : alegerea personală a credinței e făcută în temeiul unui universal. Aderăm la elementul care mobilizează subiectiv ceea ce e mai universal în noi. Dar chiar doctrinar vorbind, spectacolul diversității nu ne pune oare în față tocmai inepuizabila posibilitate a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
apofatismul transcendenței? A asuma spiritual diversitatea nu înseamnă automat cădere în relativism. Poate însemna, dimpotrivă, efort de a cerceta doctrinele religioase în transparența lor, ca vehicule spre Adevărul incircumscriptibil. A-ți asuma propria credință considerînd-o convergentă cu celelalte nu înseamnă relativizarea ei, ci o bună dovadă a universalității ei, a faptului că ea conduce efectiv spre acel Pol din care decurg toate credințele. Pentru André Scrima, a concepe religiile în convergență polară obligă la rigoare și, în același timp, la creativitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fenomenul de amestec și destrămare a genurilor și speciilor literare, înlocuind gravitatea convențională cu farsa (farsă cu o gravitate subiacentă, neconvențională), literatura lui S. subminează deliberat iluzia reprezentării, demontând sau utilizând ironic convențiile tradițional puse în slujba acreditării iluziei, cultivă relativizarea viziunii, abandonează scrupulul privind adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate fi catalogată drept „pre-postmodernistă”. Cea mai cunoscută carte a prozatorului rămâne, probabil, Dicționar onomastic. Sub titlul generic Ingeniosul bine temperat se află un masiv ciclu format
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
la Editura Litera, iar din 1995 funcționează în cadrul Grupului Editorial All. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Vatra”, „Viața românească”, „Arc”, „Arca”, „Dilema” ș.a. Prima sa prezență editorială se înregistrează odată cu volumul colectiv de proză scurtă Debut ’86. Excesul de relativizare a propriei valori literare se adaugă la P. discreției aproape maladive. Scriitor care stăpânește povestirea cu un har nu deseori întâlnit, mai puțin dispus să fructifice artistic „viziuni”, cât să regizeze ingenios momente de viață, scoțându-le din banalul cotidian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
riturilor de trecere (inițieri și probe de consacrare) și ale sărbătorii. De asemenea, miturile eroice conțin structuri epice din miturile cosmogonice, escatologice și etiologice. Pentru a permite Înțelegerea morfologiei complexe a acestor constructe simbolice, am renunțat, În mod programatic, la relativizarea categoriilor constitutive, prin operațiile specifice antropologiei critice: a) sublinierea caracterului local al fiecărui context și a imposibilității traducerii exacte, În plan lingvistic, și adecvate, În plan conceptual, a faptelor consemnate pe teren; b) exacerbarea limitelor impuse de cultura cercetătorului (marcat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îndepărtat al acestei mișcări de laicizare s-ar situa turismul, interpretat de unii antropologi drept o continuare și un substitut laic și comercial al pelerinajului canonic. Această viziune duce Însă la totala dizolvare a notelor specifice ale pelerinajului și la relativizarea totală a componentelor sale: călătoria pierde elementele de asceză, centrul atrăgător se justifică doar din rațiuni de divertisment, nu de credință, comunitatea pelerinilor se transformă Într-un agregat de oameni aflați În căutarea unor experiențe plăcute, eventual memorabile, iar transfigurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de fapt, o perfectă ilustrare a accepțiunii umorului drept "ironie deschisă" pentru că "simulează simularea"204. Naratorul adoptă în aparență punctul de vedere comun, lăsându-și personajul să înfrunte cu amărăciune ostilitatea tuturor și trecând pe seama cititorului responsabilitatea restabilirii sau a relativizării adevărului și a recompensării prin unda de compasiune transmisă de umor. Focalizarea externă obiectivează pledoaria în cazul "sucelii" personajului, iar schimbarea de perspectivă, presupusă de procedeul ironiei, centrează imaginea unei lumi pe dos, față de care se profilează absurdul acestui personaj
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adevăr, a nonvalorii în valoare, a straniului în obișnuit, etc, e perfect plauzibilă în lumea caragialiană, imagine răsturnată a lumii ideale. Esențialmente ironic, întrucât este asociat inversiunii și disimulării, motivul "lumii pe dos" este impus de viziunea carnavalescă ce presupune relativizarea ierarhiilor, travestiul, libertatea de mișcare și de limbaj, descătușare și anarhie. Ilustrativă este farsa D-ale carnavalului în care această viziune este textual afirmată de Caragiale însuși prin remarca lui Iordache: "De ce mușterii am eu parte astăzi! ... Frumos carnaval!"41
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fleacurile mici și ușoare, când ai o dată rețeta sigură. (Rețetă practică pentru a face o lucrare literară, în genere).16 Mai mult decât prin dimensiunile prozei sale, Caragiale se apropie profetic de formele "textualismului" exersat în paginile târgoviștenilor, prin tehnica relativizării temei prin variațiuni. Cu vizibilă funcționalitate parodică în celebra piesă al cărei tiltlu denumește ineditul procedeu, dar și în Groaznica sinucidere din strada Fidelității sau chiar în savuroasa stenogramă Congresul cooperativ român (Ședința de inaugurare), respectiva tehnică e remarcată și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
muzicală 17 a celor câtorva teme majore presa, educația, mutatul etc.prezentate în altă cheie de "interpretare". În afară de executarea scripturală a unei invariante andante, allegro, scherzando, etc., tehnica temei cu variațiuni presupune reluarea prin amplificare, parafrazare, contrazicere sau negare, sugerând relativizarea adevărului și pluriperspectivismul. Este, astfel, o prefigurare a tehnicii palimpsestului, a "șirului de oglinzi" sau a "păpușilor îngropate una într-alta", toate marote compoziționale ale târgoviștenilor. Formula romanescă a lui Radu Petrescu se bazează în totalitate pe simultaneism și "impalidare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
numește îndeobște reproducere”, însă conceptul de literatură este strâns legat de raportul său cu receptorul. Literatura analizată din perspectiva teoriilor receptării reține două aspecte esențiale: receptorul, publicul, cititorul decide ce este literatură (ceea ce va pune în discuție problema canonului) și relativizarea, la modul extrem, a definiției literaturii, libertatea absolută a lecturilor infinite. Tzvetan Todorov vorbește în Teorii ale simbolului despre pericolul lecturilor și interpretărilor „abuzive”, al „fragilității și inconsistenței textului care se schimbă cu fiecare lectură” ceea ce crește riscul pulverizării, dizolvării
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fără ca credința să pună o problemă radicală de legitimare. Odată cu cotitura antropologică a gândirii moderne și cu polarizarea asupra omului, a baricentrului structural și interpretativ al realității, imaginea sensului a devenit problematică. Această schimbare este percepută și trăită ca o relativizare a autorității și a tradiției, ca o autonomie a conștiinței și a libertății, a responsabilității față de viitor, ca dominație asupra istoriei și eliberare a nevoilor primare. Dacă este conștiința cea care caută sensul, se poate avea o cunoaștere a sensului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
muncitorească, și nu masa proletarilor. De fapt, aceste societăți pentru locuințe ieftine nu doreau, la început, să se adreseze cu precădere muncitorilor 5, ci mai degrabă noilor pături sociale constituite din noii angajați și funcționari. Această situație a dus la relativizarea a ceea ce ar fi putut însemna forța moralizatoare a locuinței. După cum arată Danièle Rancière, în multe cazuri s-a considerat că "mijloacele de a moraliza poporul nu sunt eficiente decât în cazul oamenilor morali. Orașele muncitorești către care se îndreaptă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cei din clasa mijlocie este spulberată de veniturile mici pe care le au. Aceste "categorii mijlocii pauperizate trăiesc decalajul nu numai ca frustrare, ci și ca devalorizare personală, cu atât mai mult cu cât nici un model cultural local nu permite relativizarea distanței față de societatea consumului și loisir-ului"516. În aceste condiții, spiritul de rezistență al acestor populații defavorizate și capacitatea lor de a acționa pentru a-și ameliora situația țin mai puțin de politic. Modalitățile lor de a trece peste
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în afara oricărui pericol. Nu te afli pe pământ în clipa asta, și știu că e un risc, adormi la loc. Mântuiește-mă de ce e aici, pe tăcute, așa cum respiri, tu înălțarea și căderea mea. (mântuiește-mă...) Lecția lui Ackroyd este relativizarea. Nimic nu e sigur, nimic nu e stabil, Orice formă e doar viziunea alteia... (A persista...) Odată ce ființa iubită nu mai e, poemul cade fulgerat, iubirea e o ceață abia perceptibilă, o perdea de foc, o altă formă de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Însă multe dintre produsele și publicațiile rezultate erau grosolane și neproductive, nefăcând decât să confirme judecățile apriorice ale intelighenției europene. În Germania, insistența Americii asupra crimelor comuniste era văzută de mulți ca o stratagemă prin care se Încerca uitarea sau relativizarea crimelor naziste. În Italia, campaniile zgomotoase ale Vaticanului Împotriva comuniștilor au umbrit argumentele antistaliniste expuse de Silone, Vittorini și alții. Numai În artă și literatură, unde absurditatea politicii culturale staliniste Îi afecta pe poeți și pictori, intelectualii occidentali s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost „revoluția antifascistă” care nu s-a Întâmplat În 1945. Adevărata luptă cu demonii naziști ai Germaniei era continuată așadar de tinerii radicali În ilegalitate - deși cu metode frapant de naziste, paradox pe care Mahler Îl trece sub tăcere. Relativizarea nazismului, implicită În Deutschland im Herbst, devenea absolut explicită În apologiile intelectuale aduse terorii anticapitaliste. După cum explica În 1985 filosoful Detlef Hartmann, „putem Învăța din legătura evidentă dintre bani, tehnologie și exterminare În Noua Ordine a imperialismului nazist... (cum) să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]