1,252 matches
-
a închide Anul paulin. Anul sacerdotal a fost anunțat de Papa pe 16 martie în fața membrilor Congregației pentru Cler. Celebrarea a avut loc în Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, care este prin tradiție Ziua sfințirii sacerdotale, și „în prezența relicvei Parohului de Ars adusă de episcopul de Belley-Ars”, monseniorul Guy Claude Bagnard. Aceasta, pen-tru că Papa a convocat acest An jubiliar cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la moartea sfântului Paroh de Ars, hotărându-se să-l proclame patronul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
intrat el în comuniune cu discipolii, ci peste tot unde se celebrează liturghia, iar credincioșii primesc împărtășania. La acestea trebuie adăugate capelele consacrate Fecioarei, apostolilor sau sfinților și atîtea locuri care-i atrag pe credincioși pentru că se află aici o relicvă (icoana unui martir), un izvor tămăduitor, un mormînt în jurul căruia au avut loc miracole etc. Desigur, la Ierusalim, în Palestina și Galileea locurile de comemorare sînt mai numeroase: întreaga istorie evanghelică este scrisă pe pămîntul lor; ele sînt, de altfel
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
totul diferite de grupurile din care făcea el parte. Oamenii de litere erau... Pe 25 martie 1656, nepoata lui Pascal, Marguerite Périer, care suferea de o boală gravă, este vindecată la Port-Royal printr-un miracol produs de Sfîntul Spin, o relicvă din coroana lui Iisus. Evenimentul a avut importanță atît pentru comunitatea de la mănăstire, cît și pentru Pascal (se spune că l-a îndemnat la scrierea celebrelor Cugetări) (n.tr.). Sora lui Blaise Pascal. A publicat o biografie a acestuia (n.
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
devin nuclee denominative polarizante, structurînd adevărate familii toponimice: Broșteni, Mahalaua Broștenilor, Lunca Broștenilor, Plasa Broștenilor, Groapa Broștenilor, Balta Broștenilor, Moșia Broștenilor, Ulița Broștenilor, Biserica Broșteni etc. O altă direcție de evoluție se manifestă prin transfer semantic, pînă la stadiul de relicvă toponimică: Cîmpul Cotroceni → Strada Cîmpului, Heleșteul lui Brîncoveanu → Strada Heleșteului, Broscăria → Strada Broscăriei, Apa Lînăriei → Strada Lînăriei, Stuful Bellului → Fundătura Stufului etc. Straturile toponimice urbane se manifestă diferit în urbanonimie. Adrian Rezeanu le numește ipostaze toponimice, rezultate prin extinderea semantică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
conotația „uriaș“. Jidovu, înregistrat de mai multe ori ca microtoponim, pare a fi un nume de persoană, care este la origine un adjectiv sau un genitiv substantival, extras din forma derivată Jidovina, prezentă în mai multe macrotoponime și care însemna „relicvă arheologică a construcțiilor făcute de vechii uriași legendari“. Jidvei ar putea fi un antroponim derivat cu sufixul diminutival -ei din Jidov (ca Andrei, Matei, Zebedei etc.) cu sincoparea, frecvent întîlnită, a lui o neaccentuat. Jidovnița e dublu sufixată (cu -na
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a toponimelor compuse Apa Moldei, Fundu Moldei, alături de formele Moldova, Moldava (în care toponimele scurte devin genitive cu sufixul ov, av, înțelese greșit ca făcînd parte din bogata serie a toponimelor terminate în -ova, -ava și înlocuind formele scurte, devenite relicve, atestate apoi sporadic), prima fiind folosită de romîni, iar cea de-a doua de slavi, așa cum sunt utilizate și astăzi. Evident, așa cum se întîmplă frecvent cu etimologiile, îndeosebi cu cele privitoare la toponime, discuția rămîne deschisă și așteaptă noi probe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-se un toponim identic. Această origine este susținută de faptul că, așa cum arată V. Pîrvan, sciții și agatîrșii s au întins pînă pe valea superioară a Oltului, pe Tîrnave și pe Mureș. C. Diculescu, celebru pentru ușurința cu care găsea relicve germanice în limba romînă, presupune că Olt provine din germanicul Lot, prin metateză, care se întîlnește frecvent în ramurile nordice ale germanilor, îndeosebi la goți, care au trecut în mai multe valuri pe teritoriul romînesc. Krahe, susținut de R. Vulpe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la mijlocul anilor '90, țările postsovietice aveau parte de aceleași note colectiviste. Un exemplu semnificativ, mai intens studiat, este cel al Estoniei, calificată drept una dintre cele mai colectiviste societăți (Kalmus, 2002, p. 124). Factorii mai importanți care explică tendința sînt: relicvele unei culturi tradițional rurale, sentimentele naționale puternice în rîndul estonienilor, influența ideologiei comuniste și cîteva condiții socioeconomice obiective, cum ar fi lipsa spațiului de locuit și a unei rețele corespunzătoare de comunicații. Totuși, cercetările realizate între 1991-1995 de Balticom, cît
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
familie două limbi izolate din Africa Centrală (Tanzania): hadza (în LL: hatsa) și sandawe, care folosesc clicurile cu valoare fonologica. Adăugarea izolatelor hadza și sandawe la limbile khoisan este respinsă de majoritatea lingviștilor africaniști. Structural, aceste limbi sînt considerate niște relicve lingvistice, care păstrează trăsături ancestrale ale limbajului (poate chiar ale așa-numitei limbi-mamă unice), dispărute din alte limbi. Probabil că populațiile străvechi care vorbeau limbi khoisan ocupau în trecut o bună parte din Africa, dar au fost împinse către sud
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
obiectelor și fenomenelor naturii și ale vieții sociale), în esență metode de învățare prin descoperire așa cum sunt: observarea sistematică independentă (ori dirijată sau semidirijată), experimentul sau observarea în condiții de experimentare (efectuarea de experiențe și de experimente), cercetarea documentelor și relicvelor istorice, studiul de caz, efectuarea anchetei de teren, efectuarea de studii comparative, elaborarea de monografii, explorarea prin coparticiparea la evenimentele vieții cotidiene, observarea directă a realității religioase, participarea la cultul divin: la cele șapte Laude bisericești, la Sfânta Liturghie și
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
atunci depășită” (Ludmila Ulițkaia, 2003/2005, 5). Pretendenții nu vroiau de fapt mâna ei, ci să pună mâna... pe regatul ei. După autoarea moscovită, Penelopa, la reîntoarcerea lui Ulise, care s-a învârtit „decenii de-a rândul prin Mediterana, jefuind relicve sacre, seducând vrăjitoare, regine și servitoare ale acestora” (idem, 6), nu era decât o „o naivă mincinoasă îmbătrânită”, cu „sânii fleșcăiți și nerâvniți”, cu „degetele subțiri umflate la încheieturi din cauza artritei”, care își pierduse „în lacrimi culoarea ochilor ei vii
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
la straturile profunde, renitentă la palpare. Puncția tumorii a adus un conținut păstos, nemirositor, fără a avea însă caracterul de puroi. S-a practicat pancreato„tumorotomie”, care a pus în evidență o tumoră chistică cu conținut păstos și cu cîteva relicve embriologice (păr și fragmente osoase - probabil chist dermoid). încercarea de evacuare a chistului eșuînd, s-a trecut la pancreatectomia stîngă, caudală, care s-a efectuat greu din cauza aderenței sale posterioare și datorită unui abces banal (?), care se continua cu fistula
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
jelește morții. Activitatea babei este legată, printr-un scenariu magico-religios de vrăji, de alungarea spiritelor rele, de alungarea demonilor și a bolilor, dar și de moarte prin bocet și priveghi, despre care etnologii și folcloriștii spun că ar fi o relicvă a ritualului dacic de înmormântare . Așa, după cum se poate vedea, moșul nu este pur și simplu omul bătrân căruia îi datorăm respect, ci o întreagă instituție - oameni buni și bătrâni - , care a asigurat perpetuarea în timp a societății românești. În
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
specie piscicolă ce dă 2/3 din producție, golomianka, un pește semitransparent fără solzi - cu carne grasă, nisetrul de circa 1,8 m lungime și 120 kg greutate, sunt câteva dintre rarități. Dintre mamifere se remarcă o specie de focă - relicva timpurilor preistorice, când lacul se afla în legătură cu Oceanul Arctic. Înconjurată de munții Stanovoi, Baikal, Primorsk, depresiunea lacustră a fost descoperită în anul 1643 de către K. Ivanov și V. Kalesnikov, fiind a treia ca suprafață din Asia, după Marea Caspică și lacul
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
Gregorian (Itinerarii hispanice, Colindul ciubărarilor, Jocul îngerilor), George Ciorănescu, care reunește sub titlul Preacurata în literatura universală traduceri din Francesco d’Assisi, Dante, Vicontele de Altamira, Sf. Iosif Scevophylaxiux, Francis Jammes, Paul Claudel, Pierre Emmanuel, din Vicleimul castilian, „o venerabilă relicvă literară care precedă și anunță viitoarea literatură dramatică spaniolă”, Vintilă Horia (prezent cu pagini de Jurnal, 4/1970), acestuia din urmă dedicându-i-se și un medalion datorat lui Miron Kiropol (Întâlnire cu Vintilă Horia, 3/1970). Între colaboratorii importanți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285948_a_287277]
-
Venantius studiase, prin urmare nu trebuie să ne mire locul important pe care îl ocupă în spiritualitatea poetului. Faimoase sînt două Imnuri cu caracter liturgic, compuse atunci cînd împăratul Bizanțului, Iustin al II-lea, i-a trimis reginei Radegonda o relicvă din crucea lui Cristos, întîmpinată la Paris cu mare pompă: primul este (intitulat după primul vers) Pange, lingua, gloriosi proelium certaminis (Cîntă, o, limbă a mea, lupta din glorioasa bătălie) și e inspirat din al nouălea din Imnurile zilei compuse
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dezinteresată și teoretică. Aceleași caracteristici, accentuate de subiectul tratat, se regăsesc și în cele opt Cărți de miracole (Miraculorum libri), unde sînt povestite, cu o credulitate ce atinge limitele neverosimilului și naivității, minunile înfăptuite de diverși sfinți sau chiar de relicvele acestora. Și această operă, în ciuda atitudinii iraționale a scriitorului (sau poate tocmai din acest motiv), e un izvor de informații prețioase despre cultura religioasă, de nivel superior și inferior, din Franța secolului al VI-lea, care poate servi ca exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unui om mort, afirmînd că a înviat, adică își întemeiază religia pe o minciună; renunțînd la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajînd martiriul, își manifestă propriul fanatism; sînt atei care venerează lucruri moarte (relicvele martirilor); sub aparența iubirii frățești, sînt în realitate violenți și imorali. De aceea, Iulian combate cu severitate influența creștinilor asupra vieții, culturii și religiei imperiului, considerînd-o periculoasă și degradantă. Religiozitatea lui Iulian este profund marcată de neoplatonism, însă atitudinea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
versiunea ajunsă pînă la noi istoria se oprește în 414, cu toate că în cursul povestirii apar aluzii la evenimente ulterioare acelui an, cum sînt urcarea pe tron a lui Valentinian al III-lea, împăratul din Occident, în 425, și aducerea unor relicve la Constantinopol în vremea patriarhului Proclus, adică între 434 și 446. De două ori, Sozomen face referiri la pasaje ulterioare din istoria sa, care în versiunea ajunsă pînă la noi nu există, cum se întîmplă atunci cînd subliniază meritele Pulcheriei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
referiri la pasaje ulterioare din istoria sa, care în versiunea ajunsă pînă la noi nu există, cum se întîmplă atunci cînd subliniază meritele Pulcheriei, sora mai mare a lui Theodosius al II-lea, în înfrîngerea ereziilor sau cînd amintește descoperirea relicvelor Sfîntului Ștefan, un eveniment despre care nu se spune nimic în cursul povestirii. S-a spus că împăratul ar fi intervenit efectiv pentru a cenzura a doua parte a cărții a noua, la care s-ar referi aceste trimiteri, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
i se adresa, care era pasionat de anecdota cu subiect miraculos, de viețile sfinților, de faptul neobișnuit și era impresionat de aspectul exterior și spectaculos al cultului. De aceea, Sozomen respectă moda din vremea sa, cînd oamenii erau interesați de relicvele martirilor, și vrea să-și aducă și el contribuția povestind, la nevoie, episoade la care a fost martor ocular. Adesea, cînd vrea să arate că poate formula și critici, repetă în realitate critica deja existentă în sursa folosită de el
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre omenesc, sunt întâmplare trecătoare și sunt împrejmuite de statornicia fără soroc a lumii care le cuprinde și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vor spune: „Iată mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
astru, cu o stea pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că, în spațiul acela, corpurile cerești au între ele o relație structurală, se constituie într-un cosmos geometric, în ansambluri concentrice și, între ele, coerente. Pe când insulele, relicve răzlețe ale unor străvechi emergențe și prăbușiri, nu. Sunt fiicele vitrege ale mării, având a se mulțumi cu propria lor viață, osândite la a fi doar ele însele. Iar pe de altă parte, astrele se află în eternă mișcare, în timp ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu oase de roșu coral și ochi de perle albe, un giuvaier al mării. Cântecul acesta este mai sus de sfera omenescului și a pieirii, străbate în el închipuirea cosmică a acelui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]