1,047 matches
-
țional, direct autobio grafic, al textului. Daniel Abagiu tinde să fie nu numai literalmente Cezar Paul-Bădescu, ci un Cezar mai adevărat încă decît cel din realitate. Cînd cineva îi reproșează că povestirea în care sora lui mănîncă găinaț e o reminiscență din Márquez, autorul protes tează : păi, sora lui chiar mînca, independent de Remedios, găinaț cînd era mică ! Cu excepția lui Nicolae Iliescu (dar cu cît mai mult farmec !), Cezar merge pe linia aceasta mai departe decît orice autor de azi. Ar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
iar Gogol ne asigură că „minte“, mai ales cînd este scăldat în lumina tremurătoare a felinarelor. Din acest punct de vedere, ne‑am aștepta la consonanțe numeroase între nuvela Nopți albe și povestea pictorului Piskariov din Nevski Prospekt. Ei bine, reminiscențele sînt aproape inexistente, poate tocmai datorită unei mize conștiente a lui Dostoievski pe îndepărtarea de model, deși mai tîrziu va reveni, polemic și creator, asupra unor motive gogoliene. Poate doar personajul anonim să aibă ceva din aerul străin de lume
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
mele... Târziu, a străbătut plaja, pe lângă barca mea, Dandu Kirițescu, președinte acum al scriitorilor dramatici; în comitet e și Ticu. Aflu: intervenția lui Tanți. P. Cons. Cea mai bună și fastuoasă zi a lui sept[embrie]; cu un soare cu reminiscențe văratice sau, cum se exprima farmacista sanatoriului azi: „În iunie a fost frig, în iulie s’a scremut!!! să plouă (scuză extrem de triviala expresie), în august i-a cășunat să plouă și a venit stabilizarea, acu’ i-acu’!“ După astfel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ar fi îngrozitor rictusul de maimuță, în locul surâsului cald cu care mă plecam peste trupșorul tău, spre privirea minunată de viață a ochilor tăi mari, castanii. Cât aș vrea să pot fi lângă tine! Iată „paradisul pierdut“. Înainte, desbrăcându-l de reminiscențele literare, livresci, nu-i puteam da semnificația reală, concretă; acum, paradisul pierdut ești tu, viața noastră trecută, comună, micile bucurii, marile bucurii, viața măruntă, cotidiană, cu finalul nocturn - povestirea evenimentelor zilei, la mine în cameră, cu tine în fotoliul larg
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ireductibilă opoziție cu aspectele întunecate ale politicii din anii premergători celui de-al doilea război mondial. Însemnările din Castele în Spania (1946) revin la metoda încercată cu succes în Pe marginea epopeei, punând laolaltă într-un text doar aparent fragmentat reminiscențe, pagini de jurnal, încercări dramatice în cheie pirandelliană, consemnări diverse, izvorâte din contemplarea actualității, adnotări pe marginea cărților, articole ș.a. H. se dovedește și aici, ca și în culegerea de aforisme intitulată Confidențe (1940), un analist lucid și obiectiv al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
care anterior a publicat fragmente în „Săptămîna”. (în Italia editează un buletin istoric cu același titlu.) L-a prezentat Vasile Florea, poleindu-l cu toate adjectivele. A vorbit și el, coerent, dar ca un diletant, despre „cromozomii dacici” și despre reminiscențele în toponimie ale lumii trace, niște aproximări aproape neserioase. Noi, tracii pleacă, mi se pare, din psihologia sa de individualist, învingător într-o lume dominată de concurență; din dorința de diferențiere. „Negrii”, probabil, au pregătit-o; entuziastul milionar o iscălește
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
partid, bineînțeles) de carne, de brînzeturi etc. Ar vrea să mă știe scutit de greutățile fiecărei zile. Remarcîndu-i grija, am rîs totuși de o asemenea întrebare. Ideea că partidul e o alimentară deschisă membrilor săi e, la el, probabil, o reminiscență țărănească. La fel gîndea și mama, atunci cînd îi reproșa tatei că încălzește degeaba laița primăriei în lungi ședințe, dacă nu s alege cu nimic din toate împărțirile! *În prima versiune tipografică, numărul 1/1983 (omagial) al revistei era așa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
închid ca niște paranteze rotunde, ocrotitor, zările. Mergînd pe marginea ogoarelor, am încercat să spun denumirile unor buruieni. Cam la vreo zece nu l-am știut, dovadă de cît subțire e cultura mea de țăran. * Am notat mai sus că reminiscențele țărănești sînt slabe în mintea și în simțurile mele. Afirmația trebuie nuanțată: disting mirosul frunzei de porumb de cel al frunzei de cartof, cel al urzicii de cel al socului, știu că floarea aflată acum în fața mea se numește „cerceii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și că aproape toți „latifundiarii” care treceau pe lîngă noi sînt „adunătură”! Prin geamul întredeschis ajunge pînă la mine cearta a doi copii. Unul, enervat și, probabil, umilit, îi strigă celuilalt: „Boul dracului!” în apostrofarea sa e, fără îndoială, o reminiscență a vechii noastre civilizații agrare. Cum își spun, oare, în situații asemănătoare, copiii din Laponia sau cei din Imperiul Centrafrican? și animalul lor e trimis tot la dracul? *În URSS se dezbate un caz pe care, după aproape șase decenii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
superbă realizată în 1926 și achiziționată de URSS în 1955 (din 1944 până în 1955 clădirea a fost utilizată de diplomații sovietici în calitate de chiriași). Guvernul sovietic a cumpărat-o cu mobilier și tot "inventarul". Edificiul este de stil neoclasic, cu clare reminiscențe de palat italian. Peste tot te întâmpină picturi pe pânză, pe teme mitologice și religioase, realizate de pictorul italian Domenico Giordone și aplicate pe pereți și tavan. Candelabrele enorme erau de cristal, căminele de marmoră și oglinzile de Veneția. Există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ochii tuturor și o scot apoi întreagă. Se folosea de tot ce-i venea la îndemână: spiritul altora îi slujea la fel de bine ca și al său. Avea o facultate miraculoasă de intus-suscepțiune: o vorbă auzită în treacăt adinea ori, o reminiscență istorică, un citat, totul devenea pe loc proprietatea lui. Într-o zi, când Barnave, care era foarte mândru de promptitudinea lui de a vorbi, tocmai răspunsese, improvizând, unui discurs pregătit, Champfort, care stătea de vorbă cu Mirabeau pe treptele tribunei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu lună în inelar” (Poarta soarelui). În continuare, B. se va îndruma spre descripția sobră, cu notație eliptică și delicată. Noaptea corridei (1976) reverberează o Spanie pitorească, patrie de elecție a poetului, cu muntoase „spinări jupuite / de vânturi și soare”, reminiscențe maure, toponime a căror simplă rostire induce atmosfera specifică. Cum s-a observat, volumul se resimte de contactul intim cu poezia lui Federico García Lorca. În genere, poemele lui B. din această etapă a creației sunt structurate binar: după o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
artificios, fiind puși la contribuție, între alții, Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Rimbaud, Moréas, Rodenbach, Maeterlinck, Henri de Régnier, Albert Samain, Oscar Wilde, Valéry, valorificați mai mult în latura exterioară, iar dintre români îndeosebi Macedonski și D. Anghel. Se pot identifica și reminiscențe romantice franceze (Hugo, Alfred de Vigny), corespondențe cu Francis Jammes, similitudini cu Duiliu Zamfirescu, și indicațiile de izvoare s-ar putea înmulți. E vorba - menționează chiar autorul - de „influențe multiple, variate, disperate” și - se poate adăuga - neasimilate, multe din ele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
toarnă apă moartă să steie sângele și să se prindă pielea, apoi îl sropește cu apă vie. Se trezește ca din somn, recunoaște ajutorul fetei de împărat, primește binecuvântarea unchiului său și împărăția totodată. Întâlnim în acest final motivul moarte-somn, reminiscență a credințelor mitologoce antice, unde totdeauna zeul somnului este fratele zeului morții. În concepția populară românească moartea este somnul de veci. Formula finală, mai amplă ca de obicei, poartă pecetea originalității autorului: Ș-apoi fost-au poftiți la nuntă: Crăiasa
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
-se la Paris. Prezumțiozitatea tânărului C., care afișa atitudini de rege exilat chiar și în fața lui E. Lovinescu, era prea puțin justificată. Încercările juvenile din Efluvii relevă îndemânare în versificație și un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscențele din lirica lui Camil Baltazar, a lui Ion Vinea ori a lui Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării sociale, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
și asta dincolo de metehnele care ne marchează. Nu sunt gazetar, nici ziarist de anchetă și încă și mai puțin specialist în problemele Orientului Apropiat. Creștin prin educație, nu am altă religie decât studiul religiilor. Dacă mi-au mai rămas unele reminiscențe de latină și de greacă, nemaicitind totuși curent texte scrise în aceste limbi, așa cum o făceam la douăzeci de ani, nu înțeleg și nu citesc nici ivrit, nici araba (fapt care mă ține departe, vai! de "oamenii de rând", obligându
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
hilarului. În fața lor te simți împărțit între admirația pentru imperturbabila lor reținere (în Gaza situația este atât de gravă, încât rotația e rapidă, două săptămâni de activitate urmate de una de decompresie în afara zonei) și incoercibile izbucniri de ironie, potențiale reminiscențe ale lecturilor din Mangeclous sau din Frumoasa Domnului, episoade din istoria Societății Națiunilor așa cum a fost ea văzută de Albert Cohen. În acest din urmă caz, nu mai văd decât mici Solali anglofoni străbătând în pas vioi străzile și dunele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de habeas corpus și de libertate a cuvântului în interiorul lor (Atena cetățenilor liberi i-a trecut prin foc și prin sabie pe toți locuitorii din Delos, colonia sa răsculată); c) Acest petec de pământ guvernat după formula ateniană are puternice reminiscențe spartiate, cu iloții săi și cu ai săi cetățeni-soldați chemați sub arme șapte sau opt săptămâni pe an; d) A vorbi de democrație la modul general, ca de o substanță, este o amăgire. Calificativul contează. Libanul este o democrație de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a vrea să te întorci la Sion fără ca Dumnezeu să se întoarcă și el aici ar fi un lucru lipsit de logică. Faptul cel mai întristător, în această curioasă involuție a statului Israel (o invenție laică), pe pământul lui Israel (reminiscență biblică), este copita măgarului: vârful avansat al spiritului pozitivist, cel al fondatorilor acestui stat, s-a transformat în vârful de lance al supranaturalului. Dacă bunii mei magiștri parizieni ar fi putut presimți așa ceva, ar fi avut loc multe sinucideri la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al tuturor căpcăunilor din folclorul european”. Flăcăul trebuie să-l lege, deci să-l ia în stăpânire într-un mod magic ce necesită supunere totală, pentru ca leul să nu aibă putere asupra soarelui benefic. Octavian Buhociu consideră această prezență „o reminiscență a funcției leului de demon infernal”, asemănătoare celor ale lupului, vulpii, vidrei - animale psihopompe din colinde. Un alt animal solar (de asemenea vânat în colinde pentru efectul său distructiv asupra universului ordonat) este cerbul. „La tracii sud-dunăreni cerbul simboliza soarele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în șir și torc,/ Și feciorii joc” (Valea-de-Jos - Bihor). Casa iluminată de astrul diurn apare în momentele marii treceri, fie că este, prin moarte, la statutul de inițiat, fie la așezarea din lumea fără dor. Șezătoarea a fost analizată ca reminiscență a cetei feminine, obscura inițiere a fetelor găsind aici unele indicii revelatoare, cum este vârsta primirii în șezătoare: „.. .se intra la aproximativ 13 ani, adică la vârsta fiziologică a pubertății feminine”. În basmul Naramzei, infuzarea cu sacru este totală, fata
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
De obicei este nerestrictiv la flux, fapt care predispune la egalizarea presiunilor sistemică și pulmonară și implicit hipertensiunea pulmonară. DSV muscular - poate fi localizat oriunde la nivelul septului muscular, marginile sale fiind exclusiv musculare. În formele extreme, marginile sunt doar reminiscențe care marchează locul septului interventricular, situație considerată ventricul unic [3]. În cazurile în care defectele sunt multiple se denumesc defecte tip „swiss cheese” și sunt dificil de corectat, datorită numeroaselor trabecule musculare care traversează porțiunea septală a ventriculului drept. În
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
și destui alții. Mă apropiam cu respect de ei, îți dai seama, pentru că eram un om relativ tânăr, sub 40 de ani, chiar cu anumită venerație, pentru mine erau figuri istorice. și a avea legătură cu ei, a le asculta reminiscențele era o delectare. Vișoianu fusese apropiat sau chiar secretar al lui Titulescu, de pildă, și pentru mine erau ca niște legende vii. Uite, țin minte că, de exemplu, conu' Vivi, cum îi spuneam lui Constantin Vișoianu, îmi povestea cum, la
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
surâs. Cu senzualitatea lui calificată pentru tot ce-i catifelat, diafan, mlădios, autorul nu pierde din ochi, prețăluind-o când cu tandrețe virilă, când cu subțire ironie, femeia. Dar portretistica acestor proze tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență de lectură, ci, ca și Mateiu I. Caragiale, se propagă în ondulațiile rostirii) și ispitite de ludic (aici ar intra micile cochetării textualiste) prinde un refief expresiv în regimul grotescului. Un grotesc dându-și mâna cu ciudățenia. Zurlii, haioși, trăsniți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
o reușită „adaptare”, dar și o „ridicare” din zone mai umile sociale spre altele mai „înalte”. Revenind însă la „subtitlul” pe care l-am instalat în fruntea acestui volum, vreau să subliniez încă o dată că, din tinerețe, probabil ca o reminiscență a psihologiei clasei din care am ieșit, mica burghezie, română și germană, și căreia i-am preluat, instinctiv, unele valori, gândeam „a face carieră”, cum se spunea odată, pe stradă, în saloane, dar și în literatura acelei vremi. Încă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]